ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7388/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: N.F., prin mandatar A.A.T., a contestat dispoziția nr. 152 din 13 iunie 2006 emisă de Primarul comunei Niculești prin care i s-a respins notificarea privind restituirea imobilului și terenului aferent situate pe raza comunei Niculești, sat Movila, solicitând obligarea Primăriei la emiterea unei noi decizii de restituire a imobilelor. În motivarea contestației se arată că imobilul este alcătuit din 2 corpuri de case și terenul aferent de 1000 mp și că a fost preluat în temeiul Decretului nr. 83/1949. Prin cererea completatoare din 6 septembrie 2006, contestatoarea a solicitat obligarea Primăriei comunei Niculești la înmânarea titlului de proprietate pentru imobil sub sancțiunea condamnării la plata unor daune cominatorii în sumă de 10.000 RON pe zi de întârziere precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 1639 din 13 decembrie 2006 a admis contestația formulată de N.F., a anulat dispoziția nr. 152 din 13 iunie 2006 a Primarului comunei Niculești, reținând că petiționara, este îndreptățită la restituirea în natură a imobilului-conac și terenul aferent de 1.026 mp, situat în comuna Niculești, sat Movila. Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al mandatarului contestatoarei, pe considerentul că aceasta a fost reprezentată legal, atât în fața comisiei de la nivelul primăriei, cât și în instanța de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că petiționara și-a probat dreptul său de proprietate în privința imobilelor solicitate-cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 23856/1931, precum și faptul că preluarea a fost abuzivă-depunând în acest sens copia extrasului legalizat de pe tabelul moșiilor expropriate în temeiul Decretului nr. 83/1969.

Instanța a înlăturat apărarea intimatei cum că imobilul în litigiu aparține cooperativei de consum, constatând că aceasta îl ocupa în calitate de chiriaș. Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia nr. 133 din 14 martie 2003 - a respins excepția de tardivitate a formulării apelului și ca nefondat apelul declarat de Primăria Niculești prin primar împotriva sentinței nr. 1639 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Dâmbovița. Pentru a decide astfel, Curtea a stabilit că raportat la data comunicării minutei, 12 noiembrie 2007, formularea apelului la data de 30 ianuarie 2007, prima zi lucrătoare de după data expirării termenului de 15 zile libere, se înscrie potrivit art. 101 alin. (5) în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. S-a reținut în temeiul actului de vânzare-cumpărare, că autoarea contestatoarei a dobândit conacul Movila-Periș, în suprafață de 1460 ha 1286 mp, expropriat în temeiul Decretului nr. 83/1949 așa cum rezultă din copia extrasului cu moșiile expropriate, în care se arată că se expropriază de la T.N. suprafața de 60 ha teren, din care 55 ha reprezintă teren arabil. Din cuprinsul extrasului cu moșiile expropriate, instanța a concluzionat că suprafața expropriată nu cuprinde numai teren arabil, fiind evident că s-a făcut și exproprierea conacului în cauză, aflat pe terenul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare. S-a probat totodată că imobilul în litigiu este deținut de Primăria Niculești, fiind înscris în registrul agricol Vol. I tip 3 - sat Movila, poziția 1 - situație față de care, potrivit art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, intimata contestatoare nu mai este ținută de obligația dovedirii actului de deposedare.

Împotriva deciziei a declarat recurs Primăria comunei Niculești. În susținerea recursului nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că în mod greșit s-a reținut faptul exproprierii conacului în litigiu, deoarece la poziția nr. 49 figurează T.N., de la care s-a expropriat în total 60 ha teren, din care 55 ha teren arabil. În condițiile în care Decretul nr. 83/1949 prevedea exproprierea moșiilor în suprafețe mai mari de 50 ha este firesc să se rețină că tabelul moșiilor expropriate nu evidențiază preluarea abuzivă a conacului ci numai a trenului De 60 ha. Mai mult, arată recurenta, de la autorul contestatoarei s-au expropriat dosar 60 ha teren din suprafața totală de 15 ha cumpărată iar în tabelul moșiilor expropriate la poziția 49, nu figurează conacul.

În consecință, recurenta solicită casarea celor două hotărâri și respingerea contestației pe considerentul că nu s-a probat preluarea abuzivă a imobilului. Recursul este nefondat. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, sub nr. 23856 din 4 septembrie 1931 între V.M., I.M., în calitate de vânzători și N.F. în calitate de cumpărătoare s-a transmis dreptul de proprietate asupra conacului și lotului în suprafață de 60 ha și a lotului în suprafață de 15 ha, prevăzut la punctul 2. Se specifică în mod expres în contract că lotul lui V.M. cuprinde conacul și suprafața de 60 ha și 1286 mp teren, în timp ce I.M. vinde numai terenul în suprafață de 15 ha, prevăzut în lotul său.

Se precizează că suprafața totală a terenului vândut este de 75 ha și 1286 mp. De aici, în mod corect instanța a concluzionat că odată cu terenul expropriat de 60 ha, adică acela prevăzut în lotul lui V.M., a fost expropriat și conacul și aceasta cu atât mai mult cu cât în tabelul moșiilor expropriate se face precizarea dă din suprafața totală expropriată numai 55 ha reprezintă teren arabil. Mai mult, imobilul, construcție și teren ce face obiectul notificării este înscris în Registrul Agricol Voii, tip 3, sat Movila, poziția 1 - fiind proprietatea privată a Primăriei comunei Niculești. Actele însoțitoare notificării și expertizei se coroborează cu chiar recunoașterile pe care Primăria comunei Niculești le face în adresa nr. 432 din 5 mai 1992, și în care arată că imobilul se află în proprietatea statului fără a se fi putut identifica documentele în temeiul cărora a fost preluat.

În chiar dispoziția nr. 152 din 13 iunie 2006 de respingere a notificării, emisă de recurentă, se arată că unul dintre motivele respingerii notificării este și acela că trenul și conacul sunt înscrise în inventarul Primăriei Niculești în proprietatea privată a acesteia. Deci din moment ce însăși recurenta este actualmente în posesia imobilului și declară că terenul și conacul fac parte din inventarul Primăriei Niculești, se poate concluziona că acestea au fost preluate odată cu moșia, ca efect al Decretului nr. 83/1949. Corect instanța a înlăturat apărările primăriei cum că imobilul aparține primăriei, nu numai pentru că o atare afirmație nu a fost probată dar și pentru că este contrazisă de conținutul adresei nr. 432/1992 în care se arată că, cooperativa folosește imobilul în calitate de chiriașă.

În absența unor probe care să înlăture prezumția decurgând din art. 22 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 1 lit. e) a Legii nr. 10/2001 - corect prin hotărârile pronunțate în cauză s-a concluzionat că imobilul conac și teren au fost preluate de stat în mod abuziv prin efectul Decretului nr. 83/1949. Față de cele mai sus arătate, criticile formulate de Primăria Niculești sunt nefondate, motiv pentru care recursul acesteia va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ. În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei solicitate și dovedite de intimata-reclamantă N.F. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Primăria comunei Niculești prin primar împotriva deciziei nr. 133 din 14 martie 207 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2007.