ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3460 din 22 octombrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.C.B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării - D.M. și S.C.U.M.C.C.D. București, dispunând anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr. A 3096 din 16 mai 2008 și repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii actului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin adresa nr. 3460 din 22 octombrie 2009 emisă de S.C.U.M.C.C.D., reclamantului i s-a adus la cunoștință că, la data de 16 mai 2008, a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) lit. a) și art. 47 din RG-3, Regulamentul disciplinei militare, pentru „prezentarea de rapoarte individuale, neconforme cu realitatea” și „lipsa de respect manifestată față de condamnați”. Examinând acest act, instanța a constatat că nu este motivat, în sensul că nu conține descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, astfel că, întemeiat fiind motivul de nelegalitate invocat de reclamant, sub acest aspect, a dispus anularea actului contestat.

A fost avut în vedere și faptul că temeiul de drept indicat în act reglementează sancțiunea mustrării scrise, care se aplică numai pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu ce nu efectuează esențial atribuțiile fundamentale ale postului sau funcției și nu pentru aspectele indicate în adresa în discuție, care nu reprezintă o neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu în sensul art. 47 din RG – 3. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții Ministerul Apărării Naționale – D.M. și S.C.U.M.C.C.D., solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată. A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că actul atacat răspunde cerințelor impuse de prevederile art. 74 lit. a) din Regulamentul disciplinei militare – R.G.3.

Potrivit temeiului de drept invocat, susțin recurenții, comandantul unei unități militare care aplică o sancțiune unui subordonat are posibilitatea să o aducă la cunoștință prin două metode, verbal sau în scris. În speță, înscrisul prin care s-a adus la cunoștință reclamantului sancțiunea aplicată a fost completat de motivarea verbală a sancțiunii. Totodată, în opinia acestora, instanța de judecată a omis să analizeze raportul nr. A 754 din 20 martie 2008 întocmit de șeful Corpului de Control și inspecție prin care se răspunde punctual la criticile reclamantului, constituindu-se în același timp ca document ce motivează sancțiunea aplicată. Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motivul de recurs invocat de recurenți, pentru argumentele ce succed.

Prin decizia contestată reclamantul a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) lit. a) și art. 47 din R.G. – 3, pentru „prezentare de rapoarte individuale, neconforme cu realitatea” și „lipsa de respect manifestată față de comandanți”. Potrivit temeiului de drept indicat, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care nu afectează substanțial atribuțiile fundamentale ale postului sau funcției se aplică sancțiunea „mustrate verbală/scrisă”, textul realizând și o delimitare a celor două forme ale mustrării prin precizarea că mustrarea scrisă este o sancțiune mai aspră. Totodată, art. 74 alin. (1) lit. a) din R.G. – 3 dispune în mod expres că în documentul prin care se aduce la cunoștință sancțiunea disciplinară în scris se specifică felul, motivul și, după caz, durata, data, ora începerii executării sancțiunii.

Simpla trimitere la prevederile legale, fără descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, în concret a atribuțiilor de serviciu care nu au fost îndeplinite, nu acoperă cerința motivării actului administrativ contestat, pentru că nu permite verificarea limitei de demarcație între puterea discreționară și arbitrariu. Motivarea actului administrativ constituie o condiție de legalitate a actului administrativ, fiind impusă ca o garanție împotriva arbitrariului autorității publice. Ea trebuie să cuprindă elementele de fapt și de drept care să permită verificarea temeiurilor și efectelor deciziei în discuție, precum și a proporționalității măsurii cu împrejurările în care a fost dispusă, în concret, în speță, cu gravitatea faptei reținută în sarcina reclamantului.

Cum această condiție de legalitate nu este îndeplinită în speță, judecătorul fondului a procedat corect, aplicând sancțiunea anulării actului pe motivul nemotivării acestuia. Motivarea actului trebuie să figureze în cuprinsul acestuia și să fie realizată de emitent. Ca atare, aserțiunile recurenților referitoare complinirea motivării de existența raportului A 754 din 20 martie 2008 (neindicat, de altfel, în adresa contestată), nu sunt de natură să impună o altă soluție în cauză. Nejustificate sunt și susținerile acestora cu privire la completarea verbală a motivării, în condițiile în care art. 47 din R.G. – 3 delimitează cele două forme ale mustrării, iar reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea mai aspră a mustrării scrise, situație pentru care indicarea motivului aplicării sancțiunii în documentul prin care aceasta se aduce la cunoștință persoanei sancționate este expresă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din același Regulament.

În consecință, reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de Ministerul Apărării Naționale - D.M. și S.C.U.M.C.C.D. împotriva sentinței civile nr. 3460 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.