ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1881/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24 ianuarie 2008 și precizată ulterior, la 20 mai 2008, reclamantul R.A.E. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, Direcția Medicală și Spitalul Clinic

de Urgență Militar Central (S.M.C.) solicitând anularea deciziei A 6364 din 12

decembrie 2007 emisă de S.M.C. prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară

cu mustrare scrisă și suspendarea aplicării acesteia în conformitate cu dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii sale, reclamantul a

susținut că a sesizat în mai multe rânduri, managementul defectuos al

conducerii spitalului și care a influențat negativ și activitatea Secției de

endocrinologie pe care o conduce. Drept consecință a fost sancționat prin

decizia nr. 5118 din 8 octombrie 2007 cu mustrare scrisă.

La 12 decembrie 2007 i s-a aplicat o nouă

sancțiune cu mustrare scrisă, comunicată cu adresa A 6364/1 pentru faptul de a

nu fi informat la timp cu privire la incidentul reclamat de o pacientă,

petrecut în noaptea de 06/07 decembrie 2007, precum și pentru întârzierea la

program în ziua de 10 decembrie 2007.

Nu numai că aceste pretinse abateri nu

s-au dovedit, dar conducerea Spitalului cu care se află într-un conflict de

notorietate a înțeles prin măsura luată să-i aplice două sancțiuni contrar dispozițiilor

art. 15 din RG 3.

Prin sentința civilă nr. 1935 din 24

iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ

contestat și în fond, a admis acțiunea și a anulat decizia de sancționare A

6364 din 12 decembrie 2007.

S-a reținut pentru aceasta că faptele

reținute în sarcina reclamantului nu se confirmă, acesta informând telefonic la

7 decembrie 2008 despre incidentul petrecut în Secția de Endocrinologie în noaptea de 6/7 decembrie 2007 și sesizând în același timp ofițerul cu primele cercetări speciale

după cum nu se confirmă nici întârzierea la serviciu pentru ziua de 10 decembrie 2007, în acest sens fiind declarațiile a cel puțin 10 angajați.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Ministerul Apărării pentru Direcția Medicală și Spitalul Clinic de

Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” susținând că este lipsită de temei

legal.

Astfel, recurentul a apreciat că în mod

greșit instanța fondului nu a luat în considerare toate înscrisurile depuse de

pârâți, cum ar fi raportul în care reclamantul intimata recunoaște că faptele

petrecute în noaptea de 6/7 decembrie 2007, se pot încadra în dispozițiile art. 208-209 C. pen. situație în care, sesizarea comandantului trebuia făcută în

scris.

Neprocedând astfel, reclamantul a

încălcat de fapt Regulamentul disciplinei militare.

Greșit s-a reținut că prin același act,

s-ar fi aplicat reclamantului două sancțiuni „mustrare scrisă” și „avertisment”

întrucât din cuprinsul adresei A6364 din 12 decembrie 2007 rezultă cu evidență

că singura sancțiune aplicată a fost „mustrare scrisă”.

Atenționarea din finalul acestei decizii

cu privire la posibilitatea luării și altor măsuri în condițiile menținerii

aceleiași conduite, nu reprezintă un avertisment în sensul dispozițiilor art.

46 din RG 3 și cum greșit a fost apreciată de instanță.

Recursul nu este fondat.

Cu adresa A 6364 din 12 decembrie 2007,

conducerea Spitalului Clinic de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, a

făcut cunoscut reclamantului, dr. R.A.E., șeful Secției Endocrinologie, că în

conformitate cu dispozițiile art. 47 din RG 3, ca urmare a săvârșirii unor

abateri prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) și lit. c) din același

regulament, respectiv „neglijență sau superficialitate în îndeplinirea

atribuțiilor” pentru comunicarea cu mare întârziere prin raport scris a

evenimentului petrecut în noaptea de 6/7 decembrie 2007, în secția de endocrinologie,

precum și „neîncadrarea în programul orar al unității” – respectiv întârzierea

la program în ziua de 10 decembrie 2007, a fost sancționat cu „mustrare scrisă”.

În conformitate cu dispozițiile art. 47

din RG 3 „mustrarea scrisă/verbală se aplică pentru neîndeplinirea sarcinilor

de serviciu care nu afectează esențial atribuțiile fundamentale ale postului

sau funcției”.

Reclamantului-intimat i s-a aplicat

această sancțiune pentru faptul de a nu fi raportat în scris comandantului

unității, imediat, după evenimentul din noaptea de 6/7 decembrie 2007 petrecut în Secția de Endocrinologie (respectiv despre dispariția unei sume de bani

și a unui telefon mobil, sesizată de o pacientă).

Or, așa cum rezultă din raportul A 6387

din 11 decembrie 2007 a lt. col. P.C., rezultă că acesta a fost informat despre

incidentul menționat, în dimineața zilei de 7 decembrie 2007 de către reclamant însuși. Cât privește obligativitatea informării în scris a comandantului

unității spitalicești s-a făcut dovada existenței acesteia la 10 decembrie 2007.

Astfel fiind, legal și temeinic, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

apreciat că nu s-a făcut dovada superficialității manifestată în îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, în sensul dispozițiilor art. 47 din RG 3 fiind

evident că reclamantul a luat măsuri imediate pentru informarea ofițerului de

serviciu și organelor abilitate să cerceteze evenimentul petrecut. Împrejurarea

că această informare nu s-a produs printr-un raport scris încheiat în aceeași

zi, nu constituie o încălcare a obligațiilor de serviciu și nici o dovadă de superficialitate

în îndeplinirea acestora, întrucât dispozițiile din regulamentul militar

referitoare la „obligațiile și răspunderile militarilor”, art. 6 lit. f), nu se

referă expres la o astfel de îndatorire.

În ce privește întârzierea de la

programul de lucru imputată de asemenea reclamantului ca o abatere de la

îndatoririle de serviciu, în mod corect s-au reținut declarațiile colegilor de

serviciu, care au confirmat prezența acestuia la program pentru ziua de 10 decembrie 2007, astfel încât nici sub acest aspect sancțiunea aplicată nu se justifică.

În raport de acestea și având în vedere

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Apărării pentru Direcția Medicală și Spitalul Clinic de Urgență Militar Central

„Carol Davila” împotriva sentinței civile nr. 1935 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.