ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2872/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petenta D.G.F.P.J. Teleorman a solicitat anularea încheierilor judecătorului delegat nr. 2201 din 9 octombrie 2007 cu privire la fuziunea prin absorbție și nr. 51 din 17 ianuarie 2006 privind radierea SC O. SRL, motivând că urmare Hotărârii A.G. nr. 2/2007 a fost depus la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Teleorman proiectul de fuziune al SC O. SRL și SC M. SRL, judecătorul delegat pronunțându-se prin încheierea nr. 2201 din 9 octombrie 2007 prin care s-a dispus radierea din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman a SC O. SRL ca efect al fuziunii prin absorbție cu SC M. SRL, fuziune care este lovită de nulitate absolută deoarece a fost făcută cu încălcarea dispozițiile art. 244 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 situație față de care se impune anularea fuziunii, anularea radierii SC O. SRL din Registrul Comerțului și repunerea părților în situația anterioară fuziunii. Temeiul de drept invocat de petentă a fost art. 243 alin. (2) – art. 244 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de către petentă așa cum rezultă din sentința comercială nr. 668 din 22 decembrie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în mod corect prin încheierea judecătorului delegat nr. 2201 din 9 octombrie 2007 s-a dispus radierea din Registrul Comerțului a SC O. SRL deoarece conform art. 250 (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 cu modificările și completările ulterioare, societatea absorbită încetează să mai existe, fuziunea prin absorbție a SC O. SRL de către SC M. SRL ca societate absorbantă fiind admisă de către judecătorul delegat prin încheierea 2201 din 9 octombrie 2007. A mai reținut instanța că fuziunea s-a efectuat cu stricta respectare a Legii nr. 31/1990 întrucât conform art. 239 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 fuziunea s-a hotărât de către fiecare societate în parte, că au fost respectate art. 241 și 242 din aceeași lege, deoarece proiectul de fuziune a fost întocmit legal de către administratorul desemnat, vizat de către judecătorul delegat și publicat în M. Of.

al României Partea a IV-a, că nu s-au înregistrat opoziții la proiectul de fuziune, că cererea nu întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 251 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 și că art. 243 2 nu se aplică în cazul fuziunii prin absorbție, când societatea absorbită se dizolvă fără a intra în lichidare, transferându-și toate activele și pasivele către societatea absorbantă. Împotriva acestei hotărâri petenta a formulat recurs care a fost calificat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca fiind apel astfel că prin decizia comercială nr. 178 din 10 aprilie 2009, instanța a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis excepția tardivității și a respins acțiunea în anulare ca tardivă.

În considerentele hotărârii instanța de apel a hotărât că în conformitate cu art. 249 lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată, fuziunea produce efecte de la data înregistrării ultimei hotărâri a adunării generale care a aprobat operațiunea și că în speță data prevăzută de acest articol a fost 26 septembrie 2007 când au avut loc adunările generale ale ambelor societăți comerciale care fac obiectul fuziunii și absorbției și că de la această dată au trecut mai mult de șase luni până la data de 20 octombrie 2009 când a fost înregistrată acțiunea în anulare. Împotriva acestei hotărâri petenta a formulat recurs solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii privind anularea hotărârilor judecătorului delegat nr. 2201 din 9 octombrie 2007 cu privire la fuziunea prin absorbție și nr. 51 din 17 ianuarie 2006 privind radierea SC O. SRL, temeiul de drept invocat fiind art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., art. 244 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 299 – art. 316 C. proc. civ. Recurenta a motivat solicitarea modificării hotărârii atacate invocând art. 251 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia procedurile de anulare și de declarare a nulității fuziunii sau divizării nu pot fi inițiate după expirarea unui termen de șase luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă în temeiul art. 249 sau dacă situația a fost rectificată arătând că în conformitate cu art. 249 lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată, fuziunea produce efecte de la data ultimei hotărâri care a aprobat operațiunea, în speță data de referință fiind 26 septembrie 2007 și că având în vedere că în discuție este vorba de o nulitate absolută ea poate fi invocată de oricine are interes, nulitatea absolută fiind imprescriptibilă, putând fi intentată indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului, așa cum este prevăzut de art. 2 din Decretul nr. 167/1958.

În baza aceluiași temei de drept a invocat aplicarea greșită a legii și în ceea ce privește soluția pe fond. Întrucât recurenta nu a indicat încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile Codului de procedură civilă, Curtea, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., le va încadra în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va analiza recursul sub aspectul rezolvării de către instanța de apel a excepției tardivității. Conform art. 251 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 „procedurile de anulare și de declarare a nulității fuziunii sau divizării nu pot fi inițiate după expirarea unui termen de șase luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă, în temeiul art. 249, sau dacă situația a fost rectificată”.

Art. 249 lit. b) prevede că fuziunea produce efecte de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, cu excepția cazului în care prin acordul părților se stipulează că operațiunea va avea ca efect o altă dată. Aprobarea fuziunii prin absorbție a SC O. SRL de către SC M. SRL s-a hotărât de către SC O. SRL Vânători prin Hotărârea nr. 2/2007 și de către SC M. SRL prin Hotărârea nr. 2/2007, la această dată devenind efectivă fuziunea. Cum în speță nu există un acord al părților prin care să se stipuleze că operațiunea privind fuziunea va avea ca efect o altă dată, se constată că în mod corect instanța de apel a apreciat momentul de la care curge termenul de șase luni prevăzut de art. 251 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, data de 26 septembrie 2007, așa încât la data de 20 octombrie 2008, când s-a formulat cererea care face obiectul prezentului dosar, termenul de șase luni era depășit.

Motivarea cum că fiind o acțiune în constatarea nulității absolute îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 republicat nu poate fi reținută deoarece în cauză se aplică dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 31/1990 modificată conform principiului specialia generalibus derogant. În consecință, Curtea constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P.J. Teleorman împotriva deciziei nr. 178 din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.