ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2927/2009

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Vâlcea a fost condamnat inculpatul P.S. (zis Ț., fiul lui C. și al S.) la pedeapsa de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive începând cu data de 28 iulie 2008, la zi. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri materiale și la 50.000 lei daune morale către partea civilă M.F. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25 lei despăgubiri civile către Spitalul de Urgență S.P.

Focșani și s-a luat act că Serviciul de Ambulanță Vrancea nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt. La data de 20 iulie 2008, victima M.M. s-a aflat în apartamentul martorului C.A., a consumat băuturi alcoolice și a intrat în legătură prin intermediul calculatorului, pe messenger, cu diferite persoane din țară și din străinătate, printre care și cu P.A. (fratele inculpatului) aflat în chet-ul V. și care la rândul său coresponda pe internet. Cu prilejul acestei corespondețe, victima s-a ridicat brusc de la calculator și a afirmat că se duce la A. să facă „un meci” (prin aceasta înțelegând că se vor bate).

La scurt timp la chat-ul V. și-a făcut apariția victima (însoțită de concubina sa, P.L.) dar nu a găsit nici o persoană din cele cu care era dispusă să se bată, întrucât cei vizați, P.A., M.J. și P.G., cunoscându-l pe M.M. ca fiind o fire violentă au părăsit localul cu un taxi. În aceste condiții victima s-a deplasat la barul A. unde a stat de vorbă cu martorul V.I.F., timp în care a primit mai multe telefoane de la persoane care vroiau să se bată. În jurul orelor 2,30 M.M. și concubina sa au părăsit barul A. în direcția cartierului B., la „6”-uri, l-a găsit pe inculpatul P.S. și între cei doi s-a declanșat un conflict de mari proporții, la care în final au asistat martorul V.I.F. și mai multe persoane de etnie rromă.

La intervenția fermă a martorului V.I.F., victima a acceptat să părăsească blocul, timp în care inculpatul, speriat de atitudinea amenințătoare a lui M., a încercat să se ascundă în apartamentele învecinate, dar și cu intenția de a se înarma pentru a riposta. Încercând ușile mai multor apartamente, inculpatul a reușit să deschidă apartamentul martorei B.L., a luat un cuțit de bucătărie, l-a pus în buzunar și a coborât în fața blocului. Victima, în acest timp, a continuat discuțiile pe un ton ridicat cu locatarii, printre care se aflau și rudele inculpatului și la un moment dat a observat că și-au făcut apariția două autoturisme în care se aflau P.A., P.G., I.N. și I.R. Victima s-a îndreptat spre P.A., acesta a fugit pentru a nu fi lovit iar M.M.

l-a urmărit. Inculpatul a sesizat pericolul în care se afla fratele și a plecat în fugă după cei doi. Într-o parcare l-a găsit pe M.M., căzut la pământ, s-a apropiat de el, a constatat că este băut, aflat în stare inertă, a scos cuțitul și i-a aplicat două lovituri, dintre care una foarte puternică, secționându-i artera femurală, ceea ce i-a cauzat o hemoragie puternică și în final moartea. Constatarea medico-legală nr. 177/A/2008 a SML Vrancea a concluzionat că moartea victimei M.M. a fost violentă, cauza medicală a morții a fost hemoragia acută secundară a unor plăgi înțepat tăiate penetrante la nivelul coapsei stângi cu secționare arteră femurală, constatare confirmată de IML Iași.

Situația de fapt expusă a fost stabilită prin procesele verbale încheiate de organele de cercetare penală, prin depozițiile celor 15 martori audiați în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească, prin raportul de expertiză criminalistică, prin raportul de constatare medico legală, mijloace de probă coroborate cu declarațiile inculpatului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, partea civilă M.F., invocându-se dispozițiile art. 385 9 pct. 14 (pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, solicitând majorarea pedepsei) și inculpatul P.S. care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte (caz e casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen.) și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 48/ A din 29 aprilie 2009, a respins apelurile declarate, apreciind că sentința pronunțată este temeinică și legală, atât în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei cât și cu privire la individualizarea pedepsei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă M.F. Inculpatul, prin recursul declarat, reiterează motivele de apel invocate, și anume greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat, în loc de infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, și greșita reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., solicitând și reindividualizarea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), b), și c) C. pen.

Partea civilă a criticat decizia penală pronunțată în cauză pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar în latură civilă majorarea despăgubirilor materiale. Recursurile nu sunt fondate. Fapta inculpatului, care în noaptea de 20/21 iulie 2007, a aplicat victimei M.M. două lovituri cu un cuțit în zona membrelor inferioare, cauzându-i leziuni urmate de o puternică hemoragie care a condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și nu cele prevăzute de art. 183 C. pen., așa cum bine a reținut instanța de fond și confirmată de instanța de apel. Infracțiunea de loviri sau vătămare cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată care se caracterizează prin intenție în ceea ce privește loviturile și culpă în ce privește rezultatul produs - moartea victimei, în timp ce infracțiunea de omor se comite numai cu intenție.

Din modul în care inculpatul a acționat se deduce că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide. Astfel, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, instrument apt de a ucide, a aplicat victimei două lovituri puternice (în urma celei de-a doua lovituri cuțitul s-a rupt) secționându-i artera femurală, zonă intens vascularizată, cu consecința unei hemoragii puternice și în final cu decesul acesteia. Inculpatul a avut reprezentarea consecințelor (moartea victimei, - victima în momentul agresiunii era căzută la pământ, în stare inertă, în neputință de a se apăra) și chiar dacă nu a dorit acest rezultat, l-a acceptat. În consecință, în speță, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat a fost bine stabilită, motiv pentru care primul motiv de recurs invocat de inculpat este nefondat.

Și la cea de-a doua critică, referitoare la menținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. este nefondată. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produs și prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Într-adevăr, probele administrate evidențiază că victima a avut un comportament violent înainte de producerea infracțiunii, însă trebuie distins între ceea ce s-a întâmplat în scara blocului unde se afla inculpatul, în prezența multor persoane, și ceea ce s-a întâmplat ulterior. Or, victima a părăsit scara blocului și inculpatul nu mai era amenințat de nici un pericol.

Dimpotrivă, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, a plecat în urmărirea victimei, a găsit-o căzută la pământ, în imposibilitate de a riposta, sau de a-i mai cauza vreo vătămare, și i-a aplicat două lovituri, împrejurări care exclud reținerea circumstanței legale a provocării.

Referitor la individualizarea pedepsei, aspect sub care hotărârile sunt criticate de inculpat și partea civilă, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise, pericol ce rezidă în modalitatea în care a fost comis omorul, cât și de datele ce caracterizează persoana infractorului (a recunoscut constant incidentul și aplicarea loviturilor de cuțit, și chiar dacă nu are antecedente penale, din probele aflate la dosar rezultă că a fost sancționat contravențional de mai multe ori) împrejurări care nu pot conduce la reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.

În raport de aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului, pedeapsa de 16 ani închisoare apare ca bine dozată. Cu privire la latura civilă a cauzei, se constată că a fost bine rezolvată, fiind acordate părții civile doar sumele pe care aceasta le-a dovedit prin declarațiile martorilor A.M., A.M. și L.F. Apreciindu-se că prin fapta sa inculpatul a cauzat părții civile o pierdere ireparabilă, acesta a fost obligat și la daune morale în cuantum de 50.000 lei. Ca atare, hotărârea pronunțată este temeinică și legală, astfel că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate. Se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul inculpat și partea civilă vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.S. și recurenta parte civilă M.F. împotriva Deciziei penale nr. 48/ A din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2008 la 8 septembrie 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 septembrie 2009.