ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3175/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 11 iunie 2007, C.Ș.C., șef al clinicii

chirurgie generală I din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență S.A.A.

Galați, a chemat în judecată C.N.M.R., solicitând obligarea acestei autorități

publice la efectuarea cercetării disciplinare în cazurile pe care el le-a

semnalat, cu consecința comunicării rezultatului cercetării și a plății unor

despăgubiri morale în valoare de 100.000 euro.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că începând cu anul 2002 a sesizat în repetate rânduri pe

pârât și C.J.M. Galați cu privire la o serie de fapte penale, abateri

disciplinare și cazuri de malpraxis din partea unor medici care au adus

atingere demnității umane și au contravenit normelor de deontologie

profesională.

Cu toate acestea, nu s-au

efectuat cercetările necesare și nu s-a luat nicio măsură disciplinară sau de

altă natură împotriva medicilor vizați. De asemenea, reclamantului nu i s-a

comunicat niciun răspuns ca urmare a sesizărilor înaintate, care în opinia sa

trebuiau soluționate conform legii de către organele competente.

Prin sentința civilă nr. 129/F

din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în cauza de față, reclamantul nu a făcut dovada

unui drept proteguit de lege și a împrejurării că prin atitudinea sa,

autoritatea publică pârâtă i-ar fi vătămat un astfel de drept.

Cum acțiunea introdusă nu

conține decât relatarea unor împrejurări care, în cazul în care ar fi reale și

dovedite ar putea atrage răspunderea civilă, disciplinară și chiar penală a

unor persoane sau instituții, simplele suspiciuni ale reclamantului „nu acoperă

cerința legii procesuale de a fi dovedit alături de dreptul încălcat”.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul C.Ș.C.

Recurentul a susținut că

hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece

au fost ignorate reglementările conținute în Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, precum și cele cuprinse în Legea nr. 554/2001 privind accesul

persoanelor la informațiile publice.

Că, judecătorul sesizat cu

soluționarea cauzei a fost lipsit de rol activ, întrucât nu a dispus chiar din

oficiu, administrarea probelor necesare pentru stabilirea adevărului în cauză.

Criticile formulate de

recurent nu sunt întemeiate.

Potrivit art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Aplicațiunea acestei norme

juridice a fost făcută în mod corect de prima instanță, de vreme ce

într-adevăr, reclamantul C.Ș.C. nu a anexat la dosar, în sprijinul acțiunii,

înscrisuri sau alte mijloace de probă cu care să se demonstreze existența

pretinsului drept subiectiv, ori a unui interes legitim, vătămat printr-un act

administrativ emis de pârâtă, ori prin nesoluționarea în termenul legal a

vreunei cereri.

Cum deja s-a arătat și

rezultă din însăși motivarea acțiunii, obiectul sesizărilor înaintate de

reclamant la C.N.M.R. și la C.J.M. Galați îl constituie cererile acestuia

pentru efectuarea unor cercetări și sancționarea unor cadre medicale despre

care el afirmă că au săvârșit abateri disciplinare și alte fapte ce contravin

normelor de deontologie profesională.

Prin întâmpinare, pârâtul a

învederat însă, că sesizările respective au fost soluționate în sensul

considerării lor ca tardive sau ca formulate de o persoană lipsită de calitate.

Esențială, rămâne

împrejurarea că, chiar în ipoteza în care împrejurările relatate în acțiune ar

fi reale și dovedite, ele ar fi putut, eventual, atrage răspunderea

disciplinară, civilă sau penală a unor terțe persoane.

Dar, cum acele pretinse

fapte nu au fost dovedite și nici nu există un drept subiectiv legitim al

reclamantului care să fi fost vătămat printr-un act administrativ emis de

pârât, ori prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, fără temei se

susține în recurs că acțiunea în contencios administrativ trebuia, totuși,

admisă.

Având în vedere

considerentele expuse și lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care

în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează

a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.Ș.C. împotriva sentinței nr. 129/F din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2008.