ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2367 din 3 iunie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.C.B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale – D.M. și Spitalul Clinic de Urgență Militar Central C.D.

și, pe cale de consecință a anulat măsura sancționării disciplinare „mustrare scrisă” dispusă împotriva reclamantului prin decizia nr. A 3475 din 6 iunie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit deciziei contestate reclamantul a fost sancționat disciplinar în baza art. 44 alin. (1) lit. a) din R G3, pentru lipsă de sinceritate sau a curajului răspunderii pentru faptele comise și „lipsă de respect manifestată față de comandanți” cu motivarea că nu a îndeplinit în 24 de ore ordinul de întocmire a raportului scris privind neefectuarea misiunii de evacuare medicală din data de 2 iunie 2008. În acest context instanța a apreciat că motivarea în fapt a deciziei nu are nicio legătură cu abaterile reținute în sarcina reclamantului, dispozițiile din regulament, mai susmenționate aplicându-se pentru abateri care se referă la compromiterea sau lezarea onoarei sau a demnității militare și în nici un caz la nerespectarea unor ordine privind evacuarea medicală sau de a da explicații cu privire la acest refuz.

În atare situație și față de probele administrate instanța a reținut existența unor dubii serioase cu privire la legalitatea ordinelor care nu au fost respectate, sau cel puțin cu privire la oportunitatea acestora față de împrejurarea că reclamantul a adus la cunoștința comandantului, verbal, faptul că, din motive de sănătate, nu poate efectua evacuarea medicală aeriană și de asemenea nici nu figura a acel moment la S.M.U.T.S., secția specializată care se ocupă de astfel de transporturi și nici nu era în echipa de gardă a acelei secții speciale, ci la U.P.U., secție de la care nu putea pleca în timpul serviciului, mai mult decât atât, la data ordinului de evacuare, potrivit actelor depuse, avea aprobată o zi liberă și se afla în părăsire de garnizoană.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Apărării Naționale – D.M. și Spitalul Clinic de Urgență Militar Central C.D. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 teza III raportat la art. 304 1 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, în argumentarea soluției pronunțate instanța de fond s-a rezumat la susținerile intimatului-reclamant, ignorând probatoriul administrat, normele legale și regulamentele militare ce-i sunt aplicabile reclamantului în calitatea sa de militar.

Au apreciat recurenții că în mod nejustificat instanța a înlăturat acte importante pentru soluționarea cauzei, cum ar fi cele referitoare la atribuțiile postului pe care îl ocupa reclamantul și standardele de realizare, fișa de control medical anual, extrasele de pe Ordinul de zi pe unitate nr. 51/2007, nr. 159//2007 și nr. 206/2007 din aceste înscrisuri rezultă fără dubii că starea de sănătate a reclamantului este una normală, că acesta a mai efectuat zboruri cu aeronave militare și civile, astfel că starea de rău de care pretinde reclamantul că ar suferi când efectuează zboruri aeriene nu se probează. Totodată, în opinia recurenților, declarația martorului O.I. se află în contradicție cu rapoartele nr. A 3457 din 6 iunie 2008 și nr. 3360 din 2 iunie 2008 promovată de acesta.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant T.C.B. a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Examinând cauza în raport de criticile expuse în cererea de recurs, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., prin prisma probatoriului administrat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat. Prin acțiunea adresată instanței de contencios administrativ reclamantul T.C.B. a contestat măsura sancționării sale disciplinare cu „mustrare scrisă” luată la 6 iunie 2008 de comandantul Spitalului Clinic de Urgență Militar Central C.D., în baza art. 44 alin. (1) lit. a) din RG 3 pentru „lipsa de sinceritate sau a curajului răspunderii pentru faptele comise” și „lipsa de respect manifestată față de comandanți”.

Judecătorul fondului a constatat în mod corect existența unor dubii serioase cu privire la legalitatea și oportunitatea deciziei de sancționare a reclamantului – locotenent colonel doctor în cadrul Secției U.P.U. din Spitalul C.D., în condițiile în care în decizia contestată se motivează măsura luată prin neefectuarea misiunii de evacuare medicală din data de 2 iunie 2008, ordin care nu a fost îndeplinit în termen de 24 de ore, iar temeiul aplicării sancțiunii este indicat ca fiind art. 44 alin. (1) lit. a) din RG 3. Nu pot fi primite criticile recurenților privitoare la ignorarea apărărilor făcute de aceștia, din considerentele sentinței observându-se în mod evident că o astfel de analiză a fost efectuată și că aceste apărări nu sunt în contradicție cu declarația martorului O.I.

care a fost de față la incidentul dintre comandantul spitalului și reclamant, urmare a încunoștințării verbale făcută de cel din urmă că din motive de sănătate nu poate efectua o evacuare medicală pe cale aeriană, având rău de transport. Mai mult, instanța a reținut din actele dosarului că spitalul pârât are secție specializată care se ocupa de transport (S.M.U.T.S.), iar reclamantul nu figura și nici nu era de gardă la această secție, ci la U.P.U. Înalta Curte constată că soluția adoptată de prima instanță este argumentată atât în fapt cât și în drept, astfel că în mod corect s-a procedat la aplicarea art. 18 alin. (1) cu raportare la art. 1 din Legea nr. 554/2004, anulându-se actul administrativ contestat.

Văzând art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale – D.M. și Spitalul Clinic de Urgență Militar Central C.D. împotriva sentinței civile nr. 2367 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.