ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2393/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 februarie 2007, reclamantul M.E.C.T. a chemat în judecată C.N.C.D., solicitând anularea parțială a Hotărârii emise de acesta cu nr. 323 din 21 noiembrie 2006, în ceea ce privește pct. 2. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că prin acest punct i s-a recomandat să elaboreze și să implemeteze o normă internă prin care să reglementeze prezența simbolurilor religioase în instituțiile de învățământ public,normă fundamentată pe principii cum ar fi: - respectarea drepturilor părinților de a asigura educația copiilor potrivit convingerilor religioase și filozofice; - asigurarea libertății de religie, conștiință și convingere a tuturor copiilor în condiții de egalitate și, - afișarea simbolurilor religioase doar în cursul orelor de religie sau în spațiile destinate exclusiv învățământului religios.

Nu numai că în unitățile de învățământ se realizează procesul educațional, întemeiat pe tradiții umaniste, pe valorile democratice și pe aspirațiile societății românești, statul păstrându-și neutralitatea în acest domeniu,dar disciplina religie și simbolistica însemnelor religioase se studiază în cadrul orelor de religie, iar existența acestor însemne în afara acestor ore, nu îngrădește libertatea de conștiință sau religioasă a elevilor. Mai mult, decizia afișării acestor simboluri se bazează exclusiv pe decizia comunității educaționale formate din profesori, elevi și părinți, garantând astfel libertatea de conștiință manifestată prin dreptul de a alege.

În opinia reclamantei, o asemenea hotărâre justificată în mod tendențios și nedovedit pe prezența nelimitată și necontrolată în instituțiile publice de învățământ a simbolurilor religioase, cum sunt icoanele încalcă de fapt principiul laicității statului și libertatea de conștiință, fiind prin ea însăși un fapt de discriminare. O astfel de recomandare, vizează tocmai intervenția statului într-un domeniu în care atât normele europene cât și Constituția României recomandă și prevăd neutralitatea acestuia - tocmai în scopul de a da eficiență principiului liberei conștiințe. În cauză s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către M.E., respinsă prin încheierea din 20 martie 2007. Prin sentința civilă nr. 1685 din 15 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de M.E.C.T.

reținând pentru aceasta că prin recomandarea făcută la pct. 2 din Hotărârea nr. 323 din 21 noiembrie 2006, Colegiul Director al C.N.C.D. nu a creat nici o obligație în sarcina acestuia, nefiind vorba de o situație discriminatorie, și a ales să adopte o astfel de îndrumare cu scopul de a preîntâmpina încălcarea laicității statului și liberei conștiințe, creând astfel un cadru care să asigure pluralismul credințelor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.E.C.T., recurs susținut de Asociația Pro-Vita pentru Născuți și Nenăscuți București, care a formulat cererea de intervenție accesorie. Motivându-și recursul M.E.C.T. a susținut că hotărârea atacată este data cu aplicarea greșită a legii.

Deși norma de recomandare prevăzută de pct. 2 din Hotărârea nr. 323 din 21 noiembrie 2006 a C.N.C.D., îndrumă M.E.C.T. să elaboreze și să implementeze printr-o circulară sau înștiințare,prezenta simbolurilor religioase în instituțiile de învățământ public în sensul afișării acestora numai în cursul orelor de religie sau în spațiile destinate exclusiv învățământului religios, în condițiile în care nu se reține o situație de fapt discriminatorie în domeniu, instanța fondului reține cu ușurință că de fapt ea nu instituie nici un fel de obligație în sarcina M.E.C.T., care poate sau nu să țină cont de ea, având în vedere caracterul pur preventiv. Or, în condițiile în care nu s-a constatat o discriminare ci exista numai temerea cu privire la posibilitatea încălcării principului laicității,o asemenea recomandare chiar dacă nu are caracter obligatoriu, are un puternic impact social care obliga M.E.C.T.

să ia o anumită poziție, cu atât mai mult cu cât potrivit atribuțiilor pe care i le conferă legea, el nu poate decât să emită ordine și instrucțiuni în aplicarea acesteia. Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se reține că acestea se justifică. Prin petiția adresată C.N.C.D., M.E. a sesizat faptul că afișarea în unitățile de învățământ public a simbolurilor religioase constituie discriminare împotriva persoanelor agnostice sau de alte confesiuni, care generează o atmosferă ostilă și degradantă afectând dreptul la demnitatea personală a tuturor copiilor, prin transmiterea valorilor de inferiorizare a femeilor, practicate de religia în cauză.

Prin aceiași petiție s-a solicitat retragerea simbolurilor religioase din instituțiile de învățământ public din România, cu excepția admiterii lor doar în orele facultative de religie. Prin Hotărârea nr. 323 din 21 noiembrie 2006, C.N.C.D. a reținut că nu se poate pronunța în legătură cu capătul de petiție privind constatarea discriminării, având în vedere că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă - Decizia nr. 1197 din 20 iunie 2006 a Curții de Ploiești, s-a apreciat cu autoritate de lucru judecat că „prezența simbolurilor religioase în instituțiile de învățământ nu încalcă drepturile fundamentale la libertatea de conștiință, gîndirea și libertatea credințelor religioase, respectiv a egalității în drepturi a elevilor și nu reprezintă o situație discriminatorie, întrucât nu li se impune copiilor care nu împărtășesc aceste convingeri religioase să fie adepți”.

Aceasta cu atât mai mult cu cât prin dispozițiile Legii nr. 84/1995, legea învățământului, art. 9 alin. (2) se prevede caracterul facultativ al orelor de religie, oricare dintre elevi putând solicita în mod legal să nu le frecventeze. În ce privește solicitarea înlăturării simbolurilor religioase din instituțiile de învățământ din România, cu excepția orelor facultative de religie, - C.N.C.D. - prin aceiași hotărâre la pct. 2, a admis să recomande M.E.C.T., „elaborarea și implementarea unei norme interne prin care să reglementeze prezenta simbolurilor religioase în instituțiile de învățământ public, în sensul afișării acestora doar în cursul orelor de religie sau în spațiile destinate exclusiv învățământului religios”.

Fără a contesta rolul pe care C.N.C.D. îl are în domeniul prevenirii și sancționării faptelor de discriminare, măsurile pe care acesta le adoptă în exercitarea atribuțiilor specifice trebuie să respecte legea și să fie în acord cu principiile constituționale privind libertatea de conștiință, de gândire, a opiniilor și credințelor religioase, a autonomiei cultelor față de stat, precum și cu normele C.E.D.O., care consacră neutralitatea statului în relația cu diferite religii, culte și credințe. Cum în cauză deși reține inexistența unei situații discriminatorii precum și faptul că în exercitarea funcțiilor pe care și le asumă în domeniul învățământului și educației, statul este obligat să respecte dreptul părinților de a asigura această educație conform propriilor convingeri religioase și filozofice (Protocolul adițional 1, la C.E.D.O), Colegiul Director al C.N.C.D.

prin recomandarea făcută la pct. 2 din Hotărârea nr. 323/2006, impune tocmai intervenția statului într-un domeniu în care decizia afișării simbolurilor religioase în unitățile de învățământ aparține exclusiv comunității formate din profesori, elevi și părinți. Procedând astfel C.N.C.D. încalcă dreptul la libertatea religioasă astfel cum acesta este consacrat de Constituție și recunoscut de C.E.D.O. și aplicat de jurisprudența europeană (vezi cazul H. și C. contra Bulgariei).

Încercând să creeze o aparență de legalitate a acestei recomandări C.N.C.D., a susținut tendențios și fără nici o dovadă „existența în mod nelimitat și necontrolat a simbolurilor religioase” deși în același timp reține astfel cum rezultă din considerentele hotărârii contestate, ca în România statul asigură libertatea învățământului religios potrivit credințelor specifice fiecărui cult - în școlile de stat orele de religie având caracter facultativ, iar afișarea însemnelor religioase fiind stabilită exclusiv pentru decizia profesorului, elevilor și părinților. În fine, deși C.N.C.D., susține că o asemenea recomandare nu produce efecte în sensul instituirii unor obligații în sarcina M.E.C.T., susținere însușită greșit și de instanța fondului, nu poate fi neglijat impactul social pe care aceasta îl are, obligând în fapt M.E.C.T.

să adopte o poziție sau alta, și aceasta în condițiile în care potrivit competențelor ce sunt stabilite prin legea de organizare și funcționarea Legii nr. 84/1995, legea învățământului, nu poate emite decât ordine și instrucțiuni în aplicarea acesteia. Astfel fiind, în raport de considerentele expuse urmează a se reține ca recomandarea făcută de C.N.C.D. în absența unei situații de discriminare și în condițiile în care se recunoaște existența în domeniu a unei legislații care respectă și aplică întocmai normele europene cu privire la neutralitatea statului și a instituțiilor de învățământ în relația cu diferite religii, culte și credințe, este vădit nelegală. Prin urmare, recursul declarat de M.E.C.T.

împotriva sentinței nr. 1956 din 18 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul recurentului de către Asociația Pro-Vita pentru Născuți și Nenăscuți” București, urmează a fi admise și în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., casată hotărârea recurată și pe fond, admisă acțiunea M.E.C.T. astfel cum a fost formulată. În ce privește recursul declarat de M.E. împotriva încheierii Curții de Apel Ploiești din 20 martie 2007 prin care i-a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, urmează a fi respins ca nefondat reținând ca legal și temeinic, instanța fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 49 alin. (2) C. proc.

civ. în sensul dovedirii unui drept personal care raportat la obiectul pricinii ar fi putut face obiectul cercetării judecătorești, aceasta cu atât mai mult cu cât intervenientul nu a înțeles să conteste hotărârea Colegiului Director al C.N.C.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.C.T. împotriva sentinței civile nr. 1685 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Admite cererea de intervenție accesorie formulată în interesul recurentului M.E.C.T. de Asociația Pro-Vita pentru Născuți și Nenăscuți. Casează sentința atacată. Admite acțiunea și anulează pct. 2 din Hotărârea nr. 323 din 21 noiembrie 2006 emisă de pârâtul C.N.C.D. Respinge ca nefondat recursul declarat de M.E. împotriva încheierii din 20 martie 2007 pronunțată de aceeași instanță și împotriva sentinței civile nr. 1685 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.