ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș la data de 16 noiembrie 2009 sub nr. 500/43/2009 inițial la

Secția civilă și transpusă apoi la Secția comercială și de contencios

administrativ, reclamantul a atacat Decizia administrativ-jurisdicțională nr.

52/CJ.332/2008 din data de 30 septembrie 2008 pronunțată de Comisia de

Jurisdicție a Imputațiilor de pe lângă Ministerul Apărării. A arătat că

„apelul” a fost depus în termen legal în două exemplare originale la organul

emitent pentru a-l înainta cu întreg dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, dar nu

a fost înaintat către instanță.

În motivarea cererii

s-a arătat că prin contractul individual de muncă încheiat cu unitatea din Sighișoara,

în capitolul M. Drepturi și obligații generale ale părților la pct. 2 lit. f)

se precizează „obligația de a plăti contravaloarea cheltuielilor efectuate pe

timpul programului de instruire, în cazul încetării contractului de angajare

înainte de termen pentru motive imputabile soldatului (...)”. Or, demisia sa a

avut la bază nerespectarea din partea angajatorului a clauzelor contractuale

legate de acordarea sporurilor salariale, în speță a celor legate de pază, care

nu-i sunt imputabile.

În aceste condiții,

Comisia nu a analizat raportul de cauzalitate între demisia reclamantului și

nerespectarea clauzelor contractuale de către angajator.

b) întâmpinarea

formulată în cauză

Pârâtul Ministerul

Apărării Naționale a formulat întâmpinare și note de ședință prin care a

invocat excepția tardivității introducerii cererii, raportat la dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Față de data

comunicării Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 52/CJ.332/2008,

respectiv luna octombrie 2008 și data introducerii acțiunii la instanța de

judecată, respectiv 16 noiembrie 2009, au trecut mai mult de 12 luni, cu mult

peste termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1) și chiar peste termenul de 1 an

prevăzut la alin. (2) al art. 11 din lege.

c) sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr. 120

din 17 septembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția tardivității

introducerii acțiunii în contencios administrativ invocată de pârât și a

respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul L.C.I. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituie

anularea Deciziei nr. 52/CJ.332/2008 din data de 30 septembrie 2008 emisă de

Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, act ce a fost comunicat reclamantului în

luna octombrie 2008, conform borderoului depus la dosar și recunoașterii

reclamantului.

Cererea de anulare a

deciziei a fost depusă la oficiul poștal la data de 12 octombrie 2009 și

înregistrată la pârât la data de 16 octombrie 2009.

S-a apreciat că

înscrisul depus de reclamant din care rezultă expedierea la 20 octombrie 2008 a

unui document către Ministerul Apărării nu este suficient pentru a se determina

conținutul acelui document.

În raport de această

stare de fapt s-a apreciat că acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenelor

reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul L.C.I.

a) motivele de recurs

În motivare, s-a

susținut că cererea a fost formulată în termenul legal, apelul declarat

împotriva deciziei comisiei de jurisdicții fiind expediat la data de 20

octombrie 2008 prin poștă.

S-a motivat că instanța

avea obligația de a solicitat pârâtului să comunice o copie a actului primit la

20 octombrie 2009.

În vederea

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, în ședința publică din 29 mai

2011, Înalta Curte a pus în vedere intimatului-pârât să depună la dosarul

cauzei o copie a înscrisului expediat la 20 octombrie 2008.

Prin adresa aflată la

dosarul de recurs, intimatul-pârât a comunicat că cererea formulată de

reclamantul L.C.I. nu a fost primită și nu s-a aflat în evidența comisiei de

jurisdicție a imputațiilor.

b) analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe și probatoriile

administrate în cauză, reține că:

Reclamantul a sesizat

Curtea de Apel Târgu Mureș cu acțiune în anularea Deciziei nr. 52/CJ/322/2008

din 30 septembrie 2008, cerere ce a format obiectul Dosarului nr. 500/43/2009

al Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

dosarul fiind transpus ulterior la Secția contencios administrativ.

Instanța de

contencios administrativ a constatat că este fondată excepția tardivității

acțiunii invocată de pârât.

Înalta Curte

apreciază că soluția respingerii acțiunii ca fiind tardivă este legală.

Reclamantul a

prezentat la dosar, în vederea dovedirii împrejurării că a declarat în termen

calea de atac, o recipisă poștală din data de 20 octombrie 2008.

Din conținutul

acestei recipise nu se poate stabili ce anume a expediat reclamantul la data

respectivă către Ministerul Apărării Naționale.

Sarcina de a dovedi

conținutul expediției poștale din data de 20 octombrie 2008 revine

reclamantului, cu atât mai mult cu cât comisia de jurisdicții a susținut că nu

a înregistrat o cale de atac împotriva deciziei pe care a pronunțat-o.

De altfel, trebuie

precizat că la dosarul instanței de fond au fost depuse în copie contestația

reclamantului împotriva Deciziei de imputare nr. X/2008, plângerea împotriva

Hotărârii din 8 iulie 2008, copia cererii de demisie, cererea către comisia de

jurisdicții privind înregistrarea apelului.

Însă, reclamantul nu

a depus cel puțin o copie a apelului pe care a susținut că l-a expediat la 20

octombrie 2008.

În aceste condiții

reclamantul nu a făcut dovada că a înregistrat în termen apelul împotriva

Deciziei nr. 52/CJ/332/2008.

Proba introducerii în

termenul legal a unei acțiuni sau căi de atac revine celui care a formulat

acțiunea sau calea de atac.

În cauza prezentă,

recurentul-reclamant nu a dovedit introducerea în termen a acțiunii împotriva

deciziei comisiei de imputare, motiv pentru care în mod legal instanța a aplicat

sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita calea de atac.

c) soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.C.I. împotriva Sentinței nr. 120 din 17 septembrie 2010 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 septembrie 2011.