ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3077/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3077/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului de față,

din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila, sub nr. 2102/113/2008, reclamanta SC

T. SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâții A.A.L., M.N., M.M., A.V. și M.A.D.N.

pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună nulitatea absolută a

actelor constitutive - contractul și statutul SC C. SA Constanța precum și a

hotărârii A.G.A. de constituire a societății pentru lipsa consimțământului unui

membru fondator respectiv A.A.L., deoarece semnătura din dreptul numelui nu-i

aparține.

În fapt, reclamanta a susținut că din

actele constitutive ale SC C. SA rezultă că pârâții s-au asociat în vederea

constituirii unei societăți comerciale.

În ședința de constituire din data de

21 ianuarie 1995 au hotărât înființarea acestei societăți, cu sediul în

Constanța, care a fost apoi înmatriculată la O.R.C. Constanța în 1995.

În realitate, reclamanta susține că

asocierea nu a avut-o ca partener pe pârâta A.A.L. Aceasta nu a semnat actele

constitutive și nici hotărârea A.G.A. de constituire a societății după cum nu a

exercitat nici una din activitățile statutare și nici nu a participat la

ședința și la luarea deciziilor, toate documentele adoptate fiind semnate de

alte persoane din societate sau din afara ei fără să existe o împuternicire în

acest sens.

În luna februarie 1996 se întocmește

un act adițional privind retragerea din societate a pârâtei, actul fiind

autentificat la 23 februarie 1996.

Ulterior prin actul adițional din 21

iunie 1999 s-a realizat fuziunea SC C. SA Constanța cu SC T. SRL Brăila prin

absorbție, ca urmare a aprobării acesteia de către A.G.A. a SC C. SA în ședința

din 22 martie 1999.

Din actele existente în arhiva SC C.

SA preluată de către reclamantă cu ocazia realizării fuziunii prin absorbție

s-a constatat că nici semnătura de pe actele constitutive din dreptul numelui

pârâtei Aldea nu aparține acesteia fiind total diferită de cea autentică.

A mai susținut reclamanta că în

realitate, pârâta nu a avut calitate de acționar al SC C. SA Constanța și că nu

a existat voință de asociere manifestată prin semnarea actelor constitutive. Ca

urmare, reclamanta prin acțiunea formulată a invocat neîndeplinirea condițiilor

de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. sub aspectul existenței

consimțământului cât și sub aspectul îndeplinirii celorlalte obligații ce i-ar

fi revenit în calitate de asociat respectiv obligația de a duce aport la

constituirea patrimoniului societății, intenția de a se asocia și de a

participa la beneficii și pierderi.

În dovedirea acțiunii formulate

reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, expertiză

grafoscopică, înscrisuri și martori.

Legal citați pârâții M.N., M.M., A.V.

și M.A.D.N. (fila 53) au precizat că nu se opun acțiunii formulate de

reclamantă, achiesând pretențiilor acesteia și solicitând constatarea nulității

absolute a actelor constitutive ale SC SC C. SA Constanța și a hotărârii A.G.A.

de constituire a acestei societăți.

Pârâta A.A.L. însă prin întâmpinarea

formulată a invocat mai multe excepții respectiv: a necompetenței teritoriale a

Tribunalului Brăila, a lipsei calității procesuale active a SC T. SRL Brăila, a

lipsei de interes a reclamantei, a prescrierii dreptului la acțiune și în fine

a admisibilității acțiunii.

A solicitat pârâta prin aceeași

întâmpinare suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. l Cpc

motivat de faptul că pe rolul Tribunalului Constanța se află înregistrat Dosarul

nr. 5660/2003 având ca obiect constatarea nulității absolute a actului

adițional modificator al actelor constitutive al SC T. SRL Brăila și SC C. SA

Constanța autentificat din 21 iunie 1999 prin care cele două societăți au

fuzionat.

Pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată întrucât societatea reclamantă care s-a

înființat prin absorbția SC C. SA Constanța în anul 1999, cunoștea componența

societății pe acțiuni precum și faptul că actul adițional de cesiune a

acțiunilor către M.A.M. nu purta semnătura sa.

Prin încheierea pronunțată de

Tribunalul Brăila la 6 ianuarie 2007 toate excepțiile invocate au fost

respinse, fiind reiterate pe parcursul judecății.

În cauză s-a dispus efectuarea unui

raport de expertiză, pe care, însă instanța de fond a constatat nulitatea

acesteia întrucât nu a fost întocmit conform obiectivelor încuviințate,

dispunându-se refacerea expertizei, pentru ca ulterior să se revină, în sensul

că nu s-a mai considerat utilă cauzei o atare probă.

Inițial Dosarul cauzei a fost

înregistrat sub nr. 1146/113/2006 al Tribunalului Brăila în care s-a pronunțat

sentința comercială nr. 25 din 28 ianuarie 2009, prin care s-a respins acțiunea

formulată de către reclamanta SC T. SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâții A.A.L.,

M.N., M.M., A.V. și M.A.D.N., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarea situație de fapt și de drept.

În speță, s-a solicitat constatarea

nulității actelor constitutive - contract și statut ale SC C. SA Constanța

precum și a hotărârii A.G.A. prin care s-a hotărât asupra fuziunii prin

absorbție a acestuia de către SC T. SRL Brăila.

Pornind de la dispozițiile art. 41 și

46 alin. (2) din Decretul 31/1954, absorbția presupune acea formă a comasării

care constă în absorbirea unei persoane juridice care-și încetează existența de

către o altă persoană juridică care își sporește astfel ființa, activitatea.

Prin urmare, în condițiile în care SC

C. SA și-a încetat existența odată cu îndeplinirea formalităților de

publicitate fiind radiată din evidențele Registrului Comerțului la data de 4

august 1999, actele constitutive ale acestei societăți și-au încetat și ele

existența din punct de vedere juridic, astfel că toate afirmațiile reclamantei

privind lipsa semnării acestora de către pârâta A.A.L., chiar dacă s-au dovedit

a fi reale prin probele administrate, nu au nici o relevanță în prezenta cauză,

fiind imposibil de constatat nulitatea unor acte care nu mai există.

Împotriva susmenționatei hotărârii a

declarat apel reclamanta SC T. SRL Brăila, cât și pârâții din prezenta cauză.

Reclamanta și-a declarat nemulțumirea,

în esență, că față de cele solicitate prin cererea introductivă, instanța de

fond a dispus asupra a ceea ce nu s-a solicitat.

Reclamanta SC T. SRL Brăila a învestit

instanța cu o cerere prin care a solicitat: anularea contractului de societate

al SC C. SA, anularea statutului SC C. SA și anularea hotărârii A.G.A. de

constituire a societății.

Tribunalul Brăila, în mod greșit a

reținut că reclamanta a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat:

anularea contractului de societate al SC C. SA; anularea statutului SC C. SA și

anularea hotărârii A.G.A. prin care s-a hotărât asupra fuziunii prin absorbție

a acestuia de către SC T. SRL.

Față de acest motiv

reclamanta-apelantă a solicitat ca, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

să se dispună desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare primei instanțe (Tribunalului Brăila).

Pe fond, aceeași apelantă a apreciat

că în mod greșit s-a dat eficiență în speță dispozițiilor art. 41 și 46 din

Decretul nr. 31/1954.

Astfel, eroarea comisă de instanțele

de fond a constat în confuzia de nulitate a actelor constitutive raportate la

nulitatea societății, nulități care sunt distincte.

Prin Decizia civilă nr. 85 din 12

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați a fost admis apelul declarat de

reclamanta SC T. SRL Brăila și pârâții M.N., M.M., A.V., M.A.D.N., împotriva

sentinței comerciale nr. 25/F/Com. din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila

cu consecința desființării acesteia și trimiterii cauzei spre rejudecare.

În motivare s-a reținut că din

acțiunea introductivă cu care a fost sesizată instanța de fond, rezultă că

aceasta a fost investită cu o cerere de constatare nulitate acte constitutive.

Cu toate acestea prima instanță reține

în considerentele sentinței atacate cu apel că obiectul cauzei îl constituie

constatarea nulității actelor constitutive și a hotărârii A.G.A., prin care s-a

hotărât asupra fuziunii prin absorbție a acesteia de către SC T. SRL.

Mai mult decât atât, deși judecătorul

fondului reține că sunt întemeiate afirmațiile reclamantei privind lipsa

semnării actelor constitutive de către pârâta A.A.L. (cu alte cuvinte, a

statuat în sensul caracterului fondat al acțiunii), respinge acțiunea, ca

nefondată, pe motiv că societatea SC C. SA și-a încetat existența odată cu

îndeplinirea formalităților de publicitate privind radierea și că actele

constitutive ale acesteia și-au încetat și ele existența din punct de vedere

juridic, conchizând în sensul că „afirmațiile reclamantei privind lipsa

semnăturii.nu au nici o relevanță în prezenta cauză".

S-a constatat că a fost încălcat

principiul disponibilității ceea ce atrage nulitatea hotărârii, cu motivarea că

prima instanță a analizat pe fond cauza și a găsit-o fondată, dar o respinge ca

nefondată prin prisma statuării în sensul lipsei interesului în promovarea

acesteia ( deci, pornind de la o excepție de fond), fără ca o astfel de

excepție să fi fost invocată de părți ori de instanță, în prealabil, pentru a

da posibilitatea părților să se apere.

Procedând astfel, prima instanță a

pronunțat o hotărâre profund nelegală, a cărei desființare se impune cu

prioritate.

În baza principiului disponibilității,

reclamantul este cel care stabilește limitele judecății, instanța trebuind să

respecte aceste limite, neputând acorda reclamantului mai mult decât a cerut.

Instanța însă, poate să invoce, din

oficiu, orice excepție absolută, fiind obligată să o pună în dezbaterea

părților pentru a respecta contradictorialitatea,

Prin urmare, în speță, sentința

apelată a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea principiului

contradictorialității și a principiului disponibilității, ceea ce atrage

nulitatea acesteia. Mai mult decât atât, este de observat că hotărârea în

discuție a fost pronunțată și cu nerespectarea rigorilor procedurale

referitoare la motivare.

În virtutea dispozițiilor art. 261 C.

proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

Motivarea înseamnă stabilirea în

concret, clar și concis a stării de fapt, urmând o ordine cronologică.

Scopul motivării este acela de a

explica măsurile adoptate de instanță.

Obligația de a motiva hotărârea este

prevăzută printre altele și pentru exercitarea controlului judecătoresc în

căile de atac.

În speță, considerentele propriu-zise

(opinia judecătorului fondului cu privire Ia speță) sunt comprimate în

cuprinsul a 4-5 alin. din care nu transpare cronologia formulării acțiunii de

față, în condițiile în care litigiul dintre părți a debutat de mai mulți ani (pe

rolul Tribunalului Constanța existând un dosar suspendat în vederea

soluționării cauzei de față).

Din considerentele hotărârii nu

rezultă nici motivația respingerii cererii de refacere a expertizei

grafoscopice, în condițiile în care nici încheierea din 27 mai 2008 a

Tribunalului Brăila nu explicitează „inutilitatea" respectivei probe.

Cu toate acestea, prima instanță

conchide că din probele administrate în cauză (fără a le analiza) rezultă

caracterul fondat al acțiunii.

C.E.D.O. a amintit în mod constant că

art. 6 parag. 1 din Convenție consacră „ dreptul la un tribunal" astfel că

dreptul de acces, de a sesiza tribunalul în materie civilă nu reprezintă decât

un aspect.

Aceeași Curte a stabilit că, în

virtutea disp. art. 6 parag. 1 din Convenție, fiecărui tribunal îi revine

obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și probele părților,

fără a răspunde detaliat fiecărui argument (Van de Hurk contra Olanda,

Hotărârea din 19 aprilie 1994).

Înțelesul acestei obligații poate

varia în funcție de natura hotărârii. Aceasta întrucât problema de a ști dacă

un tribunal a încălcat obligația sa de motivare care decurge din art. 6

paragraf 1 din Convenție, nu poate fi analizată decât în baza circumstanțelor

cauzei (Luiz Tarija contra Spania, Hotărârea din 9 decembrie 1994).

În speță, prima instanță a respins

acțiunea ca nefondată, dar a motivat soluția pe o excepție, pe care n-a

calificat-o expres și pe care n-a pus-o în discuția părților (încălcând astfel

un alt principiu fundamental: acela al respectării dreptului la apărare,

principiu consfințit prin Constituție, cât și prin Convenția Europeană a

Drepturilor Omului).

În rejudecare Dosarul a fost

înregistrat sub nr. 4138/113/2009 la Tribunalul Brăila.

Prin sentința nr. 62/F/Com. din 25

martie 2010 a Tribunalului Brăila s-a admis acțiunea completată formulată de

reclamanta SC T. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâții A.A., M.N., M.M., A.V.,

M.A.D.N. S-a constatat nulitatea absolută a actelor constitutive ale SC C. SA Constanța,

respectiv statut și contract autentificat din 24 ianuarie 1995 la Notarialul de

Stat Județean Constanța precum și a hotărârii A.G.A. de constituire a

societății din data de 21 ianuarie 1995. S-a constatat că pârâta A.A.L. nu a

avut calitatea de acționar fondator al SC C. SA Constanța.

În motivarea acțiunii s-a reținut că

potrivit actelor constitutive - contract și statut, filele 26-37, vol. I., a

căror nulitate absolută a fost invocată în cauză, SC C. SA Constanța s-a

constituit urmare a Hotărârii A.G.A. din data de 21 ianuarie 1995, adoptată de

acționarii fondatori A.A.L., M.N., M.M., A.V. și M.A.D.N. Societatea a avut

sediul în Constanța, fiind înmatriculată ulterior la O.R.C. Constanța în 1995.

Din răspunsurile pârâților M.M. și A.V.

la interogatoriu, filele 79-80, vol. III, s-a reținut că semnarea actelor

constitutive s-a realizat la sediul social din Constanța, în fața notarului,

fără ca A.A.L. să fie prezentă (doar tatăl acesteia - A.N.), în locul pârâtei

semnând martora I.I.

Aceste aspecte relevante sunt

confirmate de depoziția martorei menționate, fila 89, vol. III, care a declarat

că a semnat atât actele de constituire ale SC C. SA cât și declarația de

retragerea pârâtei din societate, în locul acesteia, la cererea domnului A.N.,

poziție exprimată și în fața organelor de cercetare penală.

S-a constatat de asemenea că potrivit

art. 8 din Legea nr. 31/1990, în forma prevăzută la data de 21 ianuarie 1995,

"Societatea pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se va constitui prin

contract de societate și statut. Contractul de societate se semnează de toți

asociații sau, în caz de subscripție publică, de membrii fondatori. Capitalul

societății nu poale fi mai mic de un milion lei, iar numărul acționarilor mai

mic de cinci.

În fapt s-a reținut că prin nesemnarea

actelor constitutive ale SC C. SA, pârâta A.A.L. nu și-a exprimat

consimțământul în calitate de membru fondator al societății, lipsa totală a

consimțământului la încheierea unui act juridic fiind un motiv de nulitate

absolută, vizând încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 2 C. civ.

Astfel, lipsa semnăturii pârâtei A.A.L.

atrage sancțiunea nulității absolute a contractului și statutului societății,

precum și a Hotărârii A.G.A. din data de 21 ianuarie 1995 de constituire a SC

C. SA, cu consecința evidentă a lipsei calității de acționar fondator a

acesteia.

Tribunalul nu a reținut incidența

dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 privind nulitatea societății,

aspect distinct de nulitatea actelor constitutive, analizată în speță.

S-a apreciat că poziția procesuală

exprimată în cauză de pârâtă a fost infirmată de probele administrate, care

susțin temeinicia acțiunii deduse judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta A.A.L. reiterând excepțiile invocate la fond: a inadmisibilității

acțiunii, excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului,

excepția lipsei de interes în promovarea unei asemenea acțiunii și excepției

prescripției dreptului la acțiune.

A mai solicitat să se constate că

expertiza efectuată în cauză de I.P. nu este lovită de nulitate fiind întocmită

cu respectarea metodologiei de lucru.

Pe fondul cauzei a solicitat admiterea

apelului și respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că martora

loanițiu Iuliana a declarat că a semnat actele privind societatea în numele

pârâtei A.A.L. începând cu luna octombrie 1995, că actele constitutive ale SC

C. SA Constanța sunt datate 24 ianuarie 1995, ulterior în luna martie 1995

societatea schimbându-și sediul în Constanța, unde își avea sediul și

societatea unde lucra martora.

Legal citată intimata-reclamantă SC T.

SRL Brăila a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat

respingerea apelului ca nefondat.

În ceea ce privește excepțiile

reiterate în apel instanța de control reține că acestea au fost corect

soluționate de către instanța de fond. Astfel, în ceea ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii în mod corect a fost respinsă ca nefondată acțiunea

fiind întemeiată pe dispozițiile art. 948 pct. 2 C. proc. civ., lipsa

consimțământului apelantei. în cauză nu poate fi pusă în discuție incidența

art. 56 din Legea nr. 31/1990. Referitor la excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei SC T. SRL Brăila și lipsa interesului aceasta

are și calitate și interes de a formula prezenta acțiune existând identitate

între persoana reclamantă și cel care este titularul dreptului afirmat, fiind

invocată o cauză de nulitate absolută a actelor constitutive ale SC C. SA

Constanța și actelor ulterioare. Intimata-reclamantă are interes de a formula

acțiunea atâta timp cât s-ar expune la un prejudiciu constând în eventuala

obligare la plata unor drepturi bănești, pe rolul Tribunalului Brăila fiind

înregistrat Dosarul nr. 5660/Com/2003 în care apelanta are calitate de

reclamantă.

În ceea ce privește excepția

prescripției dreptului material la acțiune punându-se în discuție nulitatea

absolută a unor acte conform dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 și art. 132

alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aceasta este nefondată și în mod corect

respinsă de instanța de fond.

Competența teritorială de soluționare

a cauzei revine Tribunalului Brăila conform art. 5, 10 C. proc. civ., unul

dintre pârâți având domiciliul în Brăila.

Apelanta-pârâtă nu s-a prezentat în

instanță pentru a prezenta un specimen de semnătură astfel încât expertiza

grafoscopică s-a realizat doar pe baza semnăturilor executate de pârâtă în alte

acte, dar contestate de către reclamanți. în cauză nu au fost respectate

normele metodologice privind efectuarea expertizei grafoscopice, aceasta fiind

declarată nulă de instanță.

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că

în mod corect a coroborat instanța de fond declarațiile pârâților interesați în

cauză M.M. și A.V. conform cărora semnarea actelor constitutive s-a realizat la

sediul din Constanța fără să fie prezentă apelanta, în locul pârâtei semnând

martora I.I.

Din declarația martorei Ioanițiu

Iuliana reiese faptul că aceasta a semnat actele de constituire ale SC C. SA

Constanța precum și declarația de retragere a acesteia din societate iar nu A.A.

Nu pot fi reținute susținerile

apelantei-pârâte precum că societatea SC C. SA este o societate pe acțiuni iar

nu de persoane pentru a fi necesară semnarea actului constitutiv de către

asociat - conform art. 8 din Legea nr. 31/1990 (în forma inițială) -

„contractul de societate de semnează de toți asociații, sau în caz de

subscripție publică, de membri fondatori". Aceasta nu și-a exprimat

consimțământul în calitate de membru fondator al societății, cauză care atrage

nulitatea absolută a actului juridică conform art. 998 alin. (2) C. civ.

Una din condițiile de validitate ale

contractului de societate este consimțământul valabil al părții care se obligă.

Pentru a produce efecte juridice voința părții contractante trebuie să fie

declarată, să fie făcută cu intenția de a produce efecte juridice și să nu fie

alterată de viciu.

Apelanta-pârâtă nu a participat la

încheierea actelor constitutive și ulterior voința acesteia fiind lipsită de

„affectateo societatis" - intenția de a desfășura în comun o activitate

socială.

Împotriva deciziei pronunțate în apel

pârâta A.A.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8

și 9 C. proc. civ., pe care, deși le invocă nu le motivează structurat conform

motivelor de recurs evocate.

În motivarea recursului, recurenta

reiterează excepțiile invocate la fond și în apel: a inadmisibilității

acțiunii, excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului,

excepția lipsei de interes în promovarea unei asemenea acțiunii și excepției

prescripției dreptului la acțiune. De observat că recurenta face trimitere în

motivarea excepțiilor la întâmpinarea pe care a formulat-o la fond în primul

ciclu procesual pentru termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2006 și

precizările ulterioare.

A mai solicitat să se constate că

expertiza efectuată în cauză de I.P. nu este lovită de nulitate fiind întocmită

cu respectarea metodologiei de lucru.

Pe fondul cauzei a solicitat admiterea

apelului și respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât probele administrate în

cauză de reclamantă nu dovedesc motivele pentru care s-a cerut constatarea

nulității absolute a actelor constitutive ale SC C. SA Totodată arată recurenta

că martora Ioanițiu Iuliana a declarat aflată la dosarul cauzei luată în cadrul

Dosarului penal nr. 39/p/1997, potrivit căreia că a semnat actele privind

societatea în numele pârâtei A.A.L. începând cu luna octombrie 1995, că actele

constitutive ale SC C. SA Constanța sunt datate 24 ianuarie 1995, ulterior în

luna martie 1995 societatea schimbându-și sediul în Constanța, unde își

avea sediul și societatea unde lucra martora; din acest punct de vedere

recurenta se referă la motivarea instanței de fond arătând că este superficială

bazându-se numai pe răspunsurile părtinitoare a celor doi pârâți : M.M. și A.V.,

precum și analizarea trunchiată a martorei Ioanițiu Iuliana. Mai arată că

instanța de apel nu arată datorită cărui fapt a constatat nulă expertiza grafoscopică

efectuată în cauză. În finalul motivării, recurenta critică motivarea instanței

de apel cu referire la faptul că societatea SC C. SA este o societate pe

acțiuni iar nu de persoane pentru a fi necesară semnarea actului constitutiv de

către asociat.

Recursul este nefondat conform

considerentelor expuse în continuare :

Având în vedere că recurenta a invocat

numai motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C.

proc. civ., fără a fi motivate astfel cum au fost menționate, înalta Curte

urmează să examineze pricina în ordinea criticilor pe care le-a formulat, după

cum urmează :

În ceea ce privește excepțiile

invocate în întâmpinarea depusă la fond în primul ciclu procesual și în

precizările formulată de recurenta - pârâtă, Înalta Curte constată că acestea

au fost examinate astfel cum au fost invocate, instanța de apel argumentând în

drept de ce au fost respinse raportate la înscrisurile aflate la dosar; în

atare condiții, o asemenea critică nu poate constitui un motiv de nelegalitate

care să conducă la și/sau schimbarea deciziei atacate în sensul susținerilor

recurentei. Și, de altfel, după cum se poate observa, recurenta - pârâtă nu

aduce argumente noi în susținere excepțiilor evocate care să determine instanța

să constate o altă soluție decât cea dată în apel. Simpla nemulțumire a

recurentei -pârâte de respingerea excepțiilor invocate nu poate constitui un

motiv de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 1 9 - C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte

constată că în mod corect a coroborat instanța de fond declarațiile pârâților

interesați în cauză M.M. și A.V. conform cărora semnarea actelor constitutive

s-a realizat la sediul din Constanța fără să fie prezentă apelanta, în locul

pârâtei semnând martora Ioanițiu luliana, iar având în vedere declarația

martorei Ioanițiu luliana a apreciat legal și temeinic că aceasta a semnat

actele de constituire ale SC C. SA Constanța precum și declarația de retragere

a acesteia din societate iar nu A.A.

De asemenea, instanța de apel în mod

corect și cu aplicarea dispozițiilor legale incidente speței a aprecia că

societatea SC C. SA este o societate pe acțiuni iar nu de persoane pentru a fi

necesară semnarea actului constitutiv de către asociat, precum pretinde

recurenta. Mai mult, recurenta nu și-a exprimat consimțământul în calitate de

membru fondator al societății, cauză care atrage nulitatea absolută a actului

juridică conform art. 998 alin. (2) C. civ. așa cum a concluzionat instanța

anterioară.

Ori, atâta timp cât una din condițiile

de validitate ale contractului de societate este consimțământul valabil al

părții care se obligă, iar pentru a produce efecte juridice voința părții

contractante trebuie să fie declarată, să fie făcută cu intenția de a produce

efecte juridice și nu alterată de viciu, în cauză din probele administrate s-a

constatat că recurenta nu și-a exprimat consimțământul în calitate de membru

fondator al societății, iar lipsa totală a acestuia la încheierea unui act

juridic nu pateu fi decât nulitatea absolută, aspecte dezlegate corect de către

instanța de apel.

Prin urmare, în mod legal s-a

constatat că recurenta - pârâtă nu a participat la încheierea actelor

constitutive și ulterior voința acesteia fiind lipsită de „affectateo

societatis" - intenția de a desfășura în comun o activitate socială.

În ceea ce privește susținerile

recurentei cu privire la expertiza grafologică efectuată de expertul Ionică

Pușca nu pot fi primite, întrucât acestea nu pot fi supuse în calea

extraordinară de atac a recursului fiind motive de netemeinicie și nu de

nelegalitate prevăzute strict și limitativ în contextul numai celor stipulate

la pct. 1 - 9 al art. 304 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte, față de

considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei.

Având în vedere că partea care cade în

pretenții urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte

în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează să oblige recurenta la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei către intimata - reclamantă SC

T. SRL Brăila în concordanță cu dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta A.A.L. împotriva Deciziei comerciale nr. 83 din 11 octombrie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Obligă recurenta să plătească

intimatei - reclamante SC T. SRL Brăila suma de 2.000 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 octombrie 2011.