ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3077/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila, sub nr. 2102/113/2008, reclamanta SC T. SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâții A.A.L., M.N., M.M., A.V. și M.A.D.N. pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună nulitatea absolută a actelor constitutive - contractul și statutul SC C. SA Constanța precum și a hotărârii A.G.A. de constituire a societății pentru lipsa consimțământului unui membru fondator respectiv A.A.L., deoarece semnătura din dreptul numelui nu-i aparține. În fapt, reclamanta a susținut că din actele constitutive ale SC C. SA rezultă că pârâții s-au asociat în vederea constituirii unei societăți comerciale.

În ședința de constituire din data de 21 ianuarie 1995 au hotărât înființarea acestei societăți, cu sediul în Constanța, care a fost apoi înmatriculată la O.R.C. Constanța în 1995. În realitate, reclamanta susține că asocierea nu a avut-o ca partener pe pârâta A.A.L. Aceasta nu a semnat actele constitutive și nici hotărârea A.G.A. de constituire a societății după cum nu a exercitat nici una din activitățile statutare și nici nu a participat la ședința și la luarea deciziilor, toate documentele adoptate fiind semnate de alte persoane din societate sau din afara ei fără să existe o împuternicire în acest sens. În luna februarie 1996 se întocmește un act adițional privind retragerea din societate a pârâtei, actul fiind autentificat la 23 februarie 1996. Ulterior prin actul adițional din 21 iunie 1999 s-a realizat fuziunea SC C. SA Constanța cu SC T. SRL Brăila prin absorbție, ca urmare a aprobării acesteia de către A.G.A.

a SC C. SA în ședința din 22 martie 1999. Din actele existente în arhiva SC C. SA preluată de către reclamantă cu ocazia realizării fuziunii prin absorbție s-a constatat că nici semnătura de pe actele constitutive din dreptul numelui pârâtei Aldea nu aparține acesteia fiind total diferită de cea autentică. A mai susținut reclamanta că în realitate, pârâta nu a avut calitate de acționar al SC C. SA Constanța și că nu a existat voință de asociere manifestată prin semnarea actelor constitutive. Ca urmare, reclamanta prin acțiunea formulată a invocat neîndeplinirea condițiilor de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. sub aspectul existenței consimțământului cât și sub aspectul îndeplinirii celorlalte obligații ce i-ar fi revenit în calitate de asociat respectiv obligația de a duce aport la constituirea patrimoniului societății, intenția de a se asocia și de a participa la beneficii și pierderi.

În dovedirea acțiunii formulate reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, expertiză grafoscopică, înscrisuri și martori. Legal citați pârâții M.N., M.M., A.V. și M.A.D.N. (fila 53) au precizat că nu se opun acțiunii formulate de reclamantă, achiesând pretențiilor acesteia și solicitând constatarea nulității absolute a actelor constitutive ale SC SC C. SA Constanța și a hotărârii A.G.A. de constituire a acestei societăți. Pârâta A.A.L. însă prin întâmpinarea formulată a invocat mai multe excepții respectiv: a necompetenței teritoriale a Tribunalului Brăila, a lipsei calității procesuale active a SC T. SRL Brăila, a lipsei de interes a reclamantei, a prescrierii dreptului la acțiune și în fine a admisibilității acțiunii.

A solicitat pârâta prin aceeași întâmpinare suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. l Cpc motivat de faptul că pe rolul Tribunalului Constanța se află înregistrat Dosarul nr. 5660/2003 având ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional modificator al actelor constitutive al SC T. SRL Brăila și SC C. SA Constanța autentificat din 21 iunie 1999 prin care cele două societăți au fuzionat. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât societatea reclamantă care s-a înființat prin absorbția SC C. SA Constanța în anul 1999, cunoștea componența societății pe acțiuni precum și faptul că actul adițional de cesiune a acțiunilor către M.A.M.

nu purta semnătura sa. Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Brăila la 6 ianuarie 2007 toate excepțiile invocate au fost respinse, fiind reiterate pe parcursul judecății. În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, pe care, însă instanța de fond a constatat nulitatea acesteia întrucât nu a fost întocmit conform obiectivelor încuviințate, dispunându-se refacerea expertizei, pentru ca ulterior să se revină, în sensul că nu s-a mai considerat utilă cauzei o atare probă. Inițial Dosarul cauzei a fost înregistrat sub nr. 1146/113/2006 al Tribunalului Brăila în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 25 din 28 ianuarie 2009, prin care s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta SC T. SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâții A.A.L., M.N., M.M., A.V.

și M.A.D.N., ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept. În speță, s-a solicitat constatarea nulității actelor constitutive - contract și statut ale SC C. SA Constanța precum și a hotărârii A.G.A. prin care s-a hotărât asupra fuziunii prin absorbție a acestuia de către SC T. SRL Brăila. Pornind de la dispozițiile art. 41 și 46 alin. (2) din Decretul 31/1954, absorbția presupune acea formă a comasării care constă în absorbirea unei persoane juridice care-și încetează existența de către o altă persoană juridică care își sporește astfel ființa, activitatea.

Prin urmare, în condițiile în care SC C. SA și-a încetat existența odată cu îndeplinirea formalităților de publicitate fiind radiată din evidențele Registrului Comerțului la data de 4 august 1999, actele constitutive ale acestei societăți și-au încetat și ele existența din punct de vedere juridic, astfel că toate afirmațiile reclamantei privind lipsa semnării acestora de către pârâta A.A.L., chiar dacă s-au dovedit a fi reale prin probele administrate, nu au nici o relevanță în prezenta cauză, fiind imposibil de constatat nulitatea unor acte care nu mai există. Împotriva susmenționatei hotărârii a declarat apel reclamanta SC T. SRL Brăila, cât și pârâții din prezenta cauză. Reclamanta și-a declarat nemulțumirea, în esență, că față de cele solicitate prin cererea introductivă, instanța de fond a dispus asupra a ceea ce nu s-a solicitat.

Reclamanta SC T. SRL Brăila a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat: anularea contractului de societate al SC C. SA, anularea statutului SC C. SA și anularea hotărârii A.G.A. de constituire a societății. Tribunalul Brăila, în mod greșit a reținut că reclamanta a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat: anularea contractului de societate al SC C. SA; anularea statutului SC C. SA și anularea hotărârii A.G.A. prin care s-a hotărât asupra fuziunii prin absorbție a acestuia de către SC T. SRL. Față de acest motiv reclamanta-apelantă a solicitat ca, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., să se dispună desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe (Tribunalului Brăila).

Pe fond, aceeași apelantă a apreciat că în mod greșit s-a dat eficiență în speță dispozițiilor art. 41 și 46 din Decretul nr. 31/1954. Astfel, eroarea comisă de instanțele de fond a constat în confuzia de nulitate a actelor constitutive raportate la nulitatea societății, nulități care sunt distincte. Prin Decizia civilă nr. 85 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați a fost admis apelul declarat de reclamanta SC T. SRL Brăila și pârâții M.N., M.M., A.V., M.A.D.N., împotriva sentinței comerciale nr. 25/F/Com. din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila cu consecința desființării acesteia și trimiterii cauzei spre rejudecare. În motivare s-a reținut că din acțiunea introductivă cu care a fost sesizată instanța de fond, rezultă că aceasta a fost investită cu o cerere de constatare nulitate acte constitutive.

Cu toate acestea prima instanță reține în considerentele sentinței atacate cu apel că obiectul cauzei îl constituie constatarea nulității actelor constitutive și a hotărârii A.G.A., prin care s-a hotărât asupra fuziunii prin absorbție a acesteia de către SC T. SRL. Mai mult decât atât, deși judecătorul fondului reține că sunt întemeiate afirmațiile reclamantei privind lipsa semnării actelor constitutive de către pârâta A.A.L.

(cu alte cuvinte, a statuat în sensul caracterului fondat al acțiunii), respinge acțiunea, ca nefondată, pe motiv că societatea SC C. SA și-a încetat existența odată cu îndeplinirea formalităților de publicitate privind radierea și că actele constitutive ale acesteia și-au încetat și ele existența din punct de vedere juridic, conchizând în sensul că „afirmațiile reclamantei privind lipsa semnăturii.nu au nici o relevanță în prezenta cauză". S-a constatat că a fost încălcat principiul disponibilității ceea ce atrage nulitatea hotărârii, cu motivarea că prima instanță a analizat pe fond cauza și a găsit-o fondată, dar o respinge ca nefondată prin prisma statuării în sensul lipsei interesului în promovarea acesteia ( deci, pornind de la o excepție de fond), fără ca o astfel de excepție să fi fost invocată de părți ori de instanță, în prealabil, pentru a da posibilitatea părților să se apere.

Procedând astfel, prima instanță a pronunțat o hotărâre profund nelegală, a cărei desființare se impune cu prioritate. În baza principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește limitele judecății, instanța trebuind să respecte aceste limite, neputând acorda reclamantului mai mult decât a cerut. Instanța însă, poate să invoce, din oficiu, orice excepție absolută, fiind obligată să o pună în dezbaterea părților pentru a respecta contradictorialitatea, Prin urmare, în speță, sentința apelată a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea principiului contradictorialității și a principiului disponibilității, ceea ce atrage nulitatea acesteia. Mai mult decât atât, este de observat că hotărârea în discuție a fost pronunțată și cu nerespectarea rigorilor procedurale referitoare la motivare.

În virtutea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt, urmând o ordine cronologică. Scopul motivării este acela de a explica măsurile adoptate de instanță. Obligația de a motiva hotărârea este prevăzută printre altele și pentru exercitarea controlului judecătoresc în căile de atac. În speță, considerentele propriu-zise (opinia judecătorului fondului cu privire Ia speță) sunt comprimate în cuprinsul a 4-5 alin. din care nu transpare cronologia formulării acțiunii de față, în condițiile în care litigiul dintre părți a debutat de mai mulți ani (pe rolul Tribunalului Constanța existând un dosar suspendat în vederea soluționării cauzei de față).

Din considerentele hotărârii nu rezultă nici motivația respingerii cererii de refacere a expertizei grafoscopice, în condițiile în care nici încheierea din 27 mai 2008 a Tribunalului Brăila nu explicitează „inutilitatea" respectivei probe. Cu toate acestea, prima instanță conchide că din probele administrate în cauză (fără a le analiza) rezultă caracterul fondat al acțiunii. C.E.D.O. a amintit în mod constant că art. 6 parag. 1 din Convenție consacră „ dreptul la un tribunal" astfel că dreptul de acces, de a sesiza tribunalul în materie civilă nu reprezintă decât un aspect. Aceeași Curte a stabilit că, în virtutea disp. art. 6 parag. 1 din Convenție, fiecărui tribunal îi revine obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și probele părților, fără a răspunde detaliat fiecărui argument (Van de Hurk contra Olanda, Hotărârea din 19 aprilie 1994). Înțelesul acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii.

Aceasta întrucât problema de a ști dacă un tribunal a încălcat obligația sa de motivare care decurge din art. 6 paragraf 1 din Convenție, nu poate fi analizată decât în baza circumstanțelor cauzei (Luiz Tarija contra Spania, Hotărârea din 9 decembrie 1994). În speță, prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, dar a motivat soluția pe o excepție, pe care n-a calificat-o expres și pe care n-a pus-o în discuția părților (încălcând astfel un alt principiu fundamental: acela al respectării dreptului la apărare, principiu consfințit prin Constituție, cât și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului). În rejudecare Dosarul a fost înregistrat sub nr. 4138/113/2009 la Tribunalul Brăila. Prin sentința nr. 62/F/Com.

din 25 martie 2010 a Tribunalului Brăila s-a admis acțiunea completată formulată de reclamanta SC T. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâții A.A., M.N., M.M., A.V., M.A.D.N. S-a constatat nulitatea absolută a actelor constitutive ale SC C. SA Constanța, respectiv statut și contract autentificat din 24 ianuarie 1995 la Notarialul de Stat Județean Constanța precum și a hotărârii A.G.A. de constituire a societății din data de 21 ianuarie 1995. S-a constatat că pârâta A.A.L. nu a avut calitatea de acționar fondator al SC C. SA Constanța. În motivarea acțiunii s-a reținut că potrivit actelor constitutive - contract și statut, filele 26-37, vol. I., a căror nulitate absolută a fost invocată în cauză, SC C. SA Constanța s-a constituit urmare a Hotărârii A.G.A.

din data de 21 ianuarie 1995, adoptată de acționarii fondatori A.A.L., M.N., M.M., A.V. și M.A.D.N. Societatea a avut sediul în Constanța, fiind înmatriculată ulterior la O.R.C. Constanța în 1995. Din răspunsurile pârâților M.M. și A.V. la interogatoriu, filele 79-80, vol. III, s-a reținut că semnarea actelor constitutive s-a realizat la sediul social din Constanța, în fața notarului, fără ca A.A.L. să fie prezentă (doar tatăl acesteia - A.N.), în locul pârâtei semnând martora I.I. Aceste aspecte relevante sunt confirmate de depoziția martorei menționate, fila 89, vol. III, care a declarat că a semnat atât actele de constituire ale SC C. SA cât și declarația de retragerea pârâtei din societate, în locul acesteia, la cererea domnului A.N., poziție exprimată și în fața organelor de cercetare penală.

S-a constatat de asemenea că potrivit art. 8 din Legea nr. 31/1990, în forma prevăzută la data de 21 ianuarie 1995, "Societatea pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se va constitui prin contract de societate și statut. Contractul de societate se semnează de toți asociații sau, în caz de subscripție publică, de membrii fondatori. Capitalul societății nu poale fi mai mic de un milion lei, iar numărul acționarilor mai mic de cinci. În fapt s-a reținut că prin nesemnarea actelor constitutive ale SC C. SA, pârâta A.A.L. nu și-a exprimat consimțământul în calitate de membru fondator al societății, lipsa totală a consimțământului la încheierea unui act juridic fiind un motiv de nulitate absolută, vizând încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 2 C. civ.

Astfel, lipsa semnăturii pârâtei A.A.L. atrage sancțiunea nulității absolute a contractului și statutului societății, precum și a Hotărârii A.G.A. din data de 21 ianuarie 1995 de constituire a SC C. SA, cu consecința evidentă a lipsei calității de acționar fondator a acesteia. Tribunalul nu a reținut incidența dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 privind nulitatea societății, aspect distinct de nulitatea actelor constitutive, analizată în speță. S-a apreciat că poziția procesuală exprimată în cauză de pârâtă a fost infirmată de probele administrate, care susțin temeinicia acțiunii deduse judecății. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A.A.L. reiterând excepțiile invocate la fond: a inadmisibilității acțiunii, excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei de interes în promovarea unei asemenea acțiunii și excepției prescripției dreptului la acțiune.

A mai solicitat să se constate că expertiza efectuată în cauză de I.P. nu este lovită de nulitate fiind întocmită cu respectarea metodologiei de lucru. Pe fondul cauzei a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că martora loanițiu Iuliana a declarat că a semnat actele privind societatea în numele pârâtei A.A.L. începând cu luna octombrie 1995, că actele constitutive ale SC C. SA Constanța sunt datate 24 ianuarie 1995, ulterior în luna martie 1995 societatea schimbându-și sediul în Constanța, unde își avea sediul și societatea unde lucra martora. Legal citată intimata-reclamantă SC T. SRL Brăila a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În ceea ce privește excepțiile reiterate în apel instanța de control reține că acestea au fost corect soluționate de către instanța de fond. Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în mod corect a fost respinsă ca nefondată acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 948 pct. 2 C. proc. civ., lipsa consimțământului apelantei. în cauză nu poate fi pusă în discuție incidența art. 56 din Legea nr. 31/1990. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC T. SRL Brăila și lipsa interesului aceasta are și calitate și interes de a formula prezenta acțiune existând identitate între persoana reclamantă și cel care este titularul dreptului afirmat, fiind invocată o cauză de nulitate absolută a actelor constitutive ale SC C. SA Constanța și actelor ulterioare.

Intimata-reclamantă are interes de a formula acțiunea atâta timp cât s-ar expune la un prejudiciu constând în eventuala obligare la plata unor drepturi bănești, pe rolul Tribunalului Brăila fiind înregistrat Dosarul nr. 5660/Com/2003 în care apelanta are calitate de reclamantă. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune punându-se în discuție nulitatea absolută a unor acte conform dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 și art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aceasta este nefondată și în mod corect respinsă de instanța de fond. Competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Brăila conform art. 5, 10 C. proc. civ., unul dintre pârâți având domiciliul în Brăila.

Apelanta-pârâtă nu s-a prezentat în instanță pentru a prezenta un specimen de semnătură astfel încât expertiza grafoscopică s-a realizat doar pe baza semnăturilor executate de pârâtă în alte acte, dar contestate de către reclamanți. în cauză nu au fost respectate normele metodologice privind efectuarea expertizei grafoscopice, aceasta fiind declarată nulă de instanță. Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că în mod corect a coroborat instanța de fond declarațiile pârâților interesați în cauză M.M. și A.V. conform cărora semnarea actelor constitutive s-a realizat la sediul din Constanța fără să fie prezentă apelanta, în locul pârâtei semnând martora I.I. Din declarația martorei Ioanițiu Iuliana reiese faptul că aceasta a semnat actele de constituire ale SC C. SA Constanța precum și declarația de retragere a acesteia din societate iar nu A.A.

Nu pot fi reținute susținerile apelantei-pârâte precum că societatea SC C. SA este o societate pe acțiuni iar nu de persoane pentru a fi necesară semnarea actului constitutiv de către asociat - conform art. 8 din Legea nr. 31/1990 (în forma inițială) - „contractul de societate de semnează de toți asociații, sau în caz de subscripție publică, de membri fondatori". Aceasta nu și-a exprimat consimțământul în calitate de membru fondator al societății, cauză care atrage nulitatea absolută a actului juridică conform art. 998 alin. (2) C. civ. Una din condițiile de validitate ale contractului de societate este consimțământul valabil al părții care se obligă. Pentru a produce efecte juridice voința părții contractante trebuie să fie declarată, să fie făcută cu intenția de a produce efecte juridice și să nu fie alterată de viciu.

Apelanta-pârâtă nu a participat la încheierea actelor constitutive și ulterior voința acesteia fiind lipsită de „affectateo societatis" - intenția de a desfășura în comun o activitate socială. Împotriva deciziei pronunțate în apel pârâta A.A.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., pe care, deși le invocă nu le motivează structurat conform motivelor de recurs evocate. În motivarea recursului, recurenta reiterează excepțiile invocate la fond și în apel: a inadmisibilității acțiunii, excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei de interes în promovarea unei asemenea acțiunii și excepției prescripției dreptului la acțiune.

De observat că recurenta face trimitere în motivarea excepțiilor la întâmpinarea pe care a formulat-o la fond în primul ciclu procesual pentru termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2006 și precizările ulterioare. A mai solicitat să se constate că expertiza efectuată în cauză de I.P. nu este lovită de nulitate fiind întocmită cu respectarea metodologiei de lucru. Pe fondul cauzei a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât probele administrate în cauză de reclamantă nu dovedesc motivele pentru care s-a cerut constatarea nulității absolute a actelor constitutive ale SC C. SA Totodată arată recurenta că martora Ioanițiu Iuliana a declarat aflată la dosarul cauzei luată în cadrul Dosarului penal nr. 39/p/1997, potrivit căreia că a semnat actele privind societatea în numele pârâtei A.A.L.

începând cu luna octombrie 1995, că actele constitutive ale SC C. SA Constanța sunt datate 24 ianuarie 1995, ulterior în luna martie 1995 societatea schimbându-și sediul în Constanța, unde își avea sediul și societatea unde lucra martora; din acest punct de vedere recurenta se referă la motivarea instanței de fond arătând că este superficială bazându-se numai pe răspunsurile părtinitoare a celor doi pârâți : M.M. și A.V., precum și analizarea trunchiată a martorei Ioanițiu Iuliana. Mai arată că instanța de apel nu arată datorită cărui fapt a constatat nulă expertiza grafoscopică efectuată în cauză. În finalul motivării, recurenta critică motivarea instanței de apel cu referire la faptul că societatea SC C. SA este o societate pe acțiuni iar nu de persoane pentru a fi necesară semnarea actului constitutiv de către asociat.

Recursul este nefondat conform considerentelor expuse în continuare : Având în vedere că recurenta a invocat numai motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a fi motivate astfel cum au fost menționate, înalta Curte urmează să examineze pricina în ordinea criticilor pe care le-a formulat, după cum urmează : În ceea ce privește excepțiile invocate în întâmpinarea depusă la fond în primul ciclu procesual și în precizările formulată de recurenta - pârâtă, Înalta Curte constată că acestea au fost examinate astfel cum au fost invocate, instanța de apel argumentând în drept de ce au fost respinse raportate la înscrisurile aflate la dosar; în atare condiții, o asemenea critică nu poate constitui un motiv de nelegalitate care să conducă la și/sau schimbarea deciziei atacate în sensul susținerilor recurentei.

Și, de altfel, după cum se poate observa, recurenta - pârâtă nu aduce argumente noi în susținere excepțiilor evocate care să determine instanța să constate o altă soluție decât cea dată în apel. Simpla nemulțumire a recurentei -pârâte de respingerea excepțiilor invocate nu poate constitui un motiv de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 1 9 - C. proc. civ. Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect a coroborat instanța de fond declarațiile pârâților interesați în cauză M.M. și A.V. conform cărora semnarea actelor constitutive s-a realizat la sediul din Constanța fără să fie prezentă apelanta, în locul pârâtei semnând martora Ioanițiu luliana, iar având în vedere declarația martorei Ioanițiu luliana a apreciat legal și temeinic că aceasta a semnat actele de constituire ale SC C. SA Constanța precum și declarația de retragere a acesteia din societate iar nu A.A.

De asemenea, instanța de apel în mod corect și cu aplicarea dispozițiilor legale incidente speței a aprecia că societatea SC C. SA este o societate pe acțiuni iar nu de persoane pentru a fi necesară semnarea actului constitutiv de către asociat, precum pretinde recurenta. Mai mult, recurenta nu și-a exprimat consimțământul în calitate de membru fondator al societății, cauză care atrage nulitatea absolută a actului juridică conform art. 998 alin. (2) C. civ. așa cum a concluzionat instanța anterioară.

Ori, atâta timp cât una din condițiile de validitate ale contractului de societate este consimțământul valabil al părții care se obligă, iar pentru a produce efecte juridice voința părții contractante trebuie să fie declarată, să fie făcută cu intenția de a produce efecte juridice și nu alterată de viciu, în cauză din probele administrate s-a constatat că recurenta nu și-a exprimat consimțământul în calitate de membru fondator al societății, iar lipsa totală a acestuia la încheierea unui act juridic nu pateu fi decât nulitatea absolută, aspecte dezlegate corect de către instanța de apel. Prin urmare, în mod legal s-a constatat că recurenta - pârâtă nu a participat la încheierea actelor constitutive și ulterior voința acesteia fiind lipsită de „affectateo societatis" - intenția de a desfășura în comun o activitate socială.

În ceea ce privește susținerile recurentei cu privire la expertiza grafologică efectuată de expertul Ionică Pușca nu pot fi primite, întrucât acestea nu pot fi supuse în calea extraordinară de atac a recursului fiind motive de netemeinicie și nu de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în contextul numai celor stipulate la pct. 1 - 9 al art. 304 C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte, față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei. Având în vedere că partea care cade în pretenții urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează să oblige recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei către intimata - reclamantă SC T. SRL Brăila în concordanță cu dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.A.L. împotriva Deciziei comerciale nr. 83 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Obligă recurenta să plătească intimatei - reclamante SC T. SRL Brăila suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.