ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Galați s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului N.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În conformitate cu disp. art. 346 alin. (3) C. proc. pen. instanța nu a acordat despăgubiri civile în cauză. În temeiul art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată Ș.M. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 250 lei, sumă înglobând și costul examinării medico-legale (38 RON) ce va fi virat în contul Spitalului Clinic de Urgență "Sf Apostol Andrei" Galați - Serviciul Medico-legal.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul cu nr. 410/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.C. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de disp. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. S-a dispus totodată încetarea urmăririi penale față de același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. S-a reținut prin actul de sesizare situația faptică potrivit căreia în seara zilei de 10 noiembrie 2007 în jurul orelor 22 inculpatul mai sus menționat zis ”M.” și martorii M.S.

și F.S.P. s-au întâlnit în cartierul micro 38 și s-au deplasat cu un taxi la discoteca „Iceberg” de la Casa de Cultură a Sindicatelor Galați; inculpatul era îmbrăcat cu o geacă din piele de culoare maro pe care a lăsat-o la garderobă, cu un bigmen de culoare albă și blugi de culoare albă. În discotecă, inculpatul și prietenii săi și-au cumpărat câte o bere și întrucât toate mesele erau ocupate s-au dus lângă spațiul amenajat pentru D:J, în partea dreaptă. Exact în aceeași zonă, la una dintre mese, se afla partea vătămată Ș.M. zis „F.”, prietena lui, martora B.G. și martorul N.C.F., cu care cei doi veniseră la discotecă. Totodată în apropiere se mai aflau partea vătămată B.C. și martorii B.A., A.A., S.B., Z.P.

și S.C. De altfel și inculpatul întâlnise în discotecă mai mulți cunoscuți printre care și martorii R.M.A. zis „M.”, T.I. zis „G.” și G.D.A. zis „C.”. Acești martori s-au salutat cu inculpatul și prietenii acestuia, după care s-au deplasat în alte zone ale discotecii. La puțin timp după deschiderea discotecii, lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Galați au efectuat o verificare a persoanelor aflate în discoteca „I.”. Cu această ocazie au fost legitimați și verificați, prin sondaj, mai mulți tineri, inclusiv prieteni de-ai părții vătămate Ș.M. și de-ai inculpatului, respectiv A.A., F.S., S.B. După finalizarea acestei activități s-a reluat programul de discotecă. La un moment dat partea vătămată Ș.M.

și prietena sa, martora B.G. au mers pe ringul de dans, oprindu-se în zona D.J.-ului. În imediata vecinătate a părții vătămate și martorei dansa, singur, inculpatul N.C. Fiind sub influența băuturilor alcoolice și, probabil deranjat de faptul că lângă el dansează un țigan, respectiv partea vătămată Ș.M., inculpatul a îmbrâncit-o pe partea vătămată și martora B.G., cerându-le să-i facă loc. În aceste împrejurări partea vătămată i-a reproșat inculpatului această atitudine și întrucât acesta a început să le vorbească urât, partea vătămată i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. Imediat inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii. În mod instantaneu, ceilalți tineri de pe ringul de dans s-au retras, așa încât în jurul inculpatului, părții vătămate și a martorei B.G.

s-a format un spațiu liber. În timpul agresiunii inculpatul a scos un cuțit tip briceag și i-a aplicat părții vătămate Ș.M. o lovitură cu acel cuțit în zona abdominală. Urmare loviturii partea vătămată și-a pierdut echilibrul și s-a sprijinit pe inculpat. Imediat în susținerea inculpatului au venit prietenii să, martorii F.S.P. și M.S., care observaseră o parte din cele întâmplate. Primul a ajuns martorul F.S. care a tras-o de peste inculpat pe partea vătămată ocazie cu care a constatat că aceasta este tăiată în regiunea abdominală, în partea dreaptă. Realizând ce i s-a întâmplat partea vătămată a început să strige că a fost înjunghiată. Imediat au început bătăi între prietenii inculpatului și cei ai părții vătămate și în alte zone ale discotecii.

S-au aprins luminile în discotecă fapt pentru care inculpatul a părăsit în fugă încăperea. În drumul său către ieșire inculpatul a tăiat-o cu cuțitul și pe partea vătămată B.C., cuțitul rămânând înfipt în geaca acestuia. Pe moment partea vătămată B.C. nu a realizat ce i s-a întâmplat, crezând că a fost lovit cu o sticlă. Întrucât i s-a făcut rău partea vătămată B.C. a mers la fratele său, martorul B.A., ce se afla în apropiere, și au ieșit împreună din discotecă. În fața discotecii, fiind lumină martorul B.A. care mergea în urma fratelui său a văzut cuțitul înfipt în geaca fratelui. A scos cuțitul și i l-a dat spre păstrare martorului S.C., care ulterior l-a predat organelor de poliție. Între timp părăsise discoteca și partea vătămată Ș.M.

cu prietena sa, martora B.G. Deoarece starea părții vătămate era gravă, aceasta împreună cu prietenii ei au urcat într-un autoturism parcat în fața discotecii și l-au rugat pe șofer să-i transporte la spital. Raportul de constatare medico-legală din 12 noiembrie 2007 întocmit în cauză fila 22 dosar urmărire penală /relevă faptul că partea vătămată Ș.M. a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire activă cu corp înțepător – tăietor, leziuni ce pot data din noaptea de 10/11 noiembrie 2007, necesită 25-30 zile îngrijiri medicale spre vindecare leziunea traumatică a pus în primejdie viața părții vătămate. Totodată partea vătămată B.C. a suferit – potrivit raportului de constatare medico – legală – fila 23 dosar urmărire penală o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu un corp înțepător tăietor, care necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale spre vindecare și care nu i-a pus în primejdie viața.

De altfel, partea vătămată B.C.D. a declarat pe parcursul urmăririi penale că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului. Activitatea infracțională mai sus expusă nu a fost săvârșită, în opinia instanței de către inculpat, o soluție de condamnare a acestuia neputând fi întemeiată pe ansamblul probatoriilor administrate cauzei. Astfel inculpatul N.C. a negat în mod constant săvârșirea faptei penale în discuție și a arătat faptul că nu a deținut asupra sa briceag - de altfel acesta a fost controlat „ pe tot corpul chiar și în ciorapi” la intrarea în discotecă. ( declarație inculpat – fila 33 dosar instanță). Nici raportul încheiat de lucrătorii de poliție la 10/11 noiembrie 2007 cu ocazia verificărilor efectuate în discotecă vizând posesia vreunui obiect nepermis de lege nu evidențiază nimic în privința inculpatului ( fila 152 dosar urmărire penală).

Elocvent este și faptul că nu s-a efectuat ridicarea de urme papilare de pe cuțitul briceag întrucât, așa cum reiese din adresa nr. 410/P/2007( fila 45 dosar) acesta a fost identificat și ridicat de către organele de urmărire penală la 3 zile după data comiterii faptei. Partea vătămată Ș.M. a susținut că în seara respectivă se afla cu prietena sa G. când pe ringul de dans s-a iscat o altercație în sensul ca fiind împins din spate a lovit o persoană cu pumnul în față moment în care a fost agresat de încă vreo 6 persoane. Nici declarațiile martorilor audiați în cauză nu conturează fără dubiu faptul că inculpatul ar fi autorul faptei. Astfel, martorul R.M.A. a precizat că a mers la discotecă cu „G.” ( martorul T.A.

) și încă o persoană, când după un sfert de oră a văzut o învălmășeală și mai mulți băieți lovindu-se reciproc. L-a observat pe S. căzut la pământ și lovit de mai mulți țigani și când s-a dus la taxi a apărut și G. care s-a urcat și el în autoturism. După trei zile de la incident s-a întâlnit în M. cu un grup de băieți și fete, când l-a auzit pe inculpat zis și M., cum se răstea la G. și când acesta din urmă i-a spus că merge acasă pentru a lua legătura cu un avocat. - martorul M.S. a declarat că se afla la circa trei metri de M., când a observat că un băiat care dansa lângă el, s-a întors și l-a împins pe acesta, după care i-a aplicat inculpatului un pumn în zona feței trântindu-l pe podea.

Văzând acest lucru, s-a îndreptat spre inculpat, l-a împins și apoi l-a tras spre ieșire, precizând că nu l-a văzut tăind-o pe partea vătămată cu un briceag, deși a fost tot timpul în raza sa vizuală. A mai precizat martorul că a doua sau a treia zi după incident, s-a întâlnit cu G. care a susținut că el l-a tăiat pe acest băiat, fără să mai dea alte amănunte și că părea îngrijorat și speriat ( fila 100-102 dosar urmărire penală). Atunci martorul a auzit când M. i-a spus lui G. că dacă se ajunge la o situație gravă să-și asume fapta comisă pentru a nu pica vina pe altcineva. - martorul F.S. a declarat că a văzut când inculpatul a fost lovit cu capul în față, că el l-a împins pe băiatul respectiv iar M.S.

a tras de el afară și că în acel moment a început bătaia între două grupuri ( fila 87 urmărire penală) - martorul B.C. a declarat că se afla la circa trei metri de locul conflictului când a simțit că este îmbrâncit pe la spate și când s-a întors, l-a văzut pe inculpat și partea vătămată lovindu-se și îmbrâncindu-se fără să-l vadă pe inculpat căzut la podea și în cele din urmă s-a iscat o bătaie între cele două grupuri. Acest martor a simțit o lovitură în spate fără să vadă cine anume l-a lovit, iar după incident în dubița cu care a plecat, una din persoanele aflate în mașină ar fi spus că M. i-a tăiat pe toți, dar nu este foarte sigur. - martorul N.C.F. aflat și el la discotecă însoțit de partea vătămată și de prietena acestuia a declarat că la o oră după ce s-au așezat la o masă, a izbucnit un conflict pe ringul de dans și a văzut-o pe partea vătămată plină de sânge în zona abdominală.

Transportându-l la spital, partea vătămată i-a zis că individul e din M. fără a-i spune numele, precizând că a văzut în seara respectivă o persoană care fugea înspre ieșire în momentul conflictului, dar nu știe dacă făcea parte din grupul inculpatului ( fila 239 dosar instanță). - martorul T.I.I. este un alt martor care se afla în discotecă împreună cu P.D., când a văzut că s-a iscat conflictul și pe G. cu un cuțit în mână, bătându-se cu partea vătămată. (fila 15 dosar instanță vol II). A precizat martorul că la o distanță de doi metri se afla și inculpatul, care după aproximativ cinci minute a părăsit incinta discotecii și că acesta era îmbrăcat în alb. - martorul P.D. confirmă că și el l-a văzut pe G. implicat în conflict purtând un cuțit tip fluture, iar pe inculpat la aproximativ doi, trei metri de locul conflictului îmbrăcat în alb și fără a avea ceva în mână.

(fila 14 dosar instanță vol II). În cauză au fost depuse diligențe în vederea audierii martorilor T.A.I., Z.P. și A.A. - martori a căror audiere nu a fost posibilă astfel încât s-a dat eficiență dispozițiilor procedurale ale art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Depozițiile celor 3 martori audiați în prima fază a procesului penal nu oferă detalii exacte cu privire la inculpat raportat la locul și momentul comiterii faptei. Astfel martorul Z. a recunoscut din planșa fotografică 2 persoane posibile agresori însă nu poate preciza cu exactitate care din cele două se afla în zona incidentului, în apropierea părții vătămate (declarație filele 113- 114 dosar urmărire penală); de asemenea inexactă este și declarația martorului A.A.

care l-a recunoscut pe inculpat ca făcând doar parte din grupul agresorilor în altercația iscată. ( fila 82 dosar urmărire penală). Față cu toate aceste aspecte s-a apreciat inaptitudinea funcțională a acțiunii penale în raport cu inculpatul N.C. În consecință, s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. pen. În temeiul disp. art. 346 alin. (3) C. proc. pen. nu au fost acordate în cauză despăgubiri civile. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați susținând că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului N.C.

pentru infracțiunea dedusă judecății întrucât în mod greșit s-a apreciat că nu inculpatul este cel care a lovit cu un briceag pe partea vătămată Ș.M. Prin decizia penală nr. 52/A din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, extinzându-se totodată efectele apelului și asupra inculpatului N.C. și părții vătămate Ș.M., s-a desființat în parte sentința penală atacată iar în rejudecare: S-a înlăturat din sentința penală apelată dispoziția potrivit căreia, „în temeiul art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată Ș.M. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 250 lei, sumă înglobând și costul examinării medico – legale (38 lei RON) ce va fi virată în contul Spitalului Clinic de Urgență „Sf.

Apostol Andrei Galați – Serviciul Medico – legal”. S-a constatat că inculpatul N.C. a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză în perioada 14 noiembrie 2007 – 05 mai 2008. În baza disp. art. 343 alin. (3) și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi Municipiul Galați, măsură preventivă luată față de inculpatul N.C. prin încheierea de ședință nr. 8299/121/2007 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 75/R din 05 mai 2008 a Curții de Apel Galați. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați iar prin decizia penală nr. 2604 din 29 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul promovat, s-a casat decizia pronunțată în apel și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

În motivarea hotărârii de trimitere spre rejudecare s-a reținut că instanța de apel nu a făcut suficiente demersuri pentru audierea nemijlocită a unor martori din lucrări, respectiv a lui T.A.I., S.B. și A.A. În rejudecarea apelului cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 8299/121/2007 * , dispunându-se citarea în vederea audierii a inculpatului N.C., a părții vătămate Ș.M. și a martorilor T.A.I., S.B., A.A. și B.G. Dintre aceste persoane, în privința cărora s-au solicitat relații referitoare la adresele de domiciliu și s-a dispus inclusiv citarea cu mandat de aducere, s-a reușit audierea părții vătămate Ș.M. (declarație fila 87) și a martorilor B.G. (declarație fila 86) și A.A.

(declarație fila 129). Referitor la martorii T.A.I. și S.B., deși au fost citați de mai multe ori cu mandate de aducere, nu s-a reușit audierea lor, rezultând că S.B. ar fi arestat în Franța iar T.A.I. nu a mai fost văzut la domiciliu de aproximativ 1 an de zile. Prin decizia penală nr. 193/A din 17 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și în consecință: A desființat sentința penală nr. 70 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul N.C. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru tentativă la infracțiunea de „omor calificat” prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2007 până la 05 mai 2008. A constatat că partea vătămată Ș.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. (nemodificat), a obligat pe inculpatul N.C. la plata sumei de 1.802,54 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată Ș.M., către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf.

Apostol Andrei” Galați. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul N.C. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat – urmărire penală și judecata în fond. Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență, că probatoriul administrat în cauză relevă că între inculpat și partea vătămată s-a declanșat un conflict iar lovitura cu cuțitul a fost aplicată părții vătămate înainte ca vreunul dintre prietenii lui N.C. să intervină în apărarea acesteia, fapt ce exclude posibilitatea ca partea vătămată să fi fost lovită cu corpul contondent menționat de către martorul T.A.I.

cu atât mai mult cu cât acesta nu avea nici un motiv să intervină în apărarea lui N.C. întrucât nu-l cunoștea. În contextul arătat, Curtea a apreciat că analiza probelor administrate în cauză dovedesc faptul că doar cel care a inițiat altercația cu partea vătămată, respectiv inculpatul N.C. avea posibilitatea și interesul să o lovească pe aceasta cu cuțitul în condițiile în care fusese doborât la pământ de partea vătămată, acțiune ce s-a petrecut cu certitudine înainte ca cele două grupuri de tineri din care făceau parte cei doi să se încaiere, fiind astfel exclus ca autorul loviturii cu cuțitul să fie martorul T.A.I. așa cum a încercat să acrediteze ideea inculpatul. Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., aplicându-se o pedeapsă în conformitate cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., susținând că în mod greșit instanța de apel l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare în condițiile în care nu el este autorul faptei. A solicitat a se ține seama de declarația părții vătămate dată în apel în care aceasta a arătat că nu inculpatul este cel care l-a lovit cu cuțitul pentru că, în contextul derulării conflictului intervenit între cei doi, nici nu exista această posibilitate.

A mai solicitat a se reține declarația martorului B.G. care a relatat că nu a văzut ca inculpatul să scoată vreun cuțit sau să o lovească pe partea vătămată. De asemenea, a arătat că martorul A.A. a declarat că nu ar putea recunoaște care este persoana care a lovit-o pe partea vătămată pentru că pe ringul de dans era întuneric. A mai susținut în apărare, că există dubii cu privire la persoana care a lovit-o pe partea vătămată astfel că acest dubiu îi profită și a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Recursul este nefondat. Examinând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului precum și criticile formulate de inculpatul N.C. dar și din oficiu cauza conform disp.

art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivele de recurs formulate de inculpatul N.C. nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente: În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpatul N.C., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că pentru a fi în prezența acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi comisă. Această contrarietate evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc.

pen., acesta din urmă necăzând sub incidența cazului de casare analizat. Altfel, spus, eroarea de fapt nu poate proveni dintr-o greșeală sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză. Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existență sau inexistență o afirmă în mod eronat instanța de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă. Examinând motivele de recurs formulate în cauză, prin prisma aspectelor sus-menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurentul inculpat N.C.

nu a indicat mijlocul de probă reflectat inexact în hotărârea atacată, ci a criticat fie insuficiența probatoriului cu relevanță în stabilirea vinovăției, fie modalitatea în care instanța de apel a interpretat acest probatoriu, aspecte ce nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs în limitele cazului de casare invocat. Înalta Curte constată că, în urma reevaluării materialul probator administrat în cauză, în calea devolutivă de atac formulată de Parchet, instanța de prim control judiciar a făcut analiza tuturor probelor administrate, reținând că instanța de fond a apreciat greșit faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul N.C. este autorul infracțiunii deduse judecății acceptând apărarea acestuia că o altă persoană, respectiv martorul T.A.I.

zis „G.” ar fi fost cel care a lovit-o cu cuțitul în abdomen pe partea vătămat Ș.M. Pornind de la prima declarație dată de partea vătămată Ș.M. (fil.13 dos.u.p.) când acesta a arătat că pe ringul de dans a avut o altercație cu inculpatul N.C., că în timpul acestei altercații aceștia s-au lovit reciproc și că la un moment dat a simțit o lovitură cu cuțitul în zona dreaptă a burții, că a țipat și abia atunci au început să vină în zonă prietenii inculpatului, instanța de prim control judiciar, printr-o coroborare judicioasă a tuturor probelor administrate în cauză, a concluzionat în mod just că premisa de la care a pornit instanța de fond, în verificarea stării de fapt expusă în Rechizitoriu, este greșită.

Chiar dacă la instanța de fond partea vătămată a încercat să acrediteze ideea că inculpatul N.C. nu avea cum să lovească cu cuțitul pentru că în momentul în care a simțit lovitura inculpatul se afla căzut la pământ, această susținere nu s-a concretizat într-o apărare efectivă pentru că partea vătămată nu a oferit o explicație convingătoare, nici măcar rezonabilă, pentru schimbarea conținutului declarațiilor inițiale, care, datorită momentului mai apropiat de data faptei prezintă garanții reale privind veridicitatea lor. De altfel, prima declarație a părții vătămate este confirmată de martorii oculari care au văzut momentul în care partea vătămată a fost lovită cu cuțitul. În acest sens, martora B.G.

a arătat (fila 75 verso dosar urmărire penală) că în momentul în care partea vătămată a țipat că a fost tăiată, lângă ea se afla doar inculpatul N.C. pentru că, deși la instanța de fond (fila 48 dosar) a precizat că, în timpul altercației cu partea vătămată, inculpatul a căzut la podea iar când s-a ridicat a scos un briceag de la glezna piciorului cu care l-a tăiat pe Ș.M.. Audiată și în apel (fila 87 dosar rejudecare) același martor a precizat că, de fapt, nu a văzut momentul în care inculpatul a scos cuțitul și a lovit-o pe partea vătămată dar a afirmat anterior acest lucru pentru că în acea zonă, unul lângă altul, se aflau doar cei doi, astfel că doar inculpatul era cele ce putea să aplice lovitura cu cuțitul.

Este de observat faptul că martorul T.A.I. zis „G.”, despre care inculpatul a pretins că este autorul loviturii cu cuțitul, aceasta a arătat în mod constant că inculpatul nu avea cum să o lovească pe partea vătămată întrucât nu se afla lângă partea vătămată când a aceasta a țipat că a fost tăiată și mai mult nici nu l-a văzut pe acesta să sară la bătaie asupra părții vătămate. Martorul ocular, A.A., care a confirmat faptul că inculpatul a lovit cu cuțitul, a arătat încă din faza de urmărire penală (filele 80, 81) că de pe marginea ringului de dans a văzut cum partea vătămată Ș.M. are o altercație cu un tânăr îmbrăcat în pantaloni albi și geacă maro, identificat ulterior ca fiind inculpatul N.C., și că la un moment dat inculpatul a scos de la ciorap un briceag cu care a lovit în spate în zona în care se afla partea vătămată, că apoi, tânărul respectiv a început să aplice lovituri cu briceagul și altor persoane aspect ce se coroborează cu faptul că și martorii S.B.

și B.C. au prezentat lovituri cu același cuțit, primul în zona fesei (declarație fila 84 dosar urmărire penală) și al doilea în zona spatelui (declarație filele 16-20 dosar urmărire penală). Martorul a mai arătat că a văzut cum respectivul briceag era tip fluture și a precizat expres că abia după ce a fost folosit cuțitul atât el câți și alți tineri au mers pe ringul de dans unde s-a iscat o altercație generală, fiind aplicate lovituri cu sticle cu pumnii și cu picioarele. Audiat în apel (fila 129 dosar rejudecare), martorul A.A. și-a menținut în întregime depoziția precizând că atunci când a izbucnit altercația dintre partea vătămată și inculpat, cei care dansau în zonă s-au dat deoparte astfel încât cei doi au rămas singuri, putând să vadă cum tânărul cu care partea vătămată avea altercația (inculpatul N.C.) a scos cuțitul și a lovit, fiind exclus ca o altă persoană decât cea cu care a avut partea vătămată altercația să vină și să o lovească pe aceasta cu cuțitul.

Martorul S.B. (declarație filele 83-86 dosar urmărire penală) a precizat că tânărul cu pantaloni albi, identificat ca fiind inculpatul N.C., a avut o altercație cu partea vătămată și că în timpul acestei altercații partea vătămată a strigat că a fost tăiată, pentru ca apoi, trecând pe lângă cei doi, martorul să fie și el înțepat cu cuțitul în zona fesei, dinspre spate. Faptul că inițial conflictul a izbucnit între partea vătămată Ș.M. și inculpatul N.C. și că altercația dintre grupurile de prieteni ale celor doi a fost ulterioară acțiunii de lovire cu cuțitul a părții vătămate, ceea ce a dus la concluzia că singurul care putea aplica lovitura era inculpatul, este confirmat de altfel și de martori din grupul inculpatului N.C.

Astfel martorul F.S.P. ((filele 91, 93 verso dosar urmărire penală) a precizat că „tânărul țigan” (partea vătămată Ș.M.) a fost în conflict doar cu inculpatul N.C. și că atunci când avenit și el în zonă a văzut că partea vătămată era amețită și confuză, martorul împingându-o pe aceasta doar cu brațul, moment în care a remarcat că partea vătămată era tăiată în zona burții și se ținea cu mâna de burtă. A mai arătat martorul că în acel moment partea vătămată s-a dat înapoi și a plecat din zona de conflict, precizând totodată că în acele momente martorul T.A.I. nu se afla în zona respectivă. În fața instanței de judecată (fila 50 dosar fond) martorul F.S.P.

a arătat că în timpul conflictului intre partea vătămată și inculpat în zonă se afla și martorul T.A.I., care însă nu a intervenit în conflict și că, înainte să înceapă conflictul între cele două grupuri, când martorul a fost lovit cu o sticlă în cap și nu a mai văzut ce s-a întâmplat, a remarcat că partea vătămată a părăsit ringul de dans mergând spre ieșire, ceea ce denotă că doar inculpatul N.C. putea aplica lovitura cu cuțitul. La fel martorul M.S. (fila 101 dosar urmărire penală) a precizat că în momentul în care a izbucnit conflictul dintre inculpat și partea vătămată în jurul celor doi s-a făcut un cerc, cei care dansau în zonă dându-se mai deoparte. A mai arătat martorul că în timpul altercației dintre cei doi martorul T.A.I.

nu se afla în zona respectivă. Chiar și inculpatul, în declarația dată în faza de urmărire penală (filele 159,160), a arătat că în urma schimbului de lovituri cu partea vătămată a căzut la pământ, că aceasta a căzut peste el și că abia atunci au intervenit martorii M.S. și F.S.P. care au tras-o de pe el pe partea vătămată. În ceea ce îl privește pe martorul T.A.I., inculpatul a arătat inițial (fila 161 dosar urmărire penală), că nu îl cunoștea pe acesta și că l-a văzut în seara respectivă când s-a salutat cu M.S. și F.S.P. A mai arătat inculpatul că a doua zi după conflict M.S. și F.S. i-ar fi spus că T.A.I. zis „G.” s-a lăudat față de ei că el ar fi tăiat cu cuțitul pe partea vătămată, pentru ca în fața instanței (fila 112 dosar apel și fila 33 dosar fond) să arate că în prezența sa și a martorilor M.S.

și F.S.P., T.A.I. a recunoscut că el este cel care a lovit cu cuțitul. Această susținere a fost confirmată de martorii M.S. și F.S.P. dar martorul F.S.P. a arătat (fila 94 verso dosar urmărire penală) că T.A.I. a făcut acest lucru pentru a se lăuda și a părea mare față ei. Acest comportament al martorului T.A.I. este relevat și de martorul R.M.A. (fila 133 verso dosar urmărire penală) care a precizat că susnumitul se lăuda față de prietenii săi cu diverse lucruri nereale, doar pentru a se da mare. Acest martor a mai arătat că nu l-a văzut vreodată pe T.A.I. să poarte cuțit sau briceag asupra lui și că în momentul în care a avut loc altercația din discotecă nu l-a văzut pe acesta să fie în zona de conflict.

În fine, martorul R.M.A. a arătat că a asistat ulterior faptei la o discuție dintre T.A.I. și N.C. menționând că acesta din urmă i-a spus cu un ton mai răstit „să ia fapta asupra lui că nu vrea să plătească el”. Starea de fapt corect stabilită de instanța de apel relevă că respectivul conflict a pornit între inculpat și partea vătămată iar lovitura cu cuțitul a fost aplicată înainte ca vreunul dintre prietenii lui N.C. să intervină în apărarea sa, ceea ce exclude posibilitatea ca partea vătămată să fi fost lovită cu cuțitul de către martorul T.A.I., cu atât mai mult cu cât acesta nu avea nici un motiv să intervină în apărarea lui N.C., întrucât nu îl cunoștea.

În contextul arătat, doar cel care a inițiat altercația cu partea vătămată, respectiv inculpatul N.C., avea posibilitatea și interesul să o lovească pe aceasta cu cuțitul, în condițiile în care fusese doborât la pământ de partea vătămată, acțiune ce s-a petrecut cu certitudine înainte ca cele două grupuri de tineri din care făceau parte cei doi să se încaiere, fiind astfel exclus ca autorul loviturii cu cuțitul să fie martorul T.A.I., așa cum a încercat să acrediteze ideea inculpatul. Constatând în mod indubitabil, pe baza unei analize judicioase a probelor administrate în cauză, că inculpatul N.C. este autorul tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în mod corect instanța de apel a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă al cărui cuantum a fost individualizat în raport de dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

Drept consecință, apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat N.C., precum și solicitarea acestuia de a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Constatând că nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea deciziei recurate, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 193/A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de inculpatul N.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 193/A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2013 .