ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

70 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Galați s-a dispus, în baza art. 11 pct.

2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului N.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin.

(1) cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În conformitate cu

disp. art. 346 alin. (3) C. proc. pen. instanța nu a acordat despăgubiri civile

în cauză.

În temeiul art. 192

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată Ș.M. la

plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 250 lei, sumă înglobând și

costul examinării medico-legale (38 RON) ce va fi virat în contul Spitalului

Clinic de Urgență "Sf Apostol Andrei" Galați - Serviciul

Medico-legal.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu

nr. 410/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului N.C. pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de disp. art. 20 C. pen. raportat la art.

174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a dispus totodată

încetarea urmăririi penale față de același inculpat pentru infracțiunea prev.

de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a reținut prin

actul de sesizare situația faptică potrivit căreia în seara zilei de 10

noiembrie 2007 în jurul orelor 22 inculpatul mai sus menționat zis ”M.” și

martorii M.S. și F.S.P. s-au întâlnit în cartierul micro 38 și s-au deplasat cu

un taxi la discoteca „Iceberg” de la Casa de Cultură a Sindicatelor Galați;

inculpatul era îmbrăcat cu o geacă din piele de culoare maro pe care a lăsat-o la

garderobă, cu un bigmen de culoare albă și blugi de culoare albă.

În discotecă,

inculpatul și prietenii săi și-au cumpărat câte o bere și întrucât toate mesele

erau ocupate s-au dus lângă spațiul amenajat pentru D:J, în partea dreaptă.

Exact în aceeași zonă, la una dintre mese, se afla partea vătămată Ș.M. zis „F.”,

prietena lui, martora B.G. și martorul N.C.F., cu care cei doi veniseră la

discotecă. Totodată în apropiere se mai aflau partea vătămată B.C. și martorii

B.A., A.A., S.B., Z.P. și S.C.

De altfel și

inculpatul întâlnise în discotecă mai mulți cunoscuți printre care și martorii R.M.A.

zis „M.”, T.I. zis „G.” și G.D.A. zis „C.”. Acești martori s-au salutat cu

inculpatul și prietenii acestuia, după care s-au deplasat în alte zone ale discotecii.

La puțin timp după

deschiderea discotecii, lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului

Galați au efectuat o verificare a persoanelor aflate în discoteca „I.”. Cu

această ocazie au fost legitimați și verificați, prin sondaj, mai mulți tineri,

inclusiv prieteni de-ai părții vătămate Ș.M. și de-ai inculpatului, respectiv A.A.,

F.S., S.B. După finalizarea acestei activități s-a reluat programul de

discotecă.

La un moment dat

partea vătămată Ș.M. și prietena sa, martora B.G. au mers pe ringul de dans,

oprindu-se în zona D.J.-ului. În imediata vecinătate a părții vătămate și

martorei dansa, singur, inculpatul N.C. Fiind sub influența băuturilor

alcoolice și, probabil deranjat de faptul că lângă el dansează un țigan,

respectiv partea vătămată Ș.M., inculpatul a îmbrâncit-o pe partea vătămată și

martora B.G., cerându-le să-i facă loc. În aceste împrejurări partea vătămată i-a

reproșat inculpatului această atitudine și întrucât acesta a început să le

vorbească urât, partea vătămată i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței.

Imediat inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii. În mod

instantaneu, ceilalți tineri de pe ringul de dans s-au retras, așa încât în

jurul inculpatului, părții vătămate și a martorei B.G. s-a format un spațiu

liber. În timpul agresiunii inculpatul a scos un cuțit tip briceag și i-a aplicat

părții vătămate Ș.M. o lovitură cu acel cuțit în zona abdominală. Urmare loviturii

partea vătămată și-a pierdut echilibrul și s-a sprijinit pe inculpat. Imediat

în susținerea inculpatului au venit prietenii să, martorii F.S.P. și M.S., care

observaseră o parte din cele întâmplate. Primul a ajuns martorul F.S. care a

tras-o de peste inculpat pe partea vătămată ocazie cu care a constatat că

aceasta este tăiată în regiunea abdominală, în partea dreaptă. Realizând ce i

s-a întâmplat partea vătămată a început să strige că a fost înjunghiată.

Imediat au început bătăi între prietenii inculpatului și cei ai părții vătămate

și în alte zone ale discotecii. S-au aprins luminile în discotecă fapt pentru

care inculpatul a părăsit în fugă încăperea. În drumul său către ieșire

inculpatul a tăiat-o cu cuțitul și pe partea vătămată B.C., cuțitul rămânând înfipt

în geaca acestuia. Pe moment partea vătămată B.C. nu a realizat ce i s-a

întâmplat, crezând că a fost lovit cu o sticlă. Întrucât i s-a făcut rău partea

vătămată B.C. a mers la fratele său, martorul B.A., ce se afla în apropiere, și

au ieșit împreună din discotecă. În fața discotecii, fiind lumină martorul B.A.

care mergea în urma fratelui său a văzut cuțitul înfipt în geaca fratelui. A

scos cuțitul și i l-a dat spre păstrare martorului S.C., care ulterior l-a predat

organelor de poliție.

Între timp părăsise discoteca

și partea vătămată Ș.M. cu prietena sa, martora B.G. Deoarece starea părții

vătămate era gravă, aceasta împreună cu prietenii ei au urcat într-un

autoturism parcat în fața discotecii și l-au rugat pe șofer să-i transporte la

spital.

Raportul de

constatare medico-legală din 12 noiembrie 2007 întocmit în cauză fila 22 dosar

urmărire penală /relevă faptul că partea vătămată Ș.M. a suferit leziuni

traumatice care au putut fi produse prin lovire activă cu corp înțepător –

tăietor, leziuni ce pot data din noaptea de 10/11 noiembrie 2007, necesită

25-30 zile îngrijiri medicale spre vindecare leziunea traumatică a pus în

primejdie viața părții vătămate.

Totodată partea

vătămată B.C. a suferit – potrivit raportului de constatare medico – legală –

fila 23 dosar urmărire penală o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin

lovire cu un corp înțepător tăietor, care necesită 7-8 zile de îngrijiri

medicale spre vindecare și care nu i-a pus în primejdie viața.

De altfel, partea

vătămată B.C.D. a declarat pe parcursul urmăririi penale că își retrage plângerea

formulată împotriva inculpatului.

Activitatea

infracțională mai sus expusă nu a fost săvârșită, în opinia instanței de către

inculpat, o soluție de condamnare a acestuia neputând fi întemeiată pe

ansamblul probatoriilor administrate cauzei.

Astfel inculpatul N.C.

a negat în mod constant săvârșirea faptei penale în discuție și a arătat faptul

că nu a deținut asupra sa briceag - de altfel acesta a fost controlat „ pe tot

corpul chiar și în ciorapi” la intrarea în discotecă. ( declarație inculpat –

fila 33 dosar instanță).

Nici raportul încheiat

de lucrătorii de poliție la 10/11 noiembrie 2007 cu ocazia verificărilor efectuate

în discotecă vizând posesia vreunui obiect nepermis de lege nu evidențiază

nimic în privința inculpatului ( fila 152 dosar urmărire penală).

Elocvent este și

faptul că nu s-a efectuat ridicarea de urme papilare de pe cuțitul briceag

întrucât, așa cum reiese din adresa nr. 410/P/2007( fila 45 dosar) acesta a fost

identificat și ridicat de către organele de urmărire penală la 3 zile după data

comiterii faptei.

Partea vătămată Ș.M.

a susținut că în seara respectivă se afla cu prietena sa G. când pe ringul de

dans s-a iscat o altercație în sensul ca fiind împins din spate a lovit o

persoană cu pumnul în față moment în care a fost agresat de încă vreo 6

persoane.

Nici declarațiile

martorilor audiați în cauză nu conturează fără dubiu faptul că inculpatul ar fi

autorul faptei.

Astfel, martorul R.M.A.

a precizat că a mers la discotecă cu „G.” ( martorul T.A. ) și încă o persoană,

când după un sfert de oră a văzut o învălmășeală și mai mulți băieți lovindu-se

reciproc. L-a observat pe S. căzut la pământ și lovit de mai mulți țigani și

când s-a dus la taxi a apărut și G. care s-a urcat și el în autoturism.

După trei zile de la

incident s-a întâlnit în M. cu un grup de băieți și fete, când l-a auzit pe

inculpat zis și M., cum se răstea la G. și când acesta din urmă i-a spus că

merge acasă pentru a lua legătura cu un avocat.

- martorul M.S. a

declarat că se afla la circa trei metri de M., când a observat că un băiat care

dansa lângă el, s-a întors și l-a împins pe acesta, după care i-a aplicat inculpatului

un pumn în zona feței trântindu-l pe podea.

Văzând acest lucru,

s-a îndreptat spre inculpat, l-a împins și apoi l-a tras spre ieșire, precizând

că nu l-a văzut tăind-o pe partea vătămată cu un briceag, deși a fost tot

timpul în raza sa vizuală.

A mai precizat

martorul că a doua sau a treia zi după incident, s-a întâlnit cu G. care a

susținut că el l-a tăiat pe acest băiat, fără să mai dea alte amănunte și că

părea îngrijorat și speriat ( fila 100-102 dosar urmărire penală).

Atunci martorul a

auzit când M. i-a spus lui G. că dacă se ajunge la o situație gravă să-și asume

fapta comisă pentru a nu pica vina pe altcineva.

- martorul F.S. a

declarat că a văzut când inculpatul a fost lovit cu capul în față, că el l-a

împins pe băiatul respectiv iar M.S. a tras de el afară și că în acel moment a

început bătaia între două grupuri ( fila 87 urmărire penală)

- martorul B.C. a

declarat că se afla la circa trei metri de locul conflictului când a simțit că

este îmbrâncit pe la spate și când s-a întors, l-a văzut pe inculpat și partea vătămată

lovindu-se și îmbrâncindu-se fără să-l vadă pe inculpat căzut la podea și în

cele din urmă s-a iscat o bătaie între cele două grupuri.

Acest martor a simțit

o lovitură în spate fără să vadă cine anume l-a lovit, iar după incident în

dubița cu care a plecat, una din persoanele aflate în mașină ar fi spus că M. i-a

tăiat pe toți, dar nu este foarte sigur.

- martorul N.C.F. aflat

și el la discotecă însoțit de partea vătămată și de prietena acestuia a

declarat că la o oră după ce s-au așezat la o masă, a izbucnit un conflict pe

ringul de dans și a văzut-o pe partea vătămată plină de sânge în zona

abdominală.

Transportându-l la

spital, partea vătămată i-a zis că individul e din M. fără a-i spune numele,

precizând că a văzut în seara respectivă o persoană care fugea înspre ieșire în

momentul conflictului, dar nu știe dacă făcea parte din grupul inculpatului (

fila 239 dosar instanță).

- martorul T.I.I. este

un alt martor care se afla în discotecă împreună cu P.D., când a văzut că s-a

iscat conflictul și pe G. cu un cuțit în mână, bătându-se cu partea vătămată. (fila

15 dosar instanță vol II).

A precizat martorul că

la o distanță de doi metri se afla și inculpatul, care după aproximativ cinci

minute a părăsit incinta discotecii și că acesta era îmbrăcat în alb.

- martorul P.D.

confirmă că și el l-a văzut pe G. implicat în conflict purtând un cuțit tip

fluture, iar pe inculpat la aproximativ doi, trei metri de locul conflictului

îmbrăcat în alb și fără a avea ceva în mână. (fila 14 dosar instanță vol II).

În cauză au fost

depuse diligențe în vederea audierii martorilor T.A.I., Z.P. și A.A. - martori

a căror audiere nu a fost posibilă astfel încât s-a dat eficiență dispozițiilor

procedurale ale art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Depozițiile celor 3

martori audiați în prima fază a procesului penal nu oferă detalii exacte cu

privire la inculpat raportat la locul și momentul comiterii faptei.

Astfel martorul Z. a

recunoscut din planșa fotografică 2 persoane posibile agresori însă nu poate preciza

cu exactitate care din cele două se afla în zona incidentului, în apropierea părții

vătămate (declarație filele 113- 114 dosar urmărire penală); de asemenea

inexactă este și declarația martorului A.A. care l-a recunoscut pe inculpat ca făcând

doar parte din grupul agresorilor în altercația iscată. ( fila 82 dosar urmărire

penală).

Față cu toate aceste

aspecte s-a apreciat inaptitudinea funcțională a acțiunii penale în raport cu

inculpatul N.C.

În consecință, s-a

dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art.

10 lit. c) C. pen.

În temeiul disp. art.

346 alin. (3) C. proc. pen. nu au fost acordate în cauză despăgubiri civile.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați susținând că

hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea

inculpatului N.C. pentru infracțiunea dedusă judecății întrucât în mod greșit

s-a apreciat că nu inculpatul este cel care a lovit cu un briceag pe partea

vătămată Ș.M.

Prin decizia penală nr.

52/A din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați a fost admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, extinzându-se totodată efectele

apelului și asupra inculpatului N.C. și părții vătămate Ș.M., s-a desființat în

parte sentința penală atacată iar în rejudecare:

S-a înlăturat din

sentința penală apelată dispoziția potrivit căreia, „în temeiul art. 192 alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată Ș.M. la plata

cheltuielilor judiciare statului în sumă de 250 lei, sumă înglobând și costul

examinării medico – legale (38 lei RON) ce va fi virată în contul Spitalului

Clinic de Urgență „Sf. Apostol Andrei Galați – Serviciul Medico – legal”.

S-a constatat că

inculpatul N.C. a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză în

perioada 14 noiembrie 2007 – 05 mai 2008.

În baza disp. art. 343

alin. (3) și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de

a nu părăsi Municipiul Galați, măsură preventivă luată față de inculpatul N.C.

prin încheierea de ședință nr. 8299/121/2007 a Tribunalului Galați, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 75/R din 05 mai 2008 a Curții de Apel

Galați.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați iar prin decizia penală nr. 2604 din 29 iunie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a fost admis recursul promovat, s-a casat decizia

pronunțată în apel și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

În motivarea

hotărârii de trimitere spre rejudecare s-a reținut că instanța de apel nu a

făcut suficiente demersuri pentru audierea nemijlocită a unor martori din

lucrări, respectiv a lui T.A.I., S.B. și A.A.

În rejudecarea

apelului cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 8299/121/2007

*

,

dispunându-se citarea în vederea audierii a inculpatului N.C., a părții

vătămate Ș.M. și a martorilor T.A.I., S.B., A.A. și B.G.

Dintre aceste

persoane, în privința cărora s-au solicitat relații referitoare la adresele de

domiciliu și s-a dispus inclusiv citarea cu mandat de aducere, s-a reușit

audierea părții vătămate Ș.M. (declarație fila 87) și a martorilor B.G.

(declarație fila 86) și A.A. (declarație fila 129).

Referitor la martorii

T.A.I. și S.B., deși au fost citați de mai multe ori cu mandate de aducere, nu

s-a reușit audierea lor, rezultând că S.B. ar fi arestat în Franța iar T.A.I.

nu a mai fost văzut la domiciliu de aproximativ 1 an de zile.

Prin decizia penală nr.

193/A din 17 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală

și pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați și în consecință:

A desființat sentința

penală nr. 70 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A condamnat pe

inculpatul N.C. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale

pentru tentativă la infracțiunea de „omor calificat” prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii

și arestării preventive de la 14 noiembrie 2007 până la 05 mai 2008.

A constatat că partea

vătămată Ș.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ. (nemodificat), a obligat pe inculpatul N.C. la

plata sumei de 1.802,54 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru

partea vătămată Ș.M., către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

„Sf. Apostol Andrei” Galați.

În baza art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul

N.C. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date

Genetice Judiciare.

În temeiul art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. la plata sumei de 400 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat – urmărire penală și judecata în fond.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut, în esență, că probatoriul administrat în cauză relevă că

între inculpat și partea vătămată s-a declanșat un conflict iar lovitura cu

cuțitul a fost aplicată părții vătămate înainte ca vreunul dintre prietenii lui

N.C. să intervină în apărarea acesteia, fapt ce exclude posibilitatea ca partea

vătămată să fi fost lovită cu corpul contondent menționat de către martorul T.A.I.

cu atât mai mult cu cât acesta nu avea nici un motiv să intervină în apărarea

lui N.C. întrucât nu-l cunoștea.

În contextul arătat,

Curtea a apreciat că analiza probelor administrate în cauză dovedesc faptul că

doar cel care a inițiat altercația cu partea vătămată, respectiv inculpatul N.C.

avea posibilitatea și interesul să o lovească pe aceasta cu cuțitul în

condițiile în care fusese doborât la pământ de partea vătămată, acțiune ce s-a

petrecut cu certitudine înainte ca cele două grupuri de tineri din care făceau

parte cei doi să se încaiere, fiind astfel exclus ca autorul loviturii cu

cuțitul să fie martorul T.A.I. așa cum a încercat să acrediteze ideea

inculpatul.

Astfel, inculpatul a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de

omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., aplicându-se o pedeapsă în conformitate cu dispozițiile art.

72 și art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., susținând că în mod greșit instanța de apel l-a condamnat la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare în condițiile în care nu el este autorul

faptei.

A solicitat a se ține

seama de declarația părții vătămate dată în apel în care aceasta a arătat că nu

inculpatul este cel care l-a lovit cu cuțitul pentru că, în contextul derulării

conflictului intervenit între cei doi, nici nu exista această posibilitate.

A mai solicitat a se

reține declarația martorului B.G. care a relatat că nu a văzut ca inculpatul să

scoată vreun cuțit sau să o lovească pe partea vătămată. De asemenea, a arătat

că martorul A.A. a declarat că nu ar putea recunoaște care este persoana care a

lovit-o pe partea vătămată pentru că pe ringul de dans era întuneric.

A mai susținut în

apărare, că există dubii cu privire la persoana care a lovit-o pe partea

vătămată astfel că acest dubiu îi profită și a solicitat achitarea în baza art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recursul este

nefondat.

Examinând hotărârea

recurată, actele și lucrările dosarului precum și criticile formulate de

inculpatul N.C. dar și din oficiu cauza conform disp. art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen. – Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivele de

recurs formulate de inculpatul N.C. nu sunt întemeiate pentru următoarele

considerente:

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,

invocat de inculpatul N.C., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

pentru a fi în prezența acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă,

denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu

consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau

împrejurările în care aceasta ar fi comisă.

Această contrarietate

evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere

a probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen.,

acesta din urmă necăzând sub incidența cazului de casare analizat.

Altfel, spus, eroarea

de fapt nu poate proveni dintr-o greșeală sau incompletă apreciere a

probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte,

simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind

obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existență sau inexistență o

afirmă în mod eronat instanța de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat

contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă.

Examinând motivele de

recurs formulate în cauză, prin prisma aspectelor sus-menționate, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recurentul inculpat N.C. nu a indicat

mijlocul de probă reflectat inexact în hotărârea atacată, ci a criticat fie

insuficiența probatoriului cu relevanță în stabilirea vinovăției, fie modalitatea

în care instanța de apel a interpretat acest probatoriu, aspecte ce nu pot face

obiectul cenzurii instanței de recurs în limitele cazului de casare invocat.

Înalta Curte constată

că, în urma reevaluării materialul probator administrat în cauză, în calea

devolutivă de atac formulată de Parchet, instanța de prim control judiciar a

făcut analiza tuturor probelor administrate, reținând că instanța de fond a

apreciat greșit faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul N.C.

este autorul infracțiunii deduse judecății acceptând apărarea acestuia că o

altă persoană, respectiv martorul T.A.I. zis „G.” ar fi fost cel care a lovit-o

cu cuțitul în abdomen pe partea vătămat Ș.M.

Pornind de la prima

declarație dată de partea vătămată Ș.M. (fil.13 dos.u.p.) când acesta a arătat

că pe ringul de dans a avut o altercație cu inculpatul N.C., că în timpul

acestei altercații aceștia s-au lovit reciproc și că la un moment dat a simțit

o lovitură cu cuțitul în zona dreaptă a burții, că a țipat și abia atunci au

început să vină în zonă prietenii inculpatului, instanța de prim control

judiciar, printr-o coroborare judicioasă a tuturor probelor administrate în

cauză, a concluzionat în mod just că premisa de la care a pornit instanța de

fond, în verificarea stării de fapt expusă în Rechizitoriu, este greșită.

Chiar dacă la

instanța de fond partea vătămată a încercat să acrediteze ideea că inculpatul N.C.

nu avea cum să lovească cu cuțitul pentru că în momentul în care a simțit

lovitura inculpatul se afla căzut la pământ, această susținere nu s-a

concretizat într-o apărare efectivă pentru că partea vătămată nu a oferit o

explicație convingătoare, nici măcar rezonabilă, pentru schimbarea conținutului

declarațiilor inițiale, care, datorită momentului mai apropiat de data faptei

prezintă garanții reale privind veridicitatea lor.

De altfel, prima

declarație a părții vătămate este confirmată de martorii oculari care au văzut

momentul în care partea vătămată a fost lovită cu cuțitul.

În acest sens,

martora B.G. a arătat (fila 75 verso dosar urmărire penală) că în momentul în

care partea vătămată a țipat că a fost tăiată, lângă ea se afla doar inculpatul

N.C. pentru că, deși la instanța de fond (fila 48 dosar) a precizat că, în

timpul altercației cu partea vătămată, inculpatul a căzut la podea iar când s-a

ridicat a scos un briceag de la glezna piciorului cu care l-a tăiat pe Ș.M.. Audiată

și în apel (fila 87 dosar rejudecare) același martor a precizat că, de fapt, nu

a văzut momentul în care inculpatul a scos cuțitul și a lovit-o pe partea

vătămată dar a afirmat anterior acest lucru pentru că în acea zonă, unul lângă

altul, se aflau doar cei doi, astfel că doar inculpatul era cele ce putea să

aplice lovitura cu cuțitul.

Este de observat

faptul că martorul T.A.I. zis „G.”, despre care inculpatul a pretins că este

autorul loviturii cu cuțitul, aceasta a arătat în mod constant că inculpatul nu

avea cum să o lovească pe partea vătămată întrucât nu se afla lângă partea

vătămată când a aceasta a țipat că a fost tăiată și mai mult nici nu l-a văzut

pe acesta să sară la bătaie asupra părții vătămate.

Martorul ocular, A.A.,

care a confirmat faptul că inculpatul a lovit cu cuțitul, a arătat încă din

faza de urmărire penală (filele 80, 81) că de pe marginea ringului de dans a

văzut cum partea vătămată Ș.M. are o altercație cu un tânăr îmbrăcat în

pantaloni albi și geacă maro, identificat ulterior ca fiind inculpatul N.C., și

că la un moment dat inculpatul a scos de la ciorap un briceag cu care a lovit

în spate în zona în care se afla partea vătămată, că apoi, tânărul respectiv a

început să aplice lovituri cu briceagul și altor persoane aspect ce se

coroborează cu faptul că și martorii S.B. și B.C. au prezentat lovituri cu

același cuțit, primul în zona fesei (declarație fila 84 dosar urmărire penală)

și al doilea în zona spatelui (declarație filele 16-20 dosar urmărire penală). Martorul

a mai arătat că a văzut cum respectivul briceag era tip fluture și a precizat

expres că abia după ce a fost folosit cuțitul atât el câți și alți tineri au

mers pe ringul de dans unde s-a iscat o altercație generală, fiind aplicate

lovituri cu sticle cu pumnii și cu picioarele.

Audiat în apel (fila

129 dosar rejudecare), martorul A.A. și-a menținut în întregime depoziția

precizând că atunci când a izbucnit altercația dintre partea vătămată și

inculpat, cei care dansau în zonă s-au dat deoparte astfel încât cei doi au

rămas singuri, putând să vadă cum tânărul cu care partea vătămată avea

altercația (inculpatul N.C.) a scos cuțitul și a lovit, fiind exclus ca o altă persoană

decât cea cu care a avut partea vătămată altercația să vină și să o lovească pe

aceasta cu cuțitul.

Martorul S.B.

(declarație filele 83-86 dosar urmărire penală) a precizat că tânărul cu

pantaloni albi, identificat ca fiind inculpatul N.C., a avut o altercație cu

partea vătămată și că în timpul acestei altercații partea vătămată a strigat că

a fost tăiată, pentru ca apoi, trecând pe lângă cei doi, martorul să fie și el

înțepat cu cuțitul în zona fesei, dinspre spate.

Faptul că inițial

conflictul a izbucnit între partea vătămată Ș.M. și inculpatul N.C. și că

altercația dintre grupurile de prieteni ale celor doi a fost ulterioară

acțiunii de lovire cu cuțitul a părții vătămate, ceea ce a dus la concluzia că

singurul care putea aplica lovitura era inculpatul, este confirmat de altfel și

de martori din grupul inculpatului N.C.

Astfel martorul F.S.P.

((filele 91, 93 verso dosar urmărire penală) a precizat că „tânărul țigan”

(partea vătămată Ș.M.) a fost în conflict doar cu inculpatul N.C. și că atunci

când avenit și el în zonă a văzut că partea vătămată era amețită și confuză,

martorul împingându-o pe aceasta doar cu brațul, moment în care a remarcat că

partea vătămată era tăiată în zona burții și se ținea cu mâna de burtă. A mai

arătat martorul că în acel moment partea vătămată s-a dat înapoi și a plecat

din zona de conflict, precizând totodată că în acele momente martorul T.A.I. nu

se afla în zona respectivă.

În fața instanței de

judecată (fila 50 dosar fond) martorul F.S.P. a arătat că în timpul conflictului

intre partea vătămată și inculpat în zonă se afla și martorul T.A.I., care însă

nu a intervenit în conflict și că, înainte să înceapă conflictul între cele

două grupuri, când martorul a fost lovit cu o sticlă în cap și nu a mai văzut

ce s-a întâmplat, a remarcat că partea vătămată a părăsit ringul de dans

mergând spre ieșire, ceea ce denotă că doar inculpatul N.C. putea aplica

lovitura cu cuțitul.

La fel martorul M.S.

(fila 101 dosar urmărire penală) a precizat că în momentul în care a izbucnit

conflictul dintre inculpat și partea vătămată în jurul celor doi s-a făcut un

cerc, cei care dansau în zonă dându-se mai deoparte. A mai arătat martorul că

în timpul altercației dintre cei doi martorul T.A.I. nu se afla în zona

respectivă.

Chiar și inculpatul,

în declarația dată în faza de urmărire penală (filele 159,160), a arătat că în

urma schimbului de lovituri cu partea vătămată a căzut la pământ, că aceasta a

căzut peste el și că abia atunci au intervenit martorii M.S. și F.S.P. care au

tras-o de pe el pe partea vătămată.

În ceea ce îl

privește pe martorul T.A.I., inculpatul a arătat inițial (fila 161 dosar

urmărire penală), că nu îl cunoștea pe acesta și că l-a văzut în seara

respectivă când s-a salutat cu M.S. și F.S.P. A mai arătat inculpatul că a doua

zi după conflict M.S. și F.S. i-ar fi spus că T.A.I. zis „G.” s-a lăudat față

de ei că el ar fi tăiat cu cuțitul pe partea vătămată, pentru ca în fața

instanței (fila 112 dosar apel și fila 33 dosar fond) să arate că în prezența

sa și a martorilor M.S. și F.S.P., T.A.I. a recunoscut că el este cel care a

lovit cu cuțitul.

Această susținere a

fost confirmată de martorii M.S. și F.S.P. dar martorul F.S.P. a arătat (fila

94 verso dosar urmărire penală) că T.A.I. a făcut acest lucru pentru a se lăuda

și a părea mare față ei.

Acest comportament al

martorului T.A.I. este relevat și de martorul R.M.A. (fila 133 verso dosar

urmărire penală) care a precizat că susnumitul se lăuda față de prietenii săi

cu diverse lucruri nereale, doar pentru a se da mare. Acest martor a mai arătat

că nu l-a văzut vreodată pe T.A.I. să poarte cuțit sau briceag asupra lui și că

în momentul în care a avut loc altercația din discotecă nu l-a văzut pe acesta

să fie în zona de conflict.

În fine, martorul R.M.A.

a arătat că a asistat ulterior faptei la o discuție dintre T.A.I. și N.C.

menționând că acesta din urmă i-a spus cu un ton mai răstit „să ia fapta asupra

lui că nu vrea să plătească el”.

Starea de fapt corect

stabilită de instanța de apel relevă că respectivul conflict a pornit între inculpat

și partea vătămată iar lovitura cu cuțitul a fost aplicată înainte ca vreunul

dintre prietenii lui N.C. să intervină în apărarea sa, ceea ce exclude

posibilitatea ca partea vătămată să fi fost lovită cu cuțitul de către martorul

T.A.I., cu atât mai mult cu cât acesta nu avea nici un motiv să intervină în

apărarea lui N.C., întrucât nu îl cunoștea.

În contextul arătat,

doar cel care a inițiat altercația cu partea vătămată, respectiv inculpatul N.C.,

avea posibilitatea și interesul să o lovească pe aceasta cu cuțitul, în

condițiile în care fusese doborât la pământ de partea vătămată, acțiune ce s-a

petrecut cu certitudine înainte ca cele două grupuri de tineri din care făceau

parte cei doi să se încaiere, fiind astfel exclus ca autorul loviturii cu cuțitul

să fie martorul T.A.I., așa cum a încercat să acrediteze ideea inculpatul.

Constatând în mod

indubitabil, pe baza unei analize judicioase a probelor administrate în cauză,

că inculpatul N.C. este autorul tentativei la infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., în mod corect instanța de apel a dispus condamnarea acestuia la o

pedeapsă al cărui cuantum a fost individualizat în raport de dispozițiile art. 72

și 52 C. pen.

Drept consecință,

apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat N.C.,

precum și solicitarea acestuia de a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Constatând că nici din oficiu nu s-au ivit

motive de ordine publică care să atragă casarea deciziei recurate, în temeiul

disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 193/A

din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați – Secția Penală și pentru Cauze

cu Minori.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și cheltuielile judiciare

ocazionate de judecarea recursului formulat de inculpatul N.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 193/A din 17 septembrie 2012 a

Curții de Apel Galați – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

4 aprilie 2013

.