ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3586/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș, reclamantul L.C.I. a chemat în judecată pe pârâții U.M. 01752 Sighișoara și Ministerul Apărării solicitând instanței obligarea acestora la plata sporului pentru activitatea desfășurată pe timp de noapte în perioada 09 decembrie 2007 - 05 mai 2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada sus menționată, a fost angajat al U.M. 01752 Sighișoara în baza unui contract individual de muncă în funcția de soldat voluntar, că pentru perioada în care a fost angajat a beneficiat de sporurile pentru radiații și pentru unitate izolată, nu însă și de sporul pentru pază pe timp de noapte.

Prin sentința civilă nr. 155 din 12 februarie 2009, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei U.M. 01752 Sighișoara, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării. Cu privire la hotărârea pronunțată a existat și opinie separată, în sensul invocării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței sus menționate reclamantul a declarat recurs, invocând excepția de nelegalitate a prevederilor O.M.A.

nr. MS 105/1999 și ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestui ordin. Prin încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a dispus sesizarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate și a suspendat judecata cauzei. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 63 din 25 martie 2010, a admis excepția de nelegalitate invocată și a constatat nelegalitatea dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr. M.S. 105/1999 pct. 11 și ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestui ordin.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța a reținut următoarele: Astfel, verificând conformitatea dispozițiilor cuprinse în ordinul și normele metodologice a căror legalitate se contestă, cu cele cuprinse în Codul muncii, respectiv dispozițiile art. 122 alin. (1) și art. 123, a constatat că prin actele normative atacate este stabilită o altă durată a timpului de munca pe timp de noapte, care să justifice acordarea sporului de noapte, aceasta fiind majorată peste limitele prevăzute în Codul muncii, care este o lege organică. Curtea de apel a reținut că dispozițiile cuprinse în ordinul contestat și normele metodologice de aplicare a acestui ordin contravin legii organice și au fost emise cu nerespectarea limitelor legale stabilite prin dispozițiile cuprinse în art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000.

A mai reținut instanța de fond că au fost încălcate și dispozițiile cuprinse în Directiva 2003/88 din 4 noiembrie 2003 a U.E. cu privire la protecția socială, unde este prevăzută în mod expres și o limitare a duratei muncii de noapte, directivă devenită obligatorie și pentru România, începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea în U.E., conform art. 52 din Protocolul la Tratatul de aderare și în raport de dispozițiile art. 249 din Tratatul de instituire a comunității europene. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale în calitate de emitent al actului administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată. În motivarea recursului formulat, recurentul a criticat soluția atacată susținând că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitatea invocată cu privire la excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ; respectiv a O.M.A.

nr. MS 105/1999. A susținut recurentul că excepția de nelegalitate nu poate viza orice act administrativ ci numai acel act de care depinde soluționarea pe fond a respectivului litigiu iar invocarea nelegalității unui act administrativ cu caracter normativ, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, apare ca fiind inadmisibilă, întrucât partea vătămată are posibilitatea legală a formulării unei acțiuni directe privind anularea acestuia, cu respectarea regulii procedurii prealabile și a termenelor legale.

Recurentul a criticat sentința pronunțată de către instanța de fond, susținând că în mod greșit s-a reținut nelegalitatea ordinului în raport cu dispozițiile art. 122 alin. (1) și art. 123 C. muncii, întrucât Ordinul nr. MS/1999 și Normele metodologice privind acordarea sporului pentru orele lucrate în timpul nopții au fost emise în temeiul art. 64 din Legea nr. 138/1999, lege cu caracter special cu dispoziții specifice derogatorii de la Codul Muncii. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Intimatul L.C.I.

a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond susținând în esență că prevederile ordinului atacat sunt nelegale în raport de dispozițiile din Codul Muncii iar prin aplicarea acestora se creează o situație discriminatorie în raport cu alte persoane care prestează muncă pe timp de noapte. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat și va fi admis, având în vedere următoarele considerente: Motivul de recurs privind inadmisibilitatea cercetării pe cale de excepție a legalității unui act normativ este nefondat, sub acest aspect instanța de fond reținând în mod justificat că pot fi cenzurate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ actele administrative unilaterale. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) sintagma „act administrativ unilateral” este folosită fără a se face distincție între actul normativ și cel individual. Astfel fiind, în virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale se constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, ca mijloc de apărare poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând modul de soluționare al excepției de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat și urmează a fi admis, instanța de fond apreciind în mod greșit ca fiind întemeiată excepția invocată. În fapt, excepția de nelegalitate vizează dispozițiile O.M.A. nr. MS 105/1999 și ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestui ordin.

În motivarea excepției de nelegalitate, intimatul - reclamant a susținut că sunt încălcate prevederile art. 122 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora munca prestată între orele 22.00 – 06.00 este considerată muncă de noapte și dispozițiile art. 123 din același cod, dispoziții care prevăd că salariații care efectuează cel puțin trei ore de muncă de noapte, beneficiază de program de lucru redus, cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor de salariu de minim 15 % din salariul de bază, pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată. O.M.A.

nr. MS 105/1999 a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 138/1999 potrivit cărora „Dispozițiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru condiții periculoase sau vătămătoare, pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite de muncă, pentru condiții grele de muncă, pentru activitatea desfășurată în schimb de noapte, precum și alte reglementări se aplică și personalului militar care se află în situații similare, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale”. În cadrul acestor norme, la pct. 11 sunt prevăzute „Norme metodologice privind acordarea sporului pentru orele lucrate în timpul nopții”.

Potrivit pct. 1 din cadrul acestor norme se dispune „cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care desfășoară activitatea, pe timpul nopți, între orele 22.00 – 06.00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor de 25 % din solda lunară, dacă timpul lucrat reprezintă cel puțin jumătate din programul normal de lucru. Prin programul normal de lucru în funcție de care se stabilește sporul pentru munca de noapte, se înțelege timpul de lucru de 8, 7 sau 6 ore. Sporul de 25 % nu se acordă personalului militar destinat pentru serviciul de zi”. Recurentul - reclamant a invocat excepția de nelegalitate a acestor prevederi în raport de dispozițiile art. 122 alin. (1) și dispozițiile art. 123 C. muncii.

Textul art. 122 alin. (1) din cod stabilește limitele orare ale muncii de noapte, respectiv munca prestată între orele 22.00 – 06.00, iar textul art. 123 reglementează consecințele prestării muncii de noapte, respectiv „salariații de noapte beneficiază: a) fie de un program de lucru redus cu o oră față de durate normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor la salariu de minimum 15 % din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă prestată”. Prin sentința atacată, instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată excepția de nelegalitate invocată procedând la verificarea conformității dispozițiilor cuprinse în ordinul și normele metodologice a căror legalitate se contestă în raport de dispozițiile legale invocate din Codul Muncii, reținându-se că acestea contravin acestor dispoziții legale.

Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis excepția de nelegalitate invocată. Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate, sau ale autorităților administrative autonome, se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor guvernului, iar art. 78 din aceeași lege, prevede că directivele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele în baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține dispoziții care să contravină prevederilor acestora.

Astfel, cum s-a arătat în precedent O.M.A. nr. MS 105/1999 a fost emis în baza dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice și siguranța națională și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege cu caracter special, iar verificarea legalității dispozițiilor acestuia de către instanța de fond urma a fi efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000, respectiv prin raportare la prevederile Legii în baza căreia a fost emis cât și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora dispozițiile acestuia se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.

Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) C.l muncii, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că normele ordinului atacat ar fi contradictorii în raport cu dispozițiile art. 122 alin. (1) și art. 123 din legea organică, întrucât nu s-a stabilit o altă durată a timpului de muncă pe timp de noapte peste limitele legale, prin aceste dispoziții fiind stabilite condițiile minimale obligatorii pentru acordarea sporului de noapte, condiții respectate prin dispozițiile ordinului și ale normelor metodologice avizate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale nr. 1896/1999. Astfel fiind, reținând că dispozițiile atacate cu excepția de nelegalitate sunt legale iar recursul formulat de recurentul, emitent al actului administrativ atacat este fondat, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va admite recursul formulat și în consecință va modifica sentința atacată în sensul că va respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor O.M.A. nr. MS 105/1999 pct. 11 și ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare invocată de intimatul L.C.I., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. nr. 01752 Sighișoara împotriva sentinței civile nr. 63 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor O.M.A. MS 105/1999 pct. 11 și ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare invocată de intimatul L.C.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iulie 2010.