ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 31512 din 30 ianuarie 2009, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor cuvenite ca soție supraviețuitoare a defunctului L.C. În motivarea cererii reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei de respingere a cererii de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 motivat de faptul că nu a făcut dovada că soțul său a fost supus schimbului de populație ca urmare a unui tratat bilateral, este nelegală.

A susținut că soțul său s-a născut în localitatea Sarsanlar, raionul Durostor, Bulgaria, suferind persecuții etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populație ce a avut loc în 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România și Bulgaria. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 168/CA din 13 aprilie 2009 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Casa Județeană de Pensii Constanța. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că soțul acesteia a fost supus schimbului de populație în luna septembrie 1940, în baza Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova.

Astfel, s-a reținut că declarația martorului audiat în cauză nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, înscrisuri care să ateste strămutarea părinților soțului acesteia (declarații de avere etc.). Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamanta L.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea pronunțată este corolar al unei greșite analize a materialului probator administrat în cauză, întrucât acesta (materialul probator) atestă faptul că soțul său L.C. s-a născut în localitatea Sarsanlar, raionul Durostor, Bulgaria. În acest sens, susține recurenta, sunt și declarațiile notariale ale martorilor G.I. și G.A., din care rezultă că soțul său și părinții acestuia au fost supuși schimbului de populație în 1940, fiind strămutați din localitatea Sarsanlar, Bulgaria în localitatea Basarabi, județul Constanța.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000,, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Conform art. 3 din același act normativ, soțul supraviețuitor al celui decedat din categoria sus-menționată, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o indemnizație lunară, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Potrivit art. 6 1 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În cauză, a fost depusă declarația notarială a martorilor G.I. și G.A. din al cărei conținut rezultă că aceștia o cunosc pe reclamantă ca fiind soția defunctului L.C. pe care de asemenea l-au cunoscut și, știu că soții L.C. și M., până în anul 1940 au locuit în zona județului Durostor, Bulgaria, teritoriu ce aparținea statului român dar, care, după 1940 a fost cedat Statului Bulgar. Martorii arată că au cunoștință de aceste fapte, deoarece și părinții lor au locuit în aceeași perioadă în zona mai sus amintită.

Prin încheierea din 16 martie 2009, instanța de fond a constatat necesară completarea probatoriului, în temeiul art. 167 cu referire la art. 186 C. proc. civ., astfel că a încuviințat proba testimonială cu un martor, propus de reclamantă. La termenul de 13 aprilie 2009, a fost ascultat martorul G.I. potrivit dispozițiilor art. 196 C. proc. civ., care a declarat că soțul contestatoarei s-a născut în Bulgaria și a locuit în această țară până în toamna anului 1940 când a fost strămutat. A mai declarat că soțul reclamantei, ulterior strămutării s-a așezat în localitatea Basarabi, unde a locuit până la deces. Referindu-se la mărturie, ca mijloc de probă în procesul civil, art. 192 C. proc.

civ., stabilește că - înainte ca martorul să declare ceea ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările ce constituie obiectul probei – un minimum de aspecte se impun a fi precizate, tocmai pentru a da posibilitatea judecătorului să aprecieze în ce măsură mărturia depusă reflectă realitatea. Din analiza declarațiilor martorilor depuse la dosar, precum și a aceleia dată în mod nemijlocit, rezultă că reclamanta a făcut pe deplin dovada faptului că soțul său a fost strămutat din Bulgaria în România, urmare a schimbului de populație din luna septembrie 1940, în baza Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova. Pentru aceste motive, recursul va fi admis și sentința atacată modificată, în sensul admiterii acțiunii formulată de L.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de L.M. împotriva sentinței civile nr. 168/CA din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei L.M. Anulează hotărârea nr. 31512 din 30 ianuarie 2009 emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească calitatea reclamantei de beneficiar al O.U.G. nr. 105/1999 în calitate de soție supraviețuitoare, începând cu data de 1 decembrie 2008. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.