ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 4 iunie 2010, Curtea de Apel Galați, prin încheiere a dispus scoaterea de pe rol a cauzei mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată M.N. (fiul lui I. și E.) și trimitere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea verificărilor prevăzute în art. 88 1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată. S-a mai dispus ca organul judiciar să efectueze verificări și informații privind îndeplinirea cerințelor impuse de art. 79 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, precum și de art. 8 paragraful 1 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Instanța, sesizată cu executarea mandatului european de arestare emis la 1 iunie 2010 de autoritățile judiciare spaniole, respectiv Audiența Provincială din Girona - Secția a III-a dosare penale - Spania, pe numele persoanei solicitate, după efectuarea procedurilor prealabile, a constatat că din mandatul în cauză nu rezultă informațiile prevăzute de art. 79 lit. c) din Legea specială, în sensul că nu se indică o hotărâre judecătorească definitivă, a unui mandat de arestare preventivă sau a unei alte hotărâri executorii care să fi stat la baza emiterii și, ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (1) 2 din Legea nr. 302/2004, s-a impus solicitarea de relații suplimentare de la autoritatea judiciară emitentă.

Ca atare, fiind competența procurorului să verifice, mai înainte de sesizarea instanței, mandatul european necuprinzând toate datele esențiale pentru punerea în executare, cauza a fost reprimită pe rolul instanței. Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 109/ F din 23 iunie 2010, în baza dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la 1 iunie 2010 de Audiența Provincială din Girona - Spania - Secția a III-a de Dosare Penale în cauza de referință nr. 18/2009 privind pe persoana solicitată M.N.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că la 4 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a cerut executarea mandatului european de arestare prin acesta solicitându-se predarea temporară a cetățeanului român pentru a fi judecat la 15 iunie 2010 sau, după caz, la 14 septembrie 2010 pentru săvârșirea, în Spania, a 4 (patru) infracțiuni, 3 (trei) de sechestrare de persoană și 1 (o) infracțiune de furt cu intimidare, susținut a fi fost comise la 18 decembrie 2007. La 14 iunie 2010, autoritatea judiciară emitentă a mandatului a comunicat, oficial, că mandatul european a fost emis pentru a se cere predarea temporară a persoanei în vederea desfășurării procesului oral la 14 sau 15 septembrie 2010, acuzația vizând comiterea unei infracțiuni de furt cu violență, pe baza Hotărârii de Deschidere a Procesului Oral pronunțată de Audiența Provincială Girona - Spania.

La 17 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reînaintat mandatul european de arestare cu propunerea de respingere a punerii lui în executare pentru că din informațiile comunicate de autoritatea judiciară emitentă nu rezultă că există o hotărâre judecătorească definitivă, un mandat de arestare preventivă sau o altă hotărâre judecătorească executorie. S-a mai reținut că persoana solicitată se află în țară, în executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 631 din 8 aprilie 2008 a Judecătoriei Galați, mandat nr. 732 din 10 noiembrie 2009, executarea a început la 28 octombrie 2009 și expiră la 27 iunie 2013. Împotriva sentinței, persoana solicitată, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, recurentul cerând punerea în executare a mandatului european și predarea sa temporară către autoritatea judiciară spaniolă.

Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, modificat prin Legea nr. 224/2006 și Legea nr. 222/2008, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Mandatul european se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu Decizia Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, nr. L190/1 din 18 iulie 2002. Normele care conturează instituția mandatului european de arestare degajă principiu fundamental pentru cooperarea judiciară între statele membre ale Uniunii Europene care au formulat declarații în sensul aplicării Deciziei-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, acela al obligativității punerii în executare a mandatelor europene de arestare. Numai în situațiile expres prevăzute în lege, autoritatea judiciară de executare refuză sau poate refuza executarea mandatului european de arestare.

Pornind de la această regulă de bază, se constată că în mod legal și justificat, instanța competentă a dispus nepunerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară spaniolă. Astfel, art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-Cadru, transpusă în dreptul intern prin Titlul III al Legii nr. 302/2004 - art. 79 alin. (1) lit. c), mandatul european de arestare trebuie să cuprindă informații privind existența unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei hotărâri judecătorești executorie, cu același efect.

În cauza privindu-l pe cetățeanul român M.N., cerința nu este îndeplinită și, ca atare, în mod legal s-a dispus respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare și, ca atare, și cererea de punere în executare efectivă de predare temporară, aceasta din urmă fiind reglementată de prevederile art. 24 din decizie și de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și se poate accepta doar în cazul admiterii punerii în executare a mandatului european de arestare. Nefiind realizate condițiile legale, acceptul persoanei solicitate nu poate produce consecințele neprevăzute în lege. Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat, urmează să fie respins. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc.

pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.N. împotriva sentinței penale nr. 109/ F din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2010.