ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3417/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1880 din 21 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de reclamantul G.D.A. împotriva deciziei nr. 108/ A-C din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat. La 7 iunie 2010, reclamantul G.D.A. a formulat, în termenul legal, contestație în anulare împotriva acestei hotărâri și a solicitat anularea acesteia, invocând dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

În susținerea contestației în anulare a arătat că hotărârea pronunțată este rezultatul unei erori materiale, deoarece, deși, s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs în sensul satisfacerii obligației de a timbra cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, conform actului de procedură din 2 martie 2010, existând dovada la dosar, cererea de recurs a fost anulată ca insuficient timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei. Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale incidente, raportat la situația de fapt invocată se constată în primul rând că se circumscrie cazului reglementat de art. 318 teza I C. proc. civ., potrivit căruia, anularea unei hotărâri pronunțate în recurs se poate cere atunci când soluționarea acesteia este rezultatul unei erori materiale, art. 317 C. proc.

civ., se asemenea, invocat, nefiind incident în cauză față de conținutul acestei reglementări, care se referă la ipoteza încălcării normelor de procedură, privind citarea părților, respectiv a celor care reglementează competența materială. Cât privește pretinsa eroare materială, se constată că soluția pronunțată s-a bazat pe dovezile existente la dosar la momentul pronunțării acesteia, recurenta depunând doar 0,15 lei timbru judiciar nu și taxa judiciară de timbru aferentă cererii, în valoare de 4 lei, deși a fost citată cu această mențiune la 2 martie 2010. Contestatorul a atașat, la prezenta contestație în anulare, factura nr. 48 din 12 aprilie 2010, în xerocopie, cu care tinde să dovedească că a achitat, la termen și taxa judiciară de timbru la O.P.

Brașov, Agenția 3, dar această dovadă nu a fost depusă în fața instanței de recurs, neexistând niciun document care să ateste această situație. Aprecierea greșelii materiale se face în raport cu situația existentă la dosar la momentul pronunțării hotărârii ce se atacată, deoarece numai față de acest moment se poate determina dacă soluția pronunțată este rezultatul săvârșirii de către instanță a unei erori materiale, precum ar fi neluarea în considerare a dovezii existente la dosar privind plata taxei judiciare de timbru. Or, contestatorul deși depune cu ocazia formulării prezentei contestații un act prin care se atestă că a achitat o taxă judiciară de timbru în valoarea de 4 lei, nu dovedește nici faptul că ea privește dosarul nr. 501/1259/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, nici faptul că a fost depusă la acest dosar până la data pronunțării hotărârii.

a șa fiind, contestația în anularea este nefondată și, în consecință, în baza art. 320 C. proc. civ., va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1880 din 21 mai 2010, formulată de contestatorul G.D.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2010.