ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1776/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 6354/COM din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B.T.,

respingând cererea privind constatarea nulității actului adițional din 1996 autentificat

din 8 noiembrie 1996 și a împuternicirii din 29 august 2005, formulată de reclamanții

R.T. și R.C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.

Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea

privind constatarea nulității actului adițional autentificat din 21 august 1995

ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că reclamanții au dobândit calitatea de acționari anterior actului

adițional autentificat din 21 august 1995 prin care se atestă că A.G.A. a luat act

de retragerea pârâtului B.T. din societate, ca urmare a înstrăinării acțiunilor

sale și că nu s-a dovedit nulitatea operațiunii de transmitere a acțiunilor la purtător,

iar în privința actului adițional din 1996 s-a reținut că acest înscris autentic

face dovada până la înscrierea în fals în ce privește prezența reclamantului R.T.

în fața notarului; hotărârea acționarilor de a majora capitalul social, consemnată

în acest act face dovada până la proba contrară.

De asemenea, la data încheierii acestui

act, întrucât pârâtul B.T. nu mai avea calitatea de acționar, cererea reclamanților

formulată în contradictoriu cu acesta este introdusă împotriva unei persoane fără

calitate.

În privința împuternicirii din 29

august 1995 s-a reținut valabilitatea acesteia câtă vreme nu s-a dovedit prin nici

un mijloc de probă că ea a fost emisă prin falsificarea semnăturilor celor doi reclamanți.

Apelul declarat de reclamanții R.T. și

R.C. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 94/COM din

02 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, care a schimbat în tot

hotărârea primei instanțe și pe fond a admis acțiunea, cu consecința anulării actului

adițional din 21 august 1995 autentificat din 15 februarie 1996, actului adițional

din 1996 autentificat din 08 noiembrie 1996 și împuternicirii din 1995 emisă de

SC I. SA. Pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 3030,15 RON cheltuieli

de judecată în favoarea reclamanților.

În considerentele deciziei curtea a reținut

că probatoriul administrat în cauză nu a dovedit, în sensul art. 1.169 C. civ. modalitatea

de înstrăinare a celor 500 de acțiuni către reclamanți în anul 1995 deoarece, la

dosar nu a fost depus actul de vânzare-cumpărare ori cesionare și în atare situație,

consemnările din actul adițional din 21 august 1995 cuprind mențiuni neconforme

cu realitatea.

De asemenea au fost reținute dispozițiile

rezoluției nr. 5151/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, care

a avut la bază Raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 14

februarie 2008, conform căruia semnăturile existente în dreptul numelui reclamanților

R.T. și R.C. de pe cele trei înscrisuri care fac obiectul litigiului, nu au fost

executate de titulari.

În esență, curtea a reținut ca și motiv

de anulare a înscrisurilor lipsa consimțământului la încheierea acestora și respectiv

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 948 C. civ..

Concluzionând că în lipsa dovezilor de

cumpărare a acțiunilor pârâtului B.T. se impune anularea înscrisurilor în discuție,

curtea a apreciat, de asemenea, că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului.

Împotriva acestei decizii pârâtul B.T.

a declarat recurs prin care a solicitat în principal casarea acesteia și trimiterea

cauzei spre rejudecare în apel.

În motivarea recursului a arătat că instanța

de apel s-a pronunțat ultra petita în sensul că, deși instanța a fost învestită

cu o cerere în constatarea nulității absolute s-a dispus în sensul anulării actelor

juridice obiect al acțiunii, cerere care este prescriptibilă. De asemenea decizia

nu este motivată sub aspectul petitelor prin care s-a solicitat anularea actului

adițional din 1996 și a împuternicirii din 29 august 1995.

În subsidiar recurentul a solicitat modificarea

deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerii sentinței

primei instanțe.

În dezvoltarea motivelor de recurs subsidiare

recurentul susține că s-a reținut în mod greșit faptul că, deși actul adițional

din 29 august 1995 a fost semnat de reclamanți, totuși semnăturile nu le aparțin,

potrivit concluziilor raportului de expertiză grafologică din dosarul penal și aceasta

deoarece acest act nu a fost semnat de reclamanții R.T. și R.C., ci numai de către

vechii asociați, astfel că nu se poate vorbi despre lipsa consimțământului lor la

încheierea actului.

Pe de altă parte, recurentul arată că în

mod greșit nu s-a reținut că acțiunile transmise sunt la purtător, de vreme ce în

mod expres asociații au înțeles să le confere acest caracter, iar conform art. 99

Legea nr. 31/1990, dreptul de proprietate asupra acțiunilor la purtător se transferă

prin simpla tradițiune a acestora.

Este criticată modalitatea de soluționare

a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.T. cu privire la actul

adițional din 1996 întrucât acestuia i-a încetat calitatea de acționar la SC I.

SA în luna august 1995, iar actul adițional nu vizează nici un raport juridic care

să lege părțile din proces, deoarece acesta vizează majorarea capitalului social

ca urmare a reevaluării mijloacelor fixe, astfel că cererea de constatare a nulității

lui nu poate fi realizată decât în contradictoriu cu societatea.

În privința împuternicirii recurentul reiterează

nemotivarea deciziei sub acest aspect arătând în consecință că nu poate aduce contraargumente,

și totodată împrejurarea că cele reținute de prima instanță în privința acestui

act juridic sunt legale și temeinice.

Prin întâmpinarea înregistrată la 07

februarie 2011  intimații au solicitat respingerea recursului și menținerea dispozițiilor

hotărârii instanței de apel cu privire la lipsa consimțământului la dobândirea acțiunilor

de la pârâtul B.T. și în consecință lipsa calității lor de acționari.

Analizând recursul prin prisma motivelor

invocate se vor reține următoarele:

Prin acțiunea promovată la Tribunalul Constanța

reclamanții R.T. și R.C. au chemat în judecată pe pârâtul B.T. și ulterior și-au

extins acțiunea și împotriva SC I. SA prin administrator judiciar SC I.S.D.G.C.

SRL solicitând să se constate nulitatea absolută a actului adițional din 21 august

1995 autentificat din 15 februarie 1996 la Notariatul de Stat Constanța, actului

adițional autentificat din 08 noiembrie 1996 la Biroul Notarilor Publici B.C. și

împuternicirii din 1995 emisă de SC I. SA.

În motivare reclamanții au susținut că

actul adițional este întocmit în fals în ceea ce privește autentificarea sa, dar

și pentru motivul că reclamanții nu au participat la adunarea generală și nu au

avut cunoștință că au devenit acționari ai societății fiind folosite mijloace dolosive

pentru introducerea lor în societate și că în toate înscrisurile semnăturile nu

le aparțin, lipsind consimțământul acestora.

O primă observație are în vedere faptul

că, deși reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute, instanța de apel,

rejudecând fondul ca efect al schimbării în tot a sentinței primei instanțe a apreciat

că motivele invocate de reclamanți, în speță lipsa consimțământului sunt motive

de nulitate relativă, fiind pertinentă critica recurentului cu privire la prescriptibilitatea

acțiunii, urmând a fi determinat momentul de la care termenul de prescripție începe

să curgă.

Pe fond, în mod greșit instanța de apel

și-a bazat hotărârea încălcând principiul nemijlocirii, folosind drept argumente

în sprijinul soluției adoptate probe extrajudiciare, respectiv un raport de expertiză

administrat într-o cauză penală.

Pe de altă parte, în considerentele deciziei,

evocându-se aceeași probă extrajudiciară, s-a reținut o stare de fapt greșită în

privința anulării actului adițional din 21 august 1995, câtă vreme acest înscris

nu poartă semnăturile reclamanților, astfel încât, concluzia potrivit căreia semnăturile

reclamanților nu le aparțin acestora, reținută de instanță este cel puțin contradictorie.

De asemenea, dispunând asupra anulării

împuternicirii din 29 august 1995, din considerentele deciziei nu rezultă care sunt

motivele de fapt și de drept ce sprijină această soluție, sub acest aspect hotărârea

nefiind motivată, așa încât critica este întemeiată conform art. 304 pct. 7 C.

proc. civ..

În consecință, neadministrarea tuturor

probelor necesare cercetării fondului, încălcarea obligației cercetării directe

și nemediate a tuturor elementelor care servesc la dezlegarea pricinii sunt considerente

în baza cărora se va reține insuficienta cercetare a fondului cauzei și incidența

dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cu consecința casării și trimiterii

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Soluția care se impune este aceea a casării,

potrivit art. 304 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia, casarea hotărârii se

pronunță, în afara motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1-5, în toate cazurile în

care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra

în cercetarea fondului.

Motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., mai sus analizat și, de asemenea, incident în cauză, este unul de modificare,

însă, potrivit aceluiași text procedural, menționat anterior, casarea se pronunță

și atunci când modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea

de probe noi.

Ori, în speță, așa cum s-a reținut, se

impune cercetarea fondului sub toate aspectele relevate, și în consecință, administrarea

tuturor probelor, ceea ce calea de atac a recursului este limitativă, în raport

de dispozițiile art. 305 C. proc. civ..

Acestea sunt considerentele reținute în

sprijinul adoptării soluției casării cu trimitere spre rejudecare instanței de apel,

fără a se omite totodată din vedere, prevederile art. 313 C. proc. civ. care constituie

regula pentru deciziile de casare pronunțate de instanța supremă. Excepția potrivit

căreia casarea este urmată de pronunțarea asupra fondului, instituită la art. 314

C. proc. civ. vizează situațiile în care se urmărește aplicarea corectă a legii

la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, ceea ce nu este cazul în

speță.

Pentru aceste motive, de fapt și de drept

se va admite recursul declarat de pârâtul B.T. împotriva deciziei civile nr. 94/COM

din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, care va fi casată, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul B.T.

împotriva deciziei civile nr. 94/COM din 20 septembrie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.