ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1209 din 23 martie 2009 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate acțiunile conexe, astfel cum au fost precizate și completate de reclamantul M.T. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică a municipiului București și Ministerul Sănătății. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2008 sub nr. 2650/2/2008, reclamantul M.T. a chemat în judecată pârâții Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului București și Ministerul Sănătății solicitând anularea evaluării consemnate în fișa de evaluare a activității desfășurată în anul 2007 ca manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf.

Ioan din București, anularea Hotărârii nr. 206/17 aprilie 2008 a Ministerului Sănătății Publice - Comisia Centrală de Evaluare a Managerilor Spitalelor Publice, obligarea pârâților să realizeze o evaluare legală și temeinică a activității sale. În motivarea acțiunii a arătat că la data de 08 aprilie 2008 a fost solicitat să se prezinte la un interviu de evaluare în fața comisiei constituite la nivelul Ministerului Sănătății, reținându-se că nu a îndeplinit în cuantumul solicitat indicatorii de eficacitate ai spitalului, propunându-se încetarea contractului de management înainte de termen, motivat de faptul că la indicatorii de performanță C4, C5, C6 și C7 nu s-a acordat punctaj maxim. S-a considerat un indice de 52% de realizare a tuturor indicatorilor din care 43% pentru indicatorii economici.

Contestația pe care a formulat-o a fost respinsă printr-o hotărâre care este netemeinică și nelegală, întrucât nu este în niciun fel motivată, din conținutul său nu reiese niciun argument care a dus la respingerea contestației, comisia nu a analizat capetele de cerere și a pronunțat o hotărâre formală, contrară legii și care îl prejudiciază, nefiind luat în considerare faptul că spitalul este plătitor de medici rezidenți. Reclamantul a formulat cerere completatoare și precizatoare a acțiunii prin care a solicitat anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 899/2008, a fișei de evaluare a activității din anul 2007, să se constate că demisia sa din funcția de manager al spitalului este depusă sub presiune, prin neaplicarea hotărârii judecătorești cu privire la suspendarea ordinului sus menționat, să se constate valabilitatea Contractului de management din 14 decembrie 2006 și să se dispună reintegrarea sa în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf.

Ioan. În motivarea acestei cereri a arătat că, prin ordinul contestat s-a dispus revocarea sa din funcția de manager începând cu data de 15 mai 2008 și încetarea contractului de management înainte de termen. Suspendarea executării ordinului a fost dispusă de instanță, ulterior, asupra sa făcându-se presiuni continue de către pârâți pentru a-l determina să-și dea demisia, reclamantul depunându-și demisia pentru buna funcționare a spitalului. A susținut că i-a fost lezat grav dreptul la muncă, întrucât contractul de management expira abia la data de 14 decembrie 2009, că fișa de evaluare este nelegală. Calificativele acordate de Comisia de evaluare sunt în mod vădit nelegale, fiindu-i acordat un calificativ de 6 puncte la indicatorul de calitate D4, deși Ordinul Ministerului Sănătății nr. 112/2007 prevede un punctaj de la 0 la 5 puncte pentru fiecare criteriu de performanță.

De asemenea, fișa de evaluare a fost întocmită cu încălcarea principiului neretroactivității, întrucât ar fi trebuit să fie avute în vedere exclusiv normele în vigoare la momentul încheierii contractului și nu modificările ulterioare ale acestora. Reclamantul nu și-a asumat noii indicatori de performanță evaluarea sa în funcție de aceste criterii fiind în mod evident viciată. Hotărârea nr. 206/2008 a Comisiei centrale de evaluare este nelegală fiind nemotivată, comisia imputându-i că nu a solicitat renegocierea indicatorilor de performanță, deși această obligație îi revenea ministerului. Și Ordinul nr. 899/2008 este nemotivat, acesta rezumându-se la indicarea referatului Comisiei centrale de evaluare nr. EN 4720/2008 care nu i-a fost comunicat reclamantului.

Prin acțiunea înregistrată la data de 20 mai 2008 sub nr. 2938/2/2008, reclamantul M.T. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății solicitând anularea Ordinului nr. 899/2008, emis de pârât. În motivarea acțiunii a arătat că ordinul prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan este nelegal. Ordinul nr. 112/2007, care prevedea modalitățile de evaluare/cotare a indicilor de performanță prevăzuți în contractul de management, a suferit o serie de modificări, astfel încât ar fi trebuit să suporte modificări și condițiile și termenii prevăzuți inițial în contract. Prin acțiunea înregistrată la data de 05 august 2008, sub nr. 4732/2/2008, reclamantul M.T.

a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății solicitând anularea Ordinului nr. 899/2008 emis de pârât, invocând aceleași motive de fapt și de drept ca și în Dosar nr. 2938/2/2008. Reclamantul a formulat cerere completatoare și precizatoare a acțiunii prin care a solicitat și anularea fișei de evaluare a activității din anul 2007, să se constate că demisia sa din funcția de manager al spitalului este depusă sub presiune, să se constate valabilitatea Contractului de management din 14 decembrie 2006 și să se dispună reintegrarea sa în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan. La termenul de judecată din 27 octombrie 2008, instanța a admis excepția de litispendență cu privire la Dosarele nr. 2938/2/2008 și nr. 4732/2/2008 dispunând reunirea acestora și a admis și excepția de conexitate a celor două dosare cu Dosar nr. 2650/2/2008.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut în fapt că prin Contractul de management din 14 decembrie 2006 încheiat cu Ministerul Sănătății Publice, reclamantul a fost numit în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan pentru o perioadă de trei ani. La data de 08 aprilie 2008 a fost întocmită fișa de evaluare a activității desfășurată de reclamant în anul 2007 prin care s-a propus încetarea contractului de management înainte de termen. În această fișă, la capitolul C - „Indicatori economico-financiari", este menționat următorul punctaj obținut de reclamant: la indicatorul C4 - Procentul cheltuielilor de personal din totalul cheltuielilor spitalului a obținut 0 puncte, fiind indicat un procent de 55%.

La indicatorul C5 - Procentul cheltuielilor cu medicamente din totalul cheltuielilor spitalului, a obținut 1 punct, procentul reținut fiind de 10%. La indicatorul C6 - Procentul cheltuielilor de capital din totalul cheltuielilor a obținut 4 puncte și un procent de 14%, iar la indicatorul C7 - Costul mediu/zi de spitalizare pe fiecare secție a obținut 0 puncte, comisia de evaluare făcând mențiunea că cheltuielile cu medicii rezidenți afectează toți indicatorii economico-financiari. Reclamantul a contestat fișa de evaluare cu privire la acești indicatori, contestația fiind respinsă prin Hotărârea nr. 206/17 aprilie 2008 de către Comisia centrală de evaluare a managerilor spitalelor publice din rețeaua Ministerului Sănătății Publice.

Pentru adoptarea acestei hotărâri s-a avut în vedere că argumentele expuse în cuprinsul contestației nu sunt susținute de documentele prezentate de reclamant în vederea evaluării, precum și faptul că până la data începerii evaluării activității manageriale spitalelor publice în anul 2007 nu a solicitat renegocierea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului, în temeiul art. 5 din Ordinul Ministerul Sănătății Publice nr. 112/2007.

Prin Ordinul nr. 899 emis de ministrul sănătății publice la data de 14 mai 2008, s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager începând cu data de 15 mai 2008, dată de la care încetează Contractul de management din 14 decembrie 2006. Prin Sentința civilă nr. 1718 din 04 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 899/2008 până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare, ulterior pronunțării acestei sentințe, reclamantul prezentându-și demisia din funcția de manager. Curtea apreciază că actele administrative contestate de reclamant sunt legale, evaluarea activității desfășurate în anul 2007 realizându-se cu respectarea Ordinului nr. 112/22 ianuarie 2007 privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, ordin emis de Ministerul Sănătății Publice.

Potrivit art. 2 din ordin, evaluarea anuală efectuată pe baza criteriilor de performanță prevăzută în anexa nr. 1 se face prin reportare la indicatorii de performanță asumați prin contractul de management, art. 3 din ordin stabilind că evaluarea se face prin acordarea de către evaluator a unui punctaj de la 0 la 5 puncte pentru fiecare criteriu de performanță menționat. Împrejurarea că la indicatorul D4 - Număr de reclamații/plângeri ale pacienților reclamantul a obținut 6 puncte, nu poate constitui un motiv de nulitate al fișei de evaluare în condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că este vorba despre o simplă eroare materială strecurată în fișa de evaluare.

Nu poate fi reținută susținerea reclamantului că fișa de evaluare a fost întocmită cu încălcarea principiului neretroactivității întrucât au fost avute în vedere modificările și completările Ordinului nr. 112/2007 aduse prin Ordinele nr. 264/05 martie 2008, nr. 341/20 martie 2008 și nr. 555/28 martie 2008, având în vedere următoarele aspecte: Ordinul nr. 264/05 martie 2008 aduce, într-adevăr, mai multe modificări și completări Ordinului nr. 112/2007, unele dintre acestea vizând art. 4 referitor la aprecierea rezultatelor evaluării și Anexa nr. 1, respectiv indicatorii C2, C4, C5, D2 și D4, precum și Anexa nr. 2 la ordin.

Dar Ordinul nr. 341/20 martie 2008 prevede că Ordinul nr. 112/2007 se modifică și se completează după cum urmează: prevederile art. 1 alin. (2), art. 3, art. 4, art. 41, art. 51, art. 6 alin. (2), pct. C2, C4, C5, D2 și D4 din anexa nr. 1, precum și anexa nr. 2 se prorogă până la data de 01 ianuarie 2009. Se constată, așadar, că la evaluarea activității reclamantului nu au fost avute în vedere modificările și completările sus menționate, prevăzute de Ordinul nr. 264/2008, întrucât acestea nu intraseră în vigoare la data întocmirii fișei de evaluare, ele fiind prorogate până la 01 ianuarie 2009. Ordinul nr. 341/2008 introduce Anexa nr. 4 la Ordinul nr. 112/2007 care cuprinde Metodologia privind organizarea și desfășurarea evaluării activității managerului spitalului public în anul 2007. Metodologia stabilește data până la care va fi realizată evaluarea, componența și atribuțiile comisiilor de evaluare, conținutul dosarului de evaluare, modelul fișei de evaluare în care sunt menționați indicii de performanță care se regăsesc în Ordinul nr. 112/2007, în forma sa inițială.

Ultimele modificări și completări ale Ordinului nr. 112/2007 sunt aduse de Ordinul nr. 555/28 martie 2008 care modifică Anexa nr. 4, în sensul că art. 4 din Ordinul nr. 112/2007 în forma sa inițială este inclus la pct. 6 în Anexa nr. 4, iar Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 112/2007 în forma inițială, conținând criteriile de performanță a fost inclusă în Anexa nr. 4. Sub aspectul criteriilor de performanță și a punctajului acordat pentru fiecare în parte, se constată că nu au intervenit modificări față de reglementarea inițială din Ordinul nr. 112/2007, astfel încât aprecierea reclamantului că fișa de evaluare a fost întocmită cu încălcarea principiului neretroactivității, este neîntemeiată. Cu privire la punctajul acordat celor patru indicatori economico-financiari contestați de reclamant - C4 - C7, Curtea constată că acesta corespunde reglementării cuprinse în Ordinul nr. 112/2007.

Astfel, la indicatorul C4, reclamantul a obținut 0 puncte, întrucât gradul de realizare a indicatorului este de 106%, iar potrivit Metodologiei de evaluare, pentru un grad de realizare mai mare de 100% se acordă 0 puncte. La indicatorul C5, reclamantul a obținut 1 punct în condițiile în care gradul de realizare a acestuia a fost de 51%, iar pentru un grad de realizare cuprins între 40 - 60% se acordă 1 punct. Referitor la indicatorul C6, se constată obținerea a 4 puncte, gradul de realizare a indicatorului fiind de 89%, conform Metodologiei acordându-se 4 puncte pentru un grad de realizare cuprins între 81 - 90 %. Având în vedere gradul de realizare a indicatorului C7, de 159% acordarea a 0 puncte corespunde reglementării din Metodologia de evaluare care prevede pentru un grad de realizare de peste 100%, 0 puncte.

În fișa de evaluare, la capitolul „Indicatori economico-financiari", comisia de evaluare a făcut mențiunea că, cheltuielile cu medicii rezidenți afectează toți acești indicatori, reclamantul susținând că sumele alocate pentru salariile medicilor rezidenți nu au nimic comun cu indicatorii de performanță ce țin de managementul spitalelor. Sub acest aspect, Curtea reține din adresa nr. 8051/04 martie 2009 emisă de Ministerul Sănătății Publice că medicii rezidenți de la Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan sunt remunerați din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul Ministerul Sănătății, transferate lunar Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București, care la rândul ei le transferă spitalului, conform O.U.G.

nr. 72/2006. Potrivit art. 12 din O.G. nr. 12/2008, cheltuielile de personal ale rezidenților pe perioada pregătirii în rezidențiat se suportă în totalitate de la bugetul de stat, cu excepția rezidențiatului cu timp parțial. În ceea ce privește plata gărzilor pe care medicii rezidenți le efectuează în unitatea sanitară aceasta revine unității respective, conform art. 12 alin. (4) din O.G. nr. 12/2008. Rezultă, astfel, că aceste cheltuieli influențează realizarea indicatorilor economico-financiari în condițiile în care medicii efectuează rezidențiat cu timp parțial. Or, din actele depuse la dosar, nu reiese că în perioada supusă evaluării, toți medicii rezidenți care și-au desfășurat activitatea în cadrul spitalului au efectuat rezidențiat cu timp integral, pentru a se putea considera că gradul de realizare a indicatorilor asumați prin contractul de management nu a fost influențat de cheltuielile cu salarizarea acestora.

De altfel, în Hotărârea nr. 206/2008 prin care Comisia centrală de evaluare a respins contestația formulată de reclamant împotriva fișei de evaluare, se precizează că argumentele expuse în cuprinsul contestației nu sunt susținute cu documentele prezentate de reclamant, ceea ce înseamnă că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, inclusiv a celor referitoare la justificarea faptului că nu a luat în calcul valoarea salariilor aferente medicilor rezidenți. Aprecierea acestuia că hotărârea de respingere a contestației nu este în niciun fel motivată, nu este întemeiată, în conținutul hotărârii fiind precizate cele două motive avute în vedere la soluționarea contestației.

Cât privește susținerea vizând nemotivarea ordinului prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager al spitalului, se constată că în conținutul acestuia se face referire la motivul ce a stat la baza dispunerii măsurii, respectiv constatările cuprinse în referatul Comisiei centrale de evaluare nr. EN 4720/2008 cu privire la gradul de realizare necorespunzător al unor indicatori de performanță. A mai menționat reclamantul, în cererile completatoare și precizatoare depuse la dosar, că demisia sa a fost depusă sub presiune, prin neaplicarea hotărârii de suspendare a executării Ordinului nr. 899/2008 și prin controale menite să blocheze activitatea spitalului. În condițiile în care nu există obligația legală de motivare a demisiei reclamantul trebuia să probeze susținerile referitoare la motivele care l-au determinat să recurgă la această modalitate de încetare a contractului de management.

Or, în cauză, o asemenea probă nu a fost făcută. Faptul că reclamantul nu a fost repus în funcție de manager ca urmare a sentinței de suspendare a executării ordinului de revocare din această funcție, astfel cum rezultă din Referatul de aprobare nr. 8963/25 august 2008, nu înseamnă că asupra sa au fost exercitate presiuni de natură să afecteze valabilitatea manifestării de voință de încetare a contractului prin demisie. Cât privește controalele efectuate pentru a bloca activitatea spitalului, se reține că reclamantul nu a făcut nicio precizare sub acest aspect, când au fost efectuate, în ce condiții și cum au influențat hotărârea sa de a-și depune demisia, nefiind făcută nicio dovadă în acest sens.

Față de toate aceste considerente, se constată legalitatea actelor administrative contestate de reclamant, neputând fi reținute motivele de nelegalitate invocate de către acesta. Referitor la cererea de acordare a despăgubirilor materiale și morale, Curtea a apreciat că este neîntemeiată, nefiind probată îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției. Deși sarcina probei sub acest aspect revenea reclamantului, în conformitate cu art. 1169 C. civ., potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, Curtea a reținut că acesta nu a făcut dovada susținerilor din motivarea acestui capăt de cerere.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul M.T. arătând, printre altele, că în dispozitivul sentinței recurate instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea principală, ci numai pe cererile conexe. Recursul este fondat. Prin Sentința civilă nr. 1209 din 23 martie 2009 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate acțiunile conexe, astfel cum au fost precizate și completate de reclamantul M.T. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică a municipiului București și Ministerul Sănătății Reclamantul M.T. a promovat acțiune în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel București în data de 20 mai 2008, sub nr. 2938/2/2008, solicitând, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, anularea Ordinului nr. 899/2008 emis de pârât, cu motivarea că ordinul amintit prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf.

Ioan este nelegal. Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.500.000 RON cu titlu de daune morale și materiale, anularea fișei de evaluare pe anul 2007 și a Hotărârii nr. 206/2008 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva fișei de evaluare. De asemenea, prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București în data de 5 august 2008, sub nr. 4732/2/2008 reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând anularea aceluiași ordin, nr. 899/2008. Ulterior, printr-o cerere completatoare, a solicitat și anularea fișei de evaluare din anul 2007, precum și să se constate că demisia sa din funcția de manager a fost depusă sub presiune și să se dispună reintegrarea sa în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf.

Ioan. Curtea de Apel București, la termenul de judecată din 27 octombrie 2008, a admis excepția de litispendență cu privire la Dosarele nr. 2938/2/2008 și nr. 4732/2/2008 și a conexat cele două dosare la Dosarul nr. 2650/2/2008, apoi, prin Sentința nr. 1209 din 23 martie 2009 a respins acțiunile conexe formulate de reclamant, fără însă a soluționa acțiunea principală, aceea vizând anularea Ordinului nr. 899 emis la data de 14 mai 2008 de pârâtul Ministerul Sănătăți așa cum rezultă neechivoc din dispozițiile sentinței recurate. Procedând în acest fel, prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, astfel că fiind incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.T., împotriva Sentinței civile nr. 1209 din 23 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.