ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București
reclamantul A.S.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale,
a solicitat anularea Deciziei de imputară nr. A1352 din 20 martie 2009 și a
Deciziei administrative - jurisdicționale nr. 59/CJ302/2009, precum si
suspendarea executării deciziei de imputare deja menționate până la
soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că urmare a demisiei și trecerii sale în rezervă, comandantul U.M.
Brăila a emis Decizia de imputare nr. A1860 din 13 mai 2008 pentru suma de
66.661.63 lei, pe care reclamantul a contestat-o potrivit căilor de atac
prevăzute de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor,
obținând prin Decizia nr. 51/CJ331/2008 a Comisiei de Jurisdicție a
Imputațiilor, anularea procesului-verbal de cercetare administrativă și casarea
Deciziei de imputare.
Reclamantul a mai arătat că prin
Decizia nr. 76/CJ418/2008 a fost admisă cererea de repunere în termen pentru
refacerea cercetării administrative, fiind dispusă pentru a doua oara
efectuarea cercetării administrative, în urma căreia au fost emise procesul - verbal
de cercetare administrativa nr. A 1341 din 19 martie 2009 și Decizia de
imputare nr. A1352 din 20 martie 2009, pentru suma de 33.326,77 lei,
reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare și a indemnizației de
instalare
Apărările pârâtului Ministerul
Apărării Naționale.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul
Apărării Naționale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, arătând că
potrivit Legii 80/1995, modificată și completată prin O.U.G. nr. 90/2001, în
situația în care cadrele militare reziliază primul contract prin demisie, sunt
obligate și la restituirea cheltuielilor de întreținere efectuate pe perioada
școlarizării, proporțional cu perioada din contract rămasă neexecutată,
întinderea prejudiciului fiind stabilită corect.
Hotărârea instanței de fond.
Prin Sentința nr. 3343 din 10
septembrie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de
reclamantul A.S.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale
și U.M.01294 prin Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a invocat în termen pe
calea unei contestații judecătorești nelegalitatea Deciziei de imputare nr.
Al352 din 20 martie 2009 și a Deciziei administrativ - jurisdicțională nr.
76/CJ418/2008, astfel că aceste acte își produc efectele juridice.
Referitor la susținerea
reclamantului în sensul că izvorul obligației de restituire a sumei de
33.326,77 lei ar avea o natură juridică diferită de cel al obligațiilor de
reparare a prejudiciilor produse de militari, prima instanță a apreciat că
aceasta este nefondată, arătând că reclamantul se regăsește în ipoteza legii
pentru care se poate atrage răspunderea materiala a unui cadru militar,
raportat la prevederile O.G. nr. 121/1998.
De asemenea, Curtea de apel a
constatat că este neîntemeiată susținerea privind neprobarea cuantumului
stabilit cu titlu de prejudiciu, cât timp, pe de-o parte, pârâta a depus la
dosar documentația completă privind modul detaliat de calcul al sumei
stabilite, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a înțeles să susțină proba cu
expertiza contabilă pentru verificarea efectivă a acestui mod de calcul.
S-a mai arătat în considerentele
sentinței atacate că nici susținerea privind nelegalitatea obligării la plata
cheltuielilor de întreținere aferente cursului de bază urmat la Centrul de
Pregătire pentru Geniu de la Râmnicu Vâlcea, nu este fondată întrucât prin
angajamentul încheiat cu Ministerul Apărării Naționale, reclamantul s-a obligat
să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de cel puțin 8 ani după
absolvirea studiilor, în unitățile și garnizoanele Ministerului Apărării
Naționale, prin același act stipulându-se că, în situația în care acesta va fi
trecut în rezervă, se obligă să restituie Ministerului Apărării Naționale toate
cheltuielile de întreținere pe timpul cât a fost școlarizat, potrivit
dispozițiilor legale.
Concluzionând, prima instanță a
constatat că este nejudicioasă și susținerea privind necesitatea înlăturării,
din cuantumul total al sumei, a contravalorii cheltuielilor de întreținere
aferente primului an de studiu, întrucât potrivit prevederilor art. 35 și 66
din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, primul an
de studiu este cuprins în perioada de școlarizare și nu poate fi asimilat
stagiului militar obligatoriu, natura și scopul întreținerii fiind diferite în
cele două situații.
4.Recursul formulat de reclamantul A.S.G.
împotriva sentinței nr. 3343 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel București
Motivele de recurs sunt întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc.
civ.
4.1. Recurentul-reclamant consideră
că, potrivit art. 2, 4, 5 și 12 din O.G. nr. 121/1998, militarii au obligația
de reparare a pagubei produse ca urmare a unor fapte produse pe timpul executării
acțiunilor de serviciu și ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale.
Instanța de fond a apreciat în mod eronat
că reclamantul se regăsește în ipoteza legii pentru care se poate atrage răspunderea
materială.
4.2. Actele atacate sunt nelegale și
pentru că la stabilirea cuantumului de 33.326,77 lei s-au luat în considerare sumele
comunicate de instituțiile de învățământ, fără să existe un suport probator în
acest sens.
4.3. Recurentul critică soluția
primei instanțe pentru că a luat în considerare numai înscrisurile depuse de
pârât și a inclus în cuantumul sumei datorate, inclusiv perioada în care nu
beneficia de întreținere și sumele aferente anului I de Studii, ce echivala cu
stagiul militar obligatoriu, potrivit art. 3 din Legea nr. 46/1996.
II. Considerentele Înaltei Curți,
instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată.
Recursul este nefondat.
1.1. Recurentul-reclamant răspunde
material în temeiul art. 91 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor
militare, în situația în care exista un angajament, iar acesta nu este
respectat.
Procedura de recuperare a sumei datorate
se realizează potrivit dispozițiilor O.G. nr. 121/1998, de unde rezultă că
izvorul juridic al pagubei aduse intimatului, nu se regăsește în cuprinsul acestui
act normativ, ci cum deja s-a afirmat, dispozițiile ordonanței servesc pentru
realizarea cercetării administrative.
1.2. Recurentul-reclamant a renunțat
la administrarea probei cu expertiza contabilă, astfel încât nu i se poate imputa
primei instanțe că a apreciat pozitiv înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei
se imputare, referitoare inclusiv la plata cheltuielilor de întreținere aferente
cursului de pregătire de la Râmnicu Vâlcea sau pentru alte perioade invocate în
motivele de recurs.
1.3. Legea nr. 46/1996, abrogată în
anul 2006 este invocată în mod eronat de către recurent, deoarece din cuprinsul
art. 35 nu rezultă că primul an de studii este asimilat stagiului militar
obligatoriu.
Față de acestea, nefiind întrunite
motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,
coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,
recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.S.G.
împotriva Sentinței nr. 3343 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 14 iunie 2012.