ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta L.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

anularea hotărârii nr. 31512 din 30 ianuarie 2009, prin care i s-a respins

cererea de stabilire a

calității

de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu consecința

recunoașterii acestei

calități

și acordării

drepturilor

cuvenite ca soție supraviețuitoare a defunctului L.C.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că hotărârea pârâtei de respingere a cererii de stabilire

a

calității

de beneficiar a

dispozițiilor

Legii nr. 189/2000

motivat de faptul că nu a făcut dovada că soțul său a

fost supus schimbului de

populație

ca urmare a unui tratat

bilateral,

este nelegală.

A

susținut

că soțul său s-a născut în localitatea Sarsanlar, raionul Durostor,

Bulgaria, suferind persecuții

etnice

ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de

populație

ce a avut loc în 1940, în

baza Tratatului de la Craiova, dintre România și Bulgaria.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 168/CA din 13 aprilie 2009 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Casa Județeană

de Pensii Constanța.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a

făcut dovada că soțul acesteia a fost supus schimbului de

populație în luna septembrie 1940, în baza Tratatului româno-bulgar

încheiat la Craiova.

Astfel, s-a reținut că

declarația martorului audiat în cauză nu se coroborează cu alte

probe administrate în cauză, înscrisuri care să ateste

strămutarea părinților soțului acesteia (declarații de

avere etc.).

Împotriva acestei sentințe, a

formulat recurs reclamanta L.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență,

că hotărârea pronunțată este corolar al unei greșite

analize a materialului probator administrat în cauză, întrucât acesta

(materialul probator) atestă faptul că soțul său L.C. s-a

născut în localitatea Sarsanlar, raionul Durostor, Bulgaria. În acest sens,

susține recurenta, sunt și declarațiile notariale ale martorilor

G.I. și G.A., din care rezultă că soțul său și

părinții acestuia au fost supuși schimbului de populație în

1940, fiind strămutați din localitatea Sarsanlar, Bulgaria în

localitatea Basarabi, județul Constanța.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000,,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice,

respectiv a fost

strămutată în altă

localitate

decât cea de domiciliu.

Conform art. 3 din același act

normativ, soțul supraviețuitor al celui decedat din categoria

sus-menționată, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în

condițiile

prezentei ordonanțe, de o

indemnizație

lunară, dacă

ulterior

nu s-a recăsătorit.

Potrivit art. 6

1

din

același act normativ, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în

care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de

lege.

În cauză, a fost depusă

declarația notarială a martorilor G.I. și G.A. din al cărei

conținut rezultă că aceștia o cunosc pe reclamantă ca

fiind soția defunctului L.C. pe care de asemenea l-au cunoscut și,

știu că soții L.C. și M., până în anul 1940 au locuit

în zona județului Durostor, Bulgaria, teritoriu ce aparținea statului

român dar, care, după 1940 a fost cedat Statului Bulgar.

Martorii arată că au

cunoștință de aceste fapte, deoarece și părinții

lor au locuit în aceeași perioadă în zona mai sus amintită.

Prin încheierea din 16 martie 2009, instanța

de fond a constatat necesară completarea probatoriului, în temeiul art. 167

cu referire la art. 186 C. proc. civ., astfel că a încuviințat proba

testimonială cu un martor, propus de reclamantă.

La termenul de 13 aprilie 2009, a fost ascultat martorul G.I. potrivit dispozițiilor art. 196 C. proc. civ., care a

declarat că soțul contestatoarei s-a născut în Bulgaria și

a locuit în această țară până în toamna anului 1940 când a

fost strămutat.

A mai declarat că soțul

reclamantei, ulterior strămutării s-a așezat în localitatea

Basarabi, unde a locuit până la deces.

Referindu-se la mărturie, ca mijloc

de probă în procesul civil, art. 192 C. proc. civ., stabilește

că - înainte ca martorul să declare ceea ce știe în

legătură cu faptele sau împrejurările ce constituie obiectul

probei – un minimum de aspecte se impun a fi precizate, tocmai pentru a da

posibilitatea judecătorului să aprecieze în ce măsură

mărturia depusă reflectă realitatea.

Din analiza declarațiilor martorilor

depuse la dosar, precum și a aceleia dată în mod nemijlocit,

rezultă că reclamanta a făcut pe deplin dovada faptului că

soțul său a fost strămutat din Bulgaria în România, urmare a

schimbului de populație din luna septembrie 1940, în baza Tratatului

româno-bulgar încheiat la Craiova.

Pentru aceste motive, recursul va fi

admis și sentința atacată modificată, în sensul admiterii

acțiunii formulată de L.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de L.M.

împotriva sentinței civile nr. 168/CA din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea reclamantei L.M.

Anulează hotărârea nr. 31512

din 30 ianuarie 2009 emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta

să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească

calitatea reclamantei de beneficiar al O.U.G. nr. 105/1999 în calitate de

soție supraviețuitoare, începând cu data de 1 decembrie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 martie 2010.