ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 16 noiembrie 2009 sub nr. 500/43/2009 inițial la Secția civilă și transpusă apoi la Secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul a atacat Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 52/CJ.332/2008 din data de 30 septembrie 2008 pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor de pe lângă Ministerul Apărării. A arătat că „apelul” a fost depus în termen legal în două exemplare originale la organul emitent pentru a-l înainta cu întreg dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, dar nu a fost înaintat către instanță.

În motivarea cererii s-a arătat că prin contractul individual de muncă încheiat cu unitatea din Sighișoara, în capitolul M. Drepturi și obligații generale ale părților la pct. 2 lit. f) se precizează „obligația de a plăti contravaloarea cheltuielilor efectuate pe timpul programului de instruire, în cazul încetării contractului de angajare înainte de termen pentru motive imputabile soldatului (...)”. Or, demisia sa a avut la bază nerespectarea din partea angajatorului a clauzelor contractuale legate de acordarea sporurilor salariale, în speță a celor legate de pază, care nu-i sunt imputabile. În aceste condiții, Comisia nu a analizat raportul de cauzalitate între demisia reclamantului și nerespectarea clauzelor contractuale de către angajator.

b) întâmpinarea formulată în cauză Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare și note de ședință prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii, raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Față de data comunicării Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 52/CJ.332/2008, respectiv luna octombrie 2008 și data introducerii acțiunii la instanța de judecată, respectiv 16 noiembrie 2009, au trecut mai mult de 12 luni, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1) și chiar peste termenul de 1 an prevăzut la alin. (2) al art. 11 din lege. c) sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 120 din 17 septembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția tardivității introducerii acțiunii în contencios administrativ invocată de pârât și a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul L.C.I.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituie anularea Deciziei nr. 52/CJ.332/2008 din data de 30 septembrie 2008 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, act ce a fost comunicat reclamantului în luna octombrie 2008, conform borderoului depus la dosar și recunoașterii reclamantului. Cererea de anulare a deciziei a fost depusă la oficiul poștal la data de 12 octombrie 2009 și înregistrată la pârât la data de 16 octombrie 2009. S-a apreciat că înscrisul depus de reclamant din care rezultă expedierea la 20 octombrie 2008 a unui document către Ministerul Apărării nu este suficient pentru a se determina conținutul acelui document.

În raport de această stare de fapt s-a apreciat că acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenelor reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L.C.I. a) motivele de recurs În motivare, s-a susținut că cererea a fost formulată în termenul legal, apelul declarat împotriva deciziei comisiei de jurisdicții fiind expediat la data de 20 octombrie 2008 prin poștă. S-a motivat că instanța avea obligația de a solicitat pârâtului să comunice o copie a actului primit la 20 octombrie 2009. În vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, în ședința publică din 29 mai 2011, Înalta Curte a pus în vedere intimatului-pârât să depună la dosarul cauzei o copie a înscrisului expediat la 20 octombrie 2008. Prin adresa aflată la dosarul de recurs, intimatul-pârât a comunicat că cererea formulată de reclamantul L.C.I.

nu a fost primită și nu s-a aflat în evidența comisiei de jurisdicție a imputațiilor. b) analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe și probatoriile administrate în cauză, reține că: Reclamantul a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureș cu acțiune în anularea Deciziei nr. 52/CJ/322/2008 din 30 septembrie 2008, cerere ce a format obiectul Dosarului nr. 500/43/2009 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, dosarul fiind transpus ulterior la Secția contencios administrativ. Instanța de contencios administrativ a constatat că este fondată excepția tardivității acțiunii invocată de pârât. Înalta Curte apreciază că soluția respingerii acțiunii ca fiind tardivă este legală.

Reclamantul a prezentat la dosar, în vederea dovedirii împrejurării că a declarat în termen calea de atac, o recipisă poștală din data de 20 octombrie 2008. Din conținutul acestei recipise nu se poate stabili ce anume a expediat reclamantul la data respectivă către Ministerul Apărării Naționale. Sarcina de a dovedi conținutul expediției poștale din data de 20 octombrie 2008 revine reclamantului, cu atât mai mult cu cât comisia de jurisdicții a susținut că nu a înregistrat o cale de atac împotriva deciziei pe care a pronunțat-o. De altfel, trebuie precizat că la dosarul instanței de fond au fost depuse în copie contestația reclamantului împotriva Deciziei de imputare nr. X/2008, plângerea împotriva Hotărârii din 8 iulie 2008, copia cererii de demisie, cererea către comisia de jurisdicții privind înregistrarea apelului.

Însă, reclamantul nu a depus cel puțin o copie a apelului pe care a susținut că l-a expediat la 20 octombrie 2008. În aceste condiții reclamantul nu a făcut dovada că a înregistrat în termen apelul împotriva Deciziei nr. 52/CJ/332/2008. Proba introducerii în termenul legal a unei acțiuni sau căi de atac revine celui care a formulat acțiunea sau calea de atac. În cauza prezentă, recurentul-reclamant nu a dovedit introducerea în termen a acțiunii împotriva deciziei comisiei de imputare, motiv pentru care în mod legal instanța a aplicat sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita calea de atac. c) soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.C.I. împotriva Sentinței nr. 120 din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.