ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3507/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3507/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La
data de 5 martie 2010 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, cererea
de revizuire formulată de B.F. prin care solicită revizuirea sentinței nr. 177/C
din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamț.
La data de 6 mai 2010, pe parcursul soluționării
cererii de revizuire, la solicitarea instanței, revizuientul a depus o precizare
cu privire la hotărârile a căror contrarietate o invocă, în raport de dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii precizatoare, revizuientul
a arătat că solicită revizuirea sentinței nr. 177 C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului
Neamț care este contrară sentinței nr. 24/C din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului
Neamț, deciziei civile nr. 359/R din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Bacău și sentinței
civile nr. 1057/2009 a Tribunalului Neamț rămasă definitivă prin decizia nr. 397
din 24 martie 2010 a Curții de Apel Bacău.
În motivarea cererii, acesta a arătat
că solicită revizuirea acestei hotărâri deoarece prin aceasta i-au fost respinse
capetele de cerere cu privire la plata diferenței dintre salariul acordat conform
grilei de salarizare 2B, clasa 9 și salariul cuvenit conform grilei 3B, clasa 11
de salarizare, acordat doar pentru conducătorii de formație nu și pentru muncitori,
pentru perioada septembrie 2004 - septembrie 2005 și sporul de periculozitate de
10%, drepturi salariale care, pentru o altă perioadă de timp și pentru alte persoane,
prin hotărârile menționate, au fost acordate.
Prin decizia nr. 673 din 7 iunie 2010,
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă
și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei la Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Analizând cererea de revizuire, se constată
ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 177/C din 6 aprilie
2006 a Tribunalului Neamț a cărei revizuire se solicită, în raport de dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a admis excepția autorității de lucru judecat pentru
capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei SC M.S. SA la acordarea sporului
de periculozitate și în consecință s-a respins cererea de obligare apăratei la plata
sporului de periculozitate de 10%.
Prin aceiași sentință s-a admis în parte
acțiunea formulată de reclamantul B.F., în contradictoriu cu pârâta SC M.S. Roman
SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului:
- diferența de 100% reprezentând munca
prestată pentru zilele de 1 și 22 decembrie 2005;
- contravaloarea cotizației pentru sindicat
începând cu luna decembrie 2004 și până la data de 1 ianuarie 2006 reținută cu titlu
de „chirii";
- diferența de 75% reprezentând spor pentru
munca prestată în zilele de sâmbătă începând cu data de 1 septembrie 2004 și până
la data pronunțării prezentei hotărâri;
- diferența de 25% reprezentând spor pentru
munca prestată în zilele de duminică începând cu data de 1 septembrie 2004 și până
la data de 6 ianuarie 2006 și 75% spor cu același titiu, începând cu data de 6
ianuarie 2006 și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
În final, pârâta a fost obligată să predea
reclamantului două tichete de masă sau contravaloarea acestora aferente muncii prestate
în două zile din luna decembrie 2005 și s-au respins ca neîntemeiate capetele de
cerere privind:
- constatarea nulității art. 91 din C.C.M.
2004 - 2008 la nivel de unitate;
- obligarea pârâtei la plata diferenței
de salariu începând cu luna septembrie, diferență de salariu conform complexității
3 rețea B 1;
- obligarea pârâtei de a preciza în contractul
individual de muncă sporurile;
- constatarea nulității clauzei din contractul
colectiv de muncă la nivel de unitate privind sporul de 25% pentru zilele de sâmbătă
și duminică.
Prin sentința civilă nr. 24/C din 20
ianuarie 2010 a Tribunalului Neamț s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul
A.R., în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P. Roman SA și în consecință:
- constată nulitatea absolută a contractului
individual de muncă încheiat de către reclamant și pârâtă;
- obligă pârâta să încheie cu reclamantul
un nou contract individual de muncă, cu respectarea prevederilor sistemului de salarizare
stabilit prin C.C.M. la nivel de unitate, precum și a prevederilor C.C.M. la nivel
național 2004-2008;
- obligă părăta să plătească în cuantumul
actualizat la data executării diferența dintre salariul cuvenit în baza contractului
individual de muncă stabilit prin prezenta sentință civilă și cel efectiv încasat,
la care să se adauge sporurile cuvenite conform C.C.M. la nivel național.
- admite excepția autorității de lucru
judecat invocată de pârâta SC A.M.T.R. Roman SA privind sporul pentru munca prestată
în zilele de repaus săptămânal respectiv, sâmbătă și duminică și sporul pentru activitatea
prestată în zilele în care i-a fost suspendat repausul săptămânal pentru perioada
01 septembrie 2004 - 25 mai 2007 și respinge astfel acțiunea pentru acest interval
de timp.
- obligă pârâta să plătească reclamantului
suma de 1 RON cu titlu de daune morale.
Prin decizia civilă nr. 359 R din 17
aprilie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte
de muncă asigurări sociale, a admis în partea acțiunea civilă formulată de reclamantul
B.F. în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P. Roman și în consecință:
- a obligat pârâta să plătească reclamantului
drepturile salariale și să acorde acestuia tichetul de masă aferente zilei de 17
octombrie 2006.
- a anulat mențiunea privitoare la absența
nemotivată pentru data de 17 octombrie 2006 din foaia de pontaj și din orice alte
acte ale pârâtei;
- a anulat grila de salarizare pentru muncitori
valabilă în perioada 01 septembrie 2006 – 01 septembrie 2007 din anexa 1.1 la actul
adițional din 3 noiembrie 2006 la contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2008
încheiat la nivel de societate;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului
cu titlu de despăgubiri civile, diferența de bani rezultată din stabilirea drepturilor
salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01 septembrie 2006 - 01
septembrie 2007 pornindu-se de la un salariu de bază de 838 RON (762 RON sumă rezultată
din sistemul de salarizare + 10% din 762 RON) și salariul de bază efectiv acordat,
respectiv 701 RON acestuia în aceeași perioadă de timp;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului
pentru aceiași perioadă (1 septembrie 2006 - 1 septembrie 2007) sporul de periculozitate
în cuantum de 10% calculat la salariul de bază 838 RON.
- a
respins ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtei
la plata drepturilor salariale și acordarea tichetului de masă aferent zilei de
21 noiembrie 2006 și anularea mențiunii "absent" din foaia de pontaj precum
și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea cotei - parte din profit.
Prin sentința civilă nr. 1057 din 16
noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a admis în parte acțiunea civilă
formulată de reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P. Roman SA și
în consecință:
- s-a anulat grila de salarizare pentru
muncitori valabilă în perioada 1 septembrie 2007 - 1 septembrie 2008 din anexa 1.1
la actul adițional din 11 decembrie 2007 la contractul colectiv de muncă pe anii
2004-2008 încheiat la nivel de societate;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului
cu titlu de despăgubiri civile: suma de 2.000 RON (reprezentând diferența de bani
cuvenită reclamantului conform schemei de plecări voluntare din 30 noiembrie 2007);
suma de 80 RON (diferență primă de vacanță); diferența de bani rezultată din stabilirea
drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 1 ianuarie 2007-1
septembrie 2007 pornindu-se de la un salariu de bază de 871 RON și salariul de bază
efectiv acordat acestuia, respectiv 701 RON, în aceeași perioadă de timp; diferența
de bani rezultată din stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru
perioada 1 septembrie 2007 - 20 decembrie 2007 pornindu-se de la un salariu de bază
de 897 RON (827 RON sumă rezultată din sistemul de salarizare plus 8,5 % din 827
RON) și salariul de bază efectiv acordat acestuia, respectiv 701 RON, în aceeași
perioadă de timp; pentru aceeași perioadă 1 septembrie 2007 – 20 decembrie 2007,
sporul de periculozitate de 10% calculat la un salariu de bază de 897 RON; diferența
de spor salariul de 100% (de la 100% la 200%) pentru: 3 zile în care reclamantului
i-a fost suspendat repausul săptămânal în perioada 1 ianuarie 2007-1 septembrie
2007 (plecând de la un salariu de bază de 871 RON); ziua în care reclamantului i-a
fost suspendat repausul săptămânal în perioada 1 septembrie 2007 – 20 decembrie
2007 (plecând de la un salariu de bază de 897 RON); 5.000 RON cu titlu de daune
morale; sumele menționate vor fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil data
plății efective.
- a respins ca neîntemeiate capetele de
cerere privind acordarea primei de Crăciun și a cheltuielilor de judecată.
Această sentință a rămas definitivă și
irevocabilă prin decizia civilă nr. 397 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Bacău,
secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale în sensul
că recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice
date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,
între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Altfel spus, aceste dispoziții legale se
aplică dacă s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat, făcându-se astfel
imposibilă executarea simultană a două hotărâri și se impune sancționarea nelegalității
celei de-a doua hotărâri și imposibilitatea executării.
Pentru a se putea invoca acest motiv trebuie
îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive
contradictorii, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;
să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să existe tripla identitate
de părți, cauză și obiect, hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate în procese
diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat
sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat și să se ceară anularea celei
de a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea puterii lucrului judecat.
În speță, revizuientul solicită revizuirea
primei hotărâri, respectiv a sentinței civilă nr. 177 C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului
Neamț apreciind că este contrară hotărârilor pronunțate ulterior, respectiv sentința
nr. 24/C din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Neamț, decizia civilă nr. 359/R din
17 aprilie 2008 a Curții de Apel Bacău și sentința nr. 1057/2009 a Tribunalului
Neamț, rămasă definitivă prin decizia nr. 397 din 24 martie 2010 a Curții de Apel
Bacău.
Această solicitare este făcută ca urmare
a faptului că cele două cereri cu privire la plata sporului de periculozitate de
10% și diferența dintre salariu acordat și salariul cuvenit conform grilei de salarizare
3 B, clasa 11, pentru perioada cuprinsă între septembrie 2004 - septembrie 2005
au fost respinse prin sentința revizuită, drepturi salariale care, pentru alte perioade
de timp și pentru alte persoane au fost acordate prin hotărârile în raport de care
se invocă contrarietatea.
Separat de acest fapt, în cauză nu este
îndeplinită nici condiția cuprinsă în textul legal menționat care vizează identitatea
de părți.
Analizând hotărârile pretins potrivnice,
Înalta Curte, constată că revizuentul a figurat ca parte, doar în două, în cea de
a treia, acțiunea fiind promovată de o altă parte.
Astfel, litigiile finalizate prin sentința
civilă nr. 177/C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamț și decizia nr. 359 R din
17 aprilie a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte
de muncă asigurări sociale, au fost declanșate prin cererea de chemare în judecată
formulată de reclamantul B.F., pe când prin litigiul în care a fost pronunțată sentința
civilă nr. 24/C din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Neamț a fost soluționată acțiunea
formulată de reclamantul A.R.
Apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile
în care, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sentința nr. 177/C din 6 aprilie
2006 a Tribunalului Neamț ar putea fi revizuită, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,
cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire
formulată de revizuientul B.F.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14
aprilie 2011.