ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 4 iunie 2010, Curtea de Apel Galați, prin încheiere a

dispus scoaterea de pe rol a cauzei mandatului european de arestare privind pe

persoana solicitată M.N. (fiul lui I. și E.) și trimitere la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea verificărilor prevăzute în art. 88

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

S-a mai dispus ca organul judiciar

să efectueze verificări și informații privind îndeplinirea cerințelor impuse de

art. 79 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, precum și de art. 8 paragraful 1

din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii

Europene.

Instanța, sesizată cu executarea

mandatului european de arestare emis la 1 iunie 2010 de autoritățile judiciare

spaniole, respectiv Audiența Provincială din Girona - Secția a III-a dosare

penale - Spania, pe numele persoanei solicitate, după efectuarea procedurilor

prealabile, a constatat că din mandatul în cauză nu rezultă informațiile

prevăzute de art. 79 lit. c) din Legea specială, în sensul că nu se indică o

hotărâre judecătorească definitivă, a unui mandat de arestare preventivă sau a

unei alte hotărâri executorii care să fi stat la baza emiterii și, ca atare, în

conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (1)

2

din Legea nr. 302/2004,

s-a impus solicitarea de relații suplimentare de la autoritatea judiciară

emitentă.

Ca atare, fiind competența

procurorului să verifice, mai înainte de sesizarea instanței, mandatul european

necuprinzând toate datele esențiale pentru punerea în executare, cauza a fost

reprimită pe rolul instanței.

Curtea de Apel Galați, prin sentința

penală nr. 109/ F din 23 iunie 2010, în baza dispozițiilor art. 94 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, a

respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la 1 iunie

2010 de Audiența Provincială din Girona - Spania - Secția a III-a de Dosare

Penale în cauza de referință nr. 18/2009 privind pe persoana solicitată M.N.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că la 4 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați a cerut executarea mandatului european de arestare prin acesta

solicitându-se predarea temporară a cetățeanului român pentru a fi judecat la

15 iunie 2010 sau, după caz, la 14 septembrie 2010 pentru săvârșirea, în Spania,

a 4 (patru) infracțiuni, 3 (trei) de sechestrare de persoană și 1 (o) infracțiune

de furt cu intimidare, susținut a fi fost comise la 18 decembrie 2007.

La 14 iunie 2010, autoritatea

judiciară emitentă a mandatului a comunicat, oficial, că mandatul european a

fost emis pentru a se cere predarea temporară a persoanei în vederea

desfășurării procesului oral la 14 sau 15 septembrie 2010, acuzația vizând

comiterea unei infracțiuni de furt cu violență, pe baza Hotărârii de Deschidere

a Procesului Oral pronunțată de Audiența Provincială Girona - Spania.

La 17 iunie 2010, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați a reînaintat mandatul european de arestare cu

propunerea de respingere a punerii lui în executare pentru că din informațiile

comunicate de autoritatea judiciară emitentă nu rezultă că există o hotărâre

judecătorească definitivă, un mandat de arestare preventivă sau o altă hotărâre

judecătorească executorie.

S-a mai reținut că persoana

solicitată se află în țară, în executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 631 din 8 aprilie 2008 a Judecătoriei Galați,

mandat nr. 732 din 10 noiembrie 2009, executarea a început la 28 octombrie 2009

și expiră la 27 iunie 2013.

Împotriva sentinței, persoana

solicitată, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe

netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, recurentul cerând punerea în executare

a mandatului european și predarea sa temporară către autoritatea judiciară

spaniolă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 77 din

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, modificat

prin Legea nr. 224/2006 și Legea nr. 222/2008, mandatul european de arestare

este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat

membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat

membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a

judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de

libertate.

Mandatul european se execută pe baza

principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu Decizia

Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul

Oficial al Comunităților Europene, nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Normele care conturează instituția

mandatului european de arestare degajă principiu fundamental pentru cooperarea

judiciară între statele membre ale Uniunii Europene care au formulat declarații

în sensul aplicării Deciziei-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind

mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre,

acela al obligativității punerii în executare a mandatelor europene de

arestare.

Numai în situațiile expres prevăzute

în lege, autoritatea judiciară de executare refuză sau poate refuza executarea

mandatului european de arestare.

Pornind de la această regulă de

bază, se constată că în mod legal și justificat, instanța competentă a dispus

nepunerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritatea

judiciară spaniolă.

Astfel, art. 8 alin. (1) lit. c) din

Decizia-Cadru, transpusă în dreptul intern prin Titlul III al Legii nr. 302/2004

- art. 79 alin. (1) lit. c), mandatul european de arestare trebuie să cuprindă

informații privind existența unei hotărâri judecătorești definitive, a unui

mandat de arestare preventivă sau a oricărei hotărâri judecătorești executorie,

cu același efect.

În cauza privindu-l pe cetățeanul

român M.N., cerința nu este îndeplinită și, ca atare, în mod legal s-a dispus

respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare și, ca

atare, și cererea de punere în executare efectivă de predare temporară, aceasta

din urmă fiind reglementată de prevederile art. 24 din decizie și de art. 97 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004 și se poate accepta doar în cazul admiterii punerii

în executare a mandatului european de arestare.

Nefiind realizate condițiile legale,

acceptul persoanei solicitate nu poate produce consecințele neprevăzute în

lege.

Pentru considerentele expuse,

recursul nefiind fondat, urmează să fie respins.

Potrivit dispozițiilor art. 192, cu

referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va

fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

solicitată M.N. împotriva sentinței penale nr. 109/ F din 23 iunie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2010.