ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8624/2009

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, reține

următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, precum și pentru cauzele privind conflictele de muncă și asigurări

sociale, prin decizia nr. 151/ R din 15 februarie 2008, a admis recursul

declarat de B.A., H.O.A., G.E., M.M., K.E., B.F.M., M.J., F.E., K.M., K.M., C.E.,

K.M.T., B.M., L.V., A.M., F.C.K., H.E., B.E., M.E., B.A., L.S., D.K., B.T., H.M.,

P.Z., B.I., B.M., B.J., A.E., P.M., P.I., F.A., N.G.E., L.A., M.M., toți prin

mandatar S.M., împotriva sentinței civile nr. 2691 din 24 octombrie 2007, pronunțată

de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 2886/96/2007, a modificat în parte

sentința civilă atacată, în sensul că, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă și la obligat parata să întocmească o situație care să arate în

concret numărul orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică, precum și cele

de sărbători legale pentru perioada februarie 2005 și până in prezent, precum

și pentru viitor pentru fiecare reclamant în parte și acordarea zilelor libere

potrivit art. 132 C. muncii, a menținut restul dispozițiilor sentinței civile

atacate.

D.G.A.S.P.C. Harghita a formulat contestație la executarea acestei

hotărâri și a solicitat admiterea contestației, anularea tuturor formelor și

actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc C.M.C.: somația nr. E133/

G din 18 august 2008 și procesul verbal încheiat la data de 18 august 2008,

susținând că s-a conformat, anterior începerii executării, dispozițiilor

hotărârii judecătorești și a transmis către reclamante, prin adresa de

înaintare nr. 10018 din 7 august 2008 situația solicitată împreună cu

documentele justificative, care au stat la baza acesteia.

În drept au fost indicate dispozițiile art. 399 și 400 C. proc. civ.

învestită cu soluționarea contestației, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauzele

privind conflictele de muncă și asigurări sociale prin încheierea nr. 10 din 26

septembrie 2008, îndreptată în baza dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., prin

încheierea din camera de consiliu din 12 ianuarie 2009, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că Tribunalului Harghita i-a

aparținut competența de soluționare a litigiului în primă instanță, iar

potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestația la executare se

introduce la instanța de executare, respectiv prima instanță, și nu la instanța

care a soluționat calea de atac.

Tribunalul Harghita, secția civilă, la rândul său a invocat, din

oficiu, excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei, iar prin

sentința civilă nr. 493 din 12 martie 2009, a admis excepția, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș și constatând

intervenit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului

cauzei înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Considerentele avute în vedere de tribunal au vizat faptul că însăși

contestatoarea a precizat în cuprinsul acțiunii care a învestit instanța că „înțelesul,

întinderea și aplicarea titlului executor sunt interpretate greșit”, astfel

încât, a reținut că, fiind vorba de o contestație la titlu, soluționarea

cererii este de competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută

în conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând conflictul negativ de competență de față Înalta Curte reține

următoarele:

Curtea de apel a calificat corect cererea contestatoarei ca fiind o

contestație la executare propriu-zisă, față de împrejurarea că hotărârea, a

cărei lămurire s-a cerut pe această cale, conține dispoziții clare,

nesusceptibile de echivoc și de interpretare, care de altfel contestatoarea

susține că deja le-a executat.

Astfel fiind, rezultă că, în fapt, nemulțumirea contestatoarei nu

vizează conținutul titlului, ci modalitatea în care s-a procedat la punerea în

executarea a acestuia și obligării la plata cheltuielilor de executare,

ulterior îndeplinirii de către contestatoare a obligației dispuse prin

hotărâre.

Prin urmare, cum pretinsa vătămare decurge din actul de executare

îndeplinit, calea procedurală de îndreptare a acestei neregularități nu este

cea reglementată de dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., ci aceea a

contestației la executare propriu-zisă, în condițiile prevăzute de art. 399 alin.

(2) teza I C. proc. civ.

Dispozițiile art. 400 C. proc. civ., fac distincția între contestația

la executare propriu-zisă, care se soluționează de către instanța de executare

(alin. l) și contestația la titlu, care se soluționează de instanța care a

pronunțat hotărârea ce se execută (alin. 2).

Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

În raport de textele legale anterior menționate, instanță de executare

este întotdeauna judecătoria, atunci când obiect al cererii este instanța de

executare.

În consecință, față de considerentele precedente, Înalta Curte de

Casație și Justiție va stabili în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc

competența de soluționarea a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Miercurea Ciuc.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.