ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamantul A.S.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat anularea Deciziei de imputară nr. A1352 din 20 martie 2009 și a Deciziei administrative - jurisdicționale nr. 59/CJ302/2009, precum si suspendarea executării deciziei de imputare deja menționate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a demisiei și trecerii sale în rezervă, comandantul U.M. Brăila a emis Decizia de imputare nr. A1860 din 13 mai 2008 pentru suma de 66.661.63 lei, pe care reclamantul a contestat-o potrivit căilor de atac prevăzute de O.G.

nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, obținând prin Decizia nr. 51/CJ331/2008 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, anularea procesului-verbal de cercetare administrativă și casarea Deciziei de imputare. Reclamantul a mai arătat că prin Decizia nr. 76/CJ418/2008 a fost admisă cererea de repunere în termen pentru refacerea cercetării administrative, fiind dispusă pentru a doua oara efectuarea cercetării administrative, în urma căreia au fost emise procesul - verbal de cercetare administrativa nr. A 1341 din 19 martie 2009 și Decizia de imputare nr. A1352 din 20 martie 2009, pentru suma de 33.326,77 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare și a indemnizației de instalare 2. Apărările pârâtului Ministerul Apărării Naționale.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, arătând că potrivit Legii 80/1995, modificată și completată prin O.U.G. nr. 90/2001, în situația în care cadrele militare reziliază primul contract prin demisie, sunt obligate și la restituirea cheltuielilor de întreținere efectuate pe perioada școlarizării, proporțional cu perioada din contract rămasă neexecutată, întinderea prejudiciului fiind stabilită corect. 3. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 3343 din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul A.S.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și U.M.01294 prin Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a invocat în termen pe calea unei contestații judecătorești nelegalitatea Deciziei de imputare nr. Al352 din 20 martie 2009 și a Deciziei administrativ - jurisdicțională nr. 76/CJ418/2008, astfel că aceste acte își produc efectele juridice. Referitor la susținerea reclamantului în sensul că izvorul obligației de restituire a sumei de 33.326,77 lei ar avea o natură juridică diferită de cel al obligațiilor de reparare a prejudiciilor produse de militari, prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată, arătând că reclamantul se regăsește în ipoteza legii pentru care se poate atrage răspunderea materiala a unui cadru militar, raportat la prevederile O.G.

nr. 121/1998. De asemenea, Curtea de apel a constatat că este neîntemeiată susținerea privind neprobarea cuantumului stabilit cu titlu de prejudiciu, cât timp, pe de-o parte, pârâta a depus la dosar documentația completă privind modul detaliat de calcul al sumei stabilite, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a înțeles să susțină proba cu expertiza contabilă pentru verificarea efectivă a acestui mod de calcul.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că nici susținerea privind nelegalitatea obligării la plata cheltuielilor de întreținere aferente cursului de bază urmat la Centrul de Pregătire pentru Geniu de la Râmnicu Vâlcea, nu este fondată întrucât prin angajamentul încheiat cu Ministerul Apărării Naționale, reclamantul s-a obligat să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de cel puțin 8 ani după absolvirea studiilor, în unitățile și garnizoanele Ministerului Apărării Naționale, prin același act stipulându-se că, în situația în care acesta va fi trecut în rezervă, se obligă să restituie Ministerului Apărării Naționale toate cheltuielile de întreținere pe timpul cât a fost școlarizat, potrivit dispozițiilor legale.

Concluzionând, prima instanță a constatat că este nejudicioasă și susținerea privind necesitatea înlăturării, din cuantumul total al sumei, a contravalorii cheltuielilor de întreținere aferente primului an de studiu, întrucât potrivit prevederilor art. 35 și 66 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, primul an de studiu este cuprins în perioada de școlarizare și nu poate fi asimilat stagiului militar obligatoriu, natura și scopul întreținerii fiind diferite în cele două situații. 4.Recursul formulat de reclamantul A.S.G. împotriva sentinței nr. 3343 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 4.1. Recurentul-reclamant consideră că, potrivit art. 2, 4, 5 și 12 din O.G. nr. 121/1998, militarii au obligația de reparare a pagubei produse ca urmare a unor fapte produse pe timpul executării acțiunilor de serviciu și ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale. Instanța de fond a apreciat în mod eronat că reclamantul se regăsește în ipoteza legii pentru care se poate atrage răspunderea materială. 4.2. Actele atacate sunt nelegale și pentru că la stabilirea cuantumului de 33.326,77 lei s-au luat în considerare sumele comunicate de instituțiile de învățământ, fără să existe un suport probator în acest sens. 4.3.

Recurentul critică soluția primei instanțe pentru că a luat în considerare numai înscrisurile depuse de pârât și a inclus în cuantumul sumei datorate, inclusiv perioada în care nu beneficia de întreținere și sumele aferente anului I de Studii, ce echivala cu stagiul militar obligatoriu, potrivit art. 3 din Legea nr. 46/1996. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Recurentul-reclamant răspunde material în temeiul art. 91 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, în situația în care exista un angajament, iar acesta nu este respectat. Procedura de recuperare a sumei datorate se realizează potrivit dispozițiilor O.G.

nr. 121/1998, de unde rezultă că izvorul juridic al pagubei aduse intimatului, nu se regăsește în cuprinsul acestui act normativ, ci cum deja s-a afirmat, dispozițiile ordonanței servesc pentru realizarea cercetării administrative. 1.2. Recurentul-reclamant a renunțat la administrarea probei cu expertiza contabilă, astfel încât nu i se poate imputa primei instanțe că a apreciat pozitiv înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei se imputare, referitoare inclusiv la plata cheltuielilor de întreținere aferente cursului de pregătire de la Râmnicu Vâlcea sau pentru alte perioade invocate în motivele de recurs. 1.3. Legea nr. 46/1996, abrogată în anul 2006 este invocată în mod eronat de către recurent, deoarece din cuprinsul art. 35 nu rezultă că primul an de studii este asimilat stagiului militar obligatoriu.

2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.S.G. împotriva Sentinței nr. 3343 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2012.