ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1209 din 23 martie

2009 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate acțiunile conexe,

astfel cum au fost precizate și completate de reclamantul M.T. în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică a municipiului

București și Ministerul Sănătății.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 30 aprilie 2008 sub nr. 2650/2/2008, reclamantul M.T. a

chemat în judecată pârâții Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului

București și Ministerul Sănătății solicitând anularea evaluării consemnate în

fișa de evaluare a activității desfășurată în anul 2007 ca manager al

Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan din București, anularea Hotărârii nr.

206/17 aprilie 2008 a Ministerului Sănătății Publice - Comisia Centrală de

Evaluare a Managerilor Spitalelor Publice, obligarea pârâților să realizeze o

evaluare legală și temeinică a activității sale.

În motivarea acțiunii

a arătat că la data de 08 aprilie 2008 a fost solicitat să se prezinte la un

interviu de evaluare în fața comisiei constituite la nivelul Ministerului

Sănătății, reținându-se că nu a îndeplinit în cuantumul solicitat indicatorii

de eficacitate ai spitalului, propunându-se încetarea contractului de

management înainte de termen, motivat de faptul că la indicatorii de

performanță C4, C5, C6 și C7 nu s-a acordat punctaj maxim. S-a considerat un

indice de 52% de realizare a tuturor indicatorilor din care 43% pentru

indicatorii economici.

Contestația pe care a

formulat-o a fost respinsă printr-o hotărâre care este netemeinică și nelegală,

întrucât nu este în niciun fel motivată, din conținutul său nu reiese niciun

argument care a dus la respingerea contestației, comisia nu a analizat capetele

de cerere și a pronunțat o hotărâre formală, contrară legii și care îl

prejudiciază, nefiind luat în considerare faptul că spitalul este plătitor de

medici rezidenți.

Reclamantul a

formulat cerere completatoare și precizatoare a acțiunii prin care a solicitat

anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 899/2008, a fișei de evaluare a

activității din anul 2007, să se constate că demisia sa din funcția de manager

al spitalului este depusă sub presiune, prin neaplicarea hotărârii

judecătorești cu privire la suspendarea ordinului sus menționat, să se constate

valabilitatea Contractului de management din 14 decembrie 2006 și să se dispună

reintegrarea sa în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan.

În motivarea acestei

cereri a arătat că, prin ordinul contestat s-a dispus revocarea sa din funcția

de manager începând cu data de 15 mai 2008 și încetarea contractului de

management înainte de termen.

Suspendarea

executării ordinului a fost dispusă de instanță, ulterior, asupra sa făcându-se

presiuni continue de către pârâți pentru a-l determina să-și dea demisia,

reclamantul depunându-și demisia pentru buna funcționare a spitalului.

A susținut că i-a

fost lezat grav dreptul la muncă, întrucât contractul de management expira abia

la data de 14 decembrie 2009, că fișa de evaluare este nelegală. Calificativele

acordate de Comisia de evaluare sunt în mod vădit nelegale, fiindu-i acordat un

calificativ de 6 puncte la indicatorul de calitate D4, deși Ordinul

Ministerului Sănătății nr. 112/2007 prevede un punctaj de la 0 la 5 puncte

pentru fiecare criteriu de performanță.

De asemenea, fișa de

evaluare a fost întocmită cu încălcarea principiului neretroactivității,

întrucât ar fi trebuit să fie avute în vedere exclusiv normele în vigoare la

momentul încheierii contractului și nu modificările ulterioare ale acestora.

Reclamantul nu și-a asumat noii indicatori de performanță evaluarea sa în

funcție de aceste criterii fiind în mod evident viciată.

Hotărârea nr.

206/2008 a Comisiei centrale de evaluare este nelegală fiind nemotivată,

comisia imputându-i că nu a solicitat renegocierea indicatorilor de

performanță, deși această obligație îi revenea ministerului.

Și Ordinul nr.

899/2008 este nemotivat, acesta rezumându-se la indicarea referatului Comisiei

centrale de evaluare nr. EN 4720/2008 care nu i-a fost comunicat reclamantului.

Prin acțiunea

înregistrată la data de 20 mai 2008 sub nr. 2938/2/2008, reclamantul M.T. a

chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății solicitând anularea Ordinului

nr. 899/2008, emis de pârât.

În motivarea acțiunii

a arătat că ordinul prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de manager al

Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan este nelegal.

Ordinul nr. 112/2007,

care prevedea modalitățile de evaluare/cotare a indicilor de performanță

prevăzuți în contractul de management, a suferit o serie de modificări, astfel

încât ar fi trebuit să suporte modificări și condițiile și termenii prevăzuți

inițial în contract.

Prin acțiunea

înregistrată la data de 05 august 2008, sub nr. 4732/2/2008, reclamantul M.T. a

chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății solicitând anularea Ordinului

nr. 899/2008 emis de pârât, invocând aceleași motive de fapt și de drept ca și

în Dosar nr. 2938/2/2008.

Reclamantul a

formulat cerere completatoare și precizatoare a acțiunii prin care a solicitat

și anularea fișei de evaluare a activității din anul 2007, să se constate că

demisia sa din funcția de manager al spitalului este depusă sub presiune, să se

constate valabilitatea Contractului de management din 14 decembrie 2006 și să

se dispună reintegrarea sa în funcția de manager al Spitalului Clinic de

Urgență Sf. Ioan.

La termenul de

judecată din 27 octombrie 2008, instanța a admis excepția de litispendență cu

privire la Dosarele nr. 2938/2/2008 și nr. 4732/2/2008 dispunând reunirea

acestora și a admis și excepția de conexitate a celor două dosare cu Dosar nr.

2650/2/2008.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut în fapt că prin Contractul de management din 14 decembrie 2006

încheiat cu Ministerul Sănătății Publice, reclamantul a fost numit în funcția

de manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan pentru o perioadă de trei

ani.

La data de 08 aprilie

2008 a fost întocmită fișa de evaluare a activității desfășurată de reclamant

în anul 2007 prin care s-a propus încetarea contractului de management înainte

de termen.

În această fișă, la

capitolul C - „Indicatori economico-financiari", este menționat următorul

punctaj obținut de reclamant: la indicatorul C4 - Procentul cheltuielilor de

personal din totalul cheltuielilor spitalului a obținut 0 puncte, fiind indicat

un procent de 55%. La indicatorul C5 - Procentul cheltuielilor cu medicamente

din totalul cheltuielilor spitalului, a obținut 1 punct, procentul reținut

fiind de 10%.

La indicatorul C6 -

Procentul cheltuielilor de capital din totalul cheltuielilor a obținut 4 puncte

și un procent de 14%, iar la indicatorul C7 - Costul mediu/zi de spitalizare pe

fiecare secție a obținut 0 puncte, comisia de evaluare făcând mențiunea că

cheltuielile cu medicii rezidenți afectează toți indicatorii

economico-financiari.

Reclamantul a

contestat fișa de evaluare cu privire la acești indicatori, contestația fiind

respinsă prin Hotărârea nr. 206/17 aprilie 2008 de către Comisia centrală de

evaluare a managerilor spitalelor publice din rețeaua Ministerului Sănătății

Publice.

Pentru adoptarea

acestei hotărâri s-a avut în vedere că argumentele expuse în cuprinsul

contestației nu sunt susținute de documentele prezentate de reclamant în

vederea evaluării, precum și faptul că până la data începerii evaluării

activității manageriale spitalelor publice în anul 2007 nu a solicitat

renegocierea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului, în

temeiul art. 5 din Ordinul Ministerul Sănătății Publice nr. 112/2007.

Prin Ordinul nr. 899

emis de ministrul sănătății publice la data de 14 mai 2008, s-a dispus

revocarea reclamantului din funcția de manager începând cu data de 15 mai 2008,

dată de la care încetează Contractul de management din 14 decembrie 2006.

Prin Sentința civilă

nr. 1718 din 04 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului și a dispus

suspendarea executării Ordinului nr. 899/2008 până la soluționarea pe fond a

acțiunii în anulare, ulterior pronunțării acestei sentințe, reclamantul

prezentându-și demisia din funcția de manager.

Curtea apreciază că

actele administrative contestate de reclamant sunt legale, evaluarea

activității desfășurate în anul 2007 realizându-se cu respectarea Ordinului nr.

112/22 ianuarie 2007 privind criteriile de performanță în baza cărora

contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen,

ordin emis de Ministerul Sănătății Publice.

Potrivit art. 2 din

ordin, evaluarea anuală efectuată pe baza criteriilor de performanță prevăzută

în anexa nr. 1 se face prin reportare la indicatorii de performanță asumați

prin contractul de management, art. 3 din ordin stabilind că evaluarea se face

prin acordarea de către evaluator a unui punctaj de la 0 la 5 puncte pentru fiecare

criteriu de performanță menționat.

Împrejurarea că la

indicatorul D4 - Număr de reclamații/plângeri ale pacienților reclamantul a

obținut 6 puncte, nu poate constitui un motiv de nulitate al fișei de evaluare

în condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că este vorba despre o

simplă eroare materială strecurată în fișa de evaluare.

Nu poate fi reținută

susținerea reclamantului că fișa de evaluare a fost întocmită cu încălcarea

principiului neretroactivității întrucât au fost avute în vedere modificările

și completările Ordinului nr. 112/2007 aduse prin Ordinele nr. 264/05 martie

2008, nr. 341/20 martie 2008 și nr. 555/28 martie 2008, având în vedere

următoarele aspecte:

Ordinul nr. 264/05

martie 2008 aduce, într-adevăr, mai multe modificări și completări Ordinului

nr. 112/2007, unele dintre acestea vizând art. 4 referitor la aprecierea

rezultatelor evaluării și Anexa nr. 1, respectiv indicatorii C2, C4, C5, D2 și

D4, precum și Anexa nr. 2 la ordin.

Dar Ordinul nr.

341/20 martie 2008 prevede că Ordinul nr. 112/2007 se modifică și se

completează după cum urmează: prevederile art. 1 alin. (2), art. 3, art. 4,

art. 41, art. 51, art. 6 alin. (2), pct. C2, C4, C5, D2 și D4 din anexa nr. 1,

precum și anexa nr. 2 se prorogă până la data de 01 ianuarie 2009.

Se constată, așadar,

că la evaluarea activității reclamantului nu au fost avute în vedere

modificările și completările sus menționate, prevăzute de Ordinul nr. 264/2008,

întrucât acestea nu intraseră în vigoare la data întocmirii fișei de evaluare, ele

fiind prorogate până la 01 ianuarie 2009.

Ordinul nr. 341/2008

introduce Anexa nr. 4 la Ordinul nr. 112/2007 care cuprinde Metodologia privind

organizarea și desfășurarea evaluării activității managerului spitalului public

în anul 2007. Metodologia stabilește data până la care va fi realizată

evaluarea, componența și atribuțiile comisiilor de evaluare, conținutul

dosarului de evaluare, modelul fișei de evaluare în care sunt menționați

indicii de performanță care se regăsesc în Ordinul nr. 112/2007, în forma sa

inițială.

Ultimele modificări

și completări ale Ordinului nr. 112/2007 sunt aduse de Ordinul nr. 555/28

martie 2008 care modifică Anexa nr. 4, în sensul că art. 4 din Ordinul nr.

112/2007 în forma sa inițială este inclus la pct. 6 în Anexa nr. 4, iar Anexa

nr. 1 la Ordinul nr. 112/2007 în forma inițială, conținând criteriile de

performanță a fost inclusă în Anexa nr. 4.

Sub aspectul

criteriilor de performanță și a punctajului acordat pentru fiecare în parte, se

constată că nu au intervenit modificări față de reglementarea inițială din

Ordinul nr. 112/2007, astfel încât aprecierea reclamantului că fișa de evaluare

a fost întocmită cu încălcarea principiului neretroactivității, este

neîntemeiată.

Cu privire la

punctajul acordat celor patru indicatori economico-financiari contestați de

reclamant - C4 - C7, Curtea constată că acesta corespunde reglementării

cuprinse în Ordinul nr. 112/2007. Astfel, la indicatorul C4, reclamantul a

obținut 0 puncte, întrucât gradul de realizare a indicatorului este de 106%,

iar potrivit Metodologiei de evaluare, pentru un grad de realizare mai mare de

100% se acordă 0 puncte.

La indicatorul C5,

reclamantul a obținut 1 punct în condițiile în care gradul de realizare a

acestuia a fost de 51%, iar pentru un grad de realizare cuprins între 40 - 60%

se acordă 1 punct.

Referitor la

indicatorul C6, se constată obținerea a 4 puncte, gradul de realizare a

indicatorului fiind de 89%, conform Metodologiei acordându-se 4 puncte pentru

un grad de realizare cuprins între 81 - 90 %.

Având în vedere

gradul de realizare a indicatorului C7, de 159% acordarea a 0 puncte corespunde

reglementării din Metodologia de evaluare care prevede pentru un grad de

realizare de peste 100%, 0 puncte.

În fișa de evaluare,

la capitolul „Indicatori economico-financiari", comisia de evaluare a

făcut mențiunea că, cheltuielile cu medicii rezidenți afectează toți acești

indicatori, reclamantul susținând că sumele alocate pentru salariile medicilor

rezidenți nu au nimic comun cu indicatorii de performanță ce țin de managementul

spitalelor.

Sub acest aspect,

Curtea reține din adresa nr. 8051/04 martie 2009 emisă de Ministerul Sănătății

Publice că medicii rezidenți de la Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan sunt

remunerați din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul Ministerul

Sănătății, transferate lunar Direcției de Sănătate Publică a Municipiului

București, care la rândul ei le transferă spitalului, conform O.U.G. nr.

72/2006.

Potrivit art. 12 din

O.G. nr. 12/2008, cheltuielile de personal ale rezidenților pe perioada

pregătirii în rezidențiat se suportă în totalitate de la bugetul de stat, cu

excepția rezidențiatului cu timp parțial.

În ceea ce privește

plata gărzilor pe care medicii rezidenți le efectuează în unitatea sanitară

aceasta revine unității respective, conform art. 12 alin. (4) din O.G. nr.

12/2008.

Rezultă, astfel, că

aceste cheltuieli influențează realizarea indicatorilor economico-financiari în

condițiile în care medicii efectuează rezidențiat cu timp parțial.

Or, din actele depuse

la dosar, nu reiese că în perioada supusă evaluării, toți medicii rezidenți

care și-au desfășurat activitatea în cadrul spitalului au efectuat rezidențiat

cu timp integral, pentru a se putea considera că gradul de realizare a

indicatorilor asumați prin contractul de management nu a fost influențat de

cheltuielile cu salarizarea acestora.

De altfel, în

Hotărârea nr. 206/2008 prin care Comisia centrală de evaluare a respins

contestația formulată de reclamant împotriva fișei de evaluare, se precizează

că argumentele expuse în cuprinsul contestației nu sunt susținute cu

documentele prezentate de reclamant, ceea ce înseamnă că reclamantul nu a făcut

dovada susținerilor sale, inclusiv a celor referitoare la justificarea faptului

că nu a luat în calcul valoarea salariilor aferente medicilor rezidenți.

Aprecierea acestuia

că hotărârea de respingere a contestației nu este în niciun fel motivată, nu

este întemeiată, în conținutul hotărârii fiind precizate cele două motive avute

în vedere la soluționarea contestației.

Cât privește

susținerea vizând nemotivarea ordinului prin care s-a dispus revocarea

reclamantului din funcția de manager al spitalului, se constată că în

conținutul acestuia se face referire la motivul ce a stat la baza dispunerii

măsurii, respectiv constatările cuprinse în referatul Comisiei centrale de

evaluare nr. EN 4720/2008 cu privire la gradul de realizare necorespunzător al

unor indicatori de performanță.

A mai menționat

reclamantul, în cererile completatoare și precizatoare depuse la dosar, că

demisia sa a fost depusă sub presiune, prin neaplicarea hotărârii de suspendare

a executării Ordinului nr. 899/2008 și prin controale menite să blocheze

activitatea spitalului.

În condițiile în care

nu există obligația legală de motivare a demisiei reclamantul trebuia să probeze

susținerile referitoare la motivele care l-au determinat să recurgă la această

modalitate de încetare a contractului de management. Or, în cauză, o asemenea

probă nu a fost făcută.

Faptul că reclamantul

nu a fost repus în funcție de manager ca urmare a sentinței de suspendare a

executării ordinului de revocare din această funcție, astfel cum rezultă din

Referatul de aprobare nr. 8963/25 august 2008, nu înseamnă că asupra sa au fost

exercitate presiuni de natură să afecteze valabilitatea manifestării de voință

de încetare a contractului prin demisie.

Cât privește

controalele efectuate pentru a bloca activitatea spitalului, se reține că

reclamantul nu a făcut nicio precizare sub acest aspect, când au fost

efectuate, în ce condiții și cum au influențat hotărârea sa de a-și depune

demisia, nefiind făcută nicio dovadă în acest sens.

Față de toate aceste

considerente, se constată legalitatea actelor administrative contestate de

reclamant, neputând fi reținute motivele de nelegalitate invocate de către

acesta.

Referitor la cererea

de acordare a despăgubirilor materiale și morale, Curtea a apreciat că este

neîntemeiată, nefiind probată îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii

civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., respectiv existența faptei

ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre faptă și

prejudiciu și a vinovăției.

Deși sarcina probei

sub acest aspect revenea reclamantului, în conformitate cu art. 1169 C. civ.,

potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o

dovedească, Curtea a reținut că acesta nu a făcut dovada susținerilor din

motivarea acestui capăt de cerere.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul M.T. arătând, printre

altele, că în dispozitivul sentinței recurate instanța de fond nu s-a pronunțat

pe cererea principală, ci numai pe cererile conexe.

Recursul este fondat.

Prin Sentința civilă

nr. 1209 din 23 martie 2009 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate

acțiunile conexe, astfel cum au fost precizate și completate de reclamantul

M.T. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică a

municipiului București și Ministerul Sănătății

Reclamantul M.T. a

promovat acțiune în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel

București în data de 20 mai 2008, sub nr. 2938/2/2008, solicitând, în

contradictoriu cu Ministerul Sănătății, anularea Ordinului nr. 899/2008 emis de

pârât, cu motivarea că ordinul amintit prin care s-a dispus revocarea sa din

funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan este nelegal.

Ulterior, reclamantul

și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata

sumei de 3.500.000 RON cu titlu de daune morale și materiale, anularea fișei de

evaluare pe anul 2007 și a Hotărârii nr. 206/2008 prin care i-a fost respinsă

contestația împotriva fișei de evaluare.

De asemenea, prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București în data de 5 august 2008, sub

nr. 4732/2/2008 reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății,

solicitând anularea aceluiași ordin, nr. 899/2008. Ulterior, printr-o cerere

completatoare, a solicitat și anularea fișei de evaluare din anul 2007, precum

și să se constate că demisia sa din funcția de manager a fost depusă sub

presiune și să se dispună reintegrarea sa în funcția de manager al Spitalului

Clinic de Urgență Sf. Ioan.

Curtea de Apel

București, la termenul de judecată din 27 octombrie 2008, a admis excepția de

litispendență cu privire la Dosarele nr. 2938/2/2008 și nr. 4732/2/2008 și a conexat

cele două dosare la Dosarul nr. 2650/2/2008, apoi, prin Sentința nr. 1209 din

23 martie 2009 a respins acțiunile conexe formulate de reclamant, fără însă a

soluționa acțiunea principală, aceea vizând anularea Ordinului nr. 899 emis la

data de 14 mai 2008 de pârâtul Ministerul Sănătăți așa cum rezultă neechivoc

din dispozițiile sentinței recurate.

Procedând în acest

fel, prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, astfel că fiind incidente

prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

declarat de reclamant, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.T., împotriva Sentinței civile nr. 1209 din 23 martie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2010.