ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3417/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 1880 din 21 mai

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de

reclamantul G.D.A. împotriva deciziei nr. 108/ A-C din 13 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca insuficient timbrat.

La 7 iunie 2010, reclamantul G.D.A. a

formulat, în termenul legal, contestație în anulare împotriva acestei hotărâri

și a solicitat anularea acesteia, invocând dispozițiile art. 317 și 318 C.

proc. civ.

În susținerea contestației în

anulare a arătat că hotărârea pronunțată este rezultatul unei erori materiale,

deoarece, deși, s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs în sensul

satisfacerii obligației de a timbra cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4

lei și timbru judiciar de 0,15 lei, conform actului de procedură din 2 martie

2010, existând dovada la dosar, cererea de recurs a fost anulată ca insuficient

timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei.

Analizând contestația în anulare

prin prisma dispozițiilor legale incidente, raportat la situația de fapt

invocată se constată în primul rând că se circumscrie cazului reglementat de art.

318 teza I C. proc. civ., potrivit căruia, anularea unei hotărâri pronunțate în

recurs se poate cere atunci când soluționarea acesteia este rezultatul unei

erori materiale, art. 317 C. proc. civ., se asemenea, invocat, nefiind incident

în cauză față de conținutul acestei reglementări, care se referă la ipoteza

încălcării normelor de procedură, privind citarea părților, respectiv a celor

care reglementează competența materială.

Cât privește pretinsa eroare

materială, se constată că soluția pronunțată s-a bazat pe dovezile existente la

dosar la momentul pronunțării acesteia, recurenta depunând doar 0,15 lei timbru

judiciar nu și taxa judiciară de timbru aferentă cererii, în valoare de 4 lei,

deși a fost citată cu această mențiune la 2 martie 2010.

Contestatorul a atașat, la prezenta

contestație în anulare, factura nr. 48 din 12 aprilie 2010, în xerocopie, cu

care tinde să dovedească că a achitat, la termen și taxa judiciară de timbru la

O.P. Brașov, Agenția 3, dar această dovadă nu a fost depusă în fața instanței

de recurs, neexistând niciun document care să ateste această situație.

Aprecierea greșelii materiale se

face în raport cu situația existentă la dosar la momentul pronunțării hotărârii

ce se atacată, deoarece numai față de acest moment se poate determina dacă

soluția pronunțată este rezultatul săvârșirii de către instanță a unei erori

materiale, precum ar fi neluarea în considerare a dovezii existente la dosar

privind plata taxei judiciare de timbru.

Or, contestatorul deși depune cu

ocazia formulării prezentei contestații un act prin care se atestă că a achitat

o taxă judiciară de timbru în valoarea de 4 lei, nu dovedește nici faptul că ea

privește dosarul nr. 501/1259/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

nici faptul că a fost depusă la acest dosar până la data pronunțării hotărârii.

a

șa fiind, contestația în anularea

este nefondată și, în consecință, în baza art. 320 C. proc. civ., va fi

respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anularea deciziei

Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1880 din 21 mai

2010, formulată de contestatorul G.D.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi,

20

octombrie 2010.