ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1733/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.R.Ș. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând desființarea deciziei administrativ - jurisdicționale nr. 46 CJ 326/2008 din 08 octombrie 2008 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale, desființarea hotărârii din 04 iulie 2008 a comandantului U.M. nr. PP Buzău, constatarea nulității absolute a deciziei de imputare din 05 mai 2008 emisă de comandantul U.M. nr. PP Buzău, iar în subsidiar, anularea parțială a deciziei de imputare, în sensul de a se scade din cuantumul cheltuielilor de școlarizare/întreținere la care a fost obligat, sumele calculate pentru anul I de studiu din Academia Forțelor Terestre, precum și suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă a cauzei.

La termenul de judecată din 06 aprilie 2011, reclamantul a învederat că renunță la judecata cererii de suspendare a executării deciziei de imputare. Prin sentința civilă nr. 2968 din 13 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, a anulat, în parte, decizia de imputare din 5 mai 2008, în sensul stabilirii răspunderii materiale a reclamantului pentru suma de 28.976,51 RON, reprezentând cheltuieli de școlarizare/întreținere, a luat act că reclamantul a renunțat la judecata cererii de suspendare a executării deciziei de imputare și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la emiterea actelor administrative contestate de reclamant au fost respectate dispozițiile legale în materie și prevederile ordinelor ministrului apărării emise în temeiul și pentru punerea în aplicare a acestor acte normative.

Curtea de Apel a apreciat neîntemeiate susținerile reclamantului în sensul emiterii deciziei de imputare din 05 mai 2008 cu încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998, fapt ce ar atrage nulitatea absolută a actului administrativ. În cauză, din cuprinsul contestației adresată de reclamant comandantului U.M. nr. PP Buzău, rezultă că acesta a solicitat ca unitatea militară să-i trimită la adresa de domiciliu, o copie a procesului verbal de cercetare administrativă. Reclamantul nu a dovedit afirmațiile din cuprinsul acțiunii, respectiv faptul că în ziua fixată pentru prezentarea în fața comisiei de cercetare nu se afla în localitate, nu a adus la cunoștința comisiei de cercetare această împrejurare și nici nu a formulat o cerere prin care să fi solicitat acordarea unui alt termen pentru pregătirea apărării.

În ceea ce privește susținerile reclamantului, conform cărora sumele cheltuite din bugetul Ministerului Apărării Naționale pentru școlarizarea sa nu constituie un prejudiciu pentru minister, având în vedere că provin tot de la bugetul statului, ca și sumele alocate Serviciului de Protecție și Pază, unde își desfășoară activitatea în prezent, instanța de fond a reținut că în cauză, contractul din 01 octombrie 2001 a încetat din motive imputabile reclamantului, situație în care sunt incidente dispozițiile Legii nr. 80/1995, care prevăd obligația de restituire a cheltuielilor de întreținere efectuate pe perioada școlarizării, chiar dacă ulterior reclamantul și-a continuat activitatea în cadrul Serviciului de Protecție și Pază.

De asemenea, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată și solicitarea reclamantului de a se reduce din cuantumul sumei imputate cheltuielile de școlarizare/întreținere pentru primul an de studiu la Academia Forțelor Terestre. Referitor la criticile formulate de reclamant privind modul de calcul al sumei imputate, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile, având drept obiectiv determinarea costurilor efective ale școlarizării reclamantului, prin raportare la algoritmul Ordinului ministrului apărării nr. M 66/2007. Din concluziile raportului de expertiză tehnică depus la dosar, a rezultat că decizia de imputare s-a emis pentru o sumă mai mare cu 213,49 RON, cheltuielile de școlarizare recalculate pentru care se stabilește răspunderea materială a reclamantului fiind în sumă de 28.976,51 RON.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul C.R.Ș. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a considerat că i-a fost respectat dreptul la apărare, privind decizia de imputare din 05 mai 2008, aceasta nefiind lovită de nulitate absolută, deși a fost emisă cu încălcarea art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998, deoarece nu a fost chemat și ascultat legal, nu i s-au solicitat explicații scrise și a fost lipsit de posibilitatea de a-și formula apărări cu privire la legalitatea imputării cheltuielilor de școlarizare și cu privire la modul de calcul al sumelor. Recurentul susține că deși a solicitat ca unitatea militară să-i trimită la adresa de domiciliu, o copie a procesului verbal de cercetare administrativă, în scopul realizării dreptului său la apărare, acest lucru i-a fost refuzat, susținându-se că acest document este unul de uz intern.

Recurentul susține că a avea posibilitatea de a studia un document la sediul unității, nu echivalează cu a putea efectiv să realizeze dreptul la apărare, deoarece nu are timpul necesar unui studiu amănunțit. În plus, fiind cercetat, avea tot dreptul de a cunoaște în mod amănunțit procesul verbal respectiv, inclusiv de a-l avea, în xerocopie. Față de acest aspect a făcut o nouă contestație, înregistrată sub nr. A/2028/2008. În ziua fixată pentru prezentarea în fața comisiei de cercetare nu se afla în localitate, aducând la cunoștința comisiei de cercetare acest lucru, și formulând o cerere, prin care a solicitat acordarea unui alt termen pentru pregătirea apărării. Recurentul mai susține că instanța de fond în mod greșit a înlăturat susținerile privind faptul ca sumele cheltuite cu școlarizarea nu constituie prejudiciu pentru minister deoarece, ele provin tot de la bugetul statului, ca și sumele alocate Serviciului de Protecție și Pază al cărui angajat este.

Astfel statul este beneficiarul sumelor pe care recurentul este obligat să le plătească, prin aceea că este beneficiarul pregătirii profesionale, folosindu-se de specializarea sa în cadrul unui alt serviciu al sistemului. Recurentul a mai arătat că a solicitat transferul la Serviciului de Protecție și Pază însă acesta i-a fost respins deși exista foarte multe cazuri de militari cărora acest transfer le-a fost aprobat realizându-se astfel o gravă discriminare între el și aceștia. Se mai susține că instanța de fond a apreciat în mod nelegal ca neîntemeiată solicitarea privind reducerea din cuantumul sumei imputate a cheltuielilor de școlarizare/întreținere pentru primul an de studiu la Academia Forțelor Terestre, deși, până la apariția Legii nr. 395/2005, Constituția României stabilea serviciul militar obligatoriu pe timp de pace și care era asimilat primului an de academie militară, pe care l-a efectuat între anii 1999-2000.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că la data de 01 octombrie 2001 s-a încheiat între recurent și Ministerul Apărării Naționale - U.M. nr. PP Sibiu, contractul privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate din 01 octombrie 2001, în conformitate cu disp. art. 41 1 din Legea nr. 80/1995, modificată și completată prin O.U.G. nr. 90/2001, contract încheiat pentru o perioadă de 8 ani de la numirea în prima funcție.

Prin ordinul Ministrului Apărării din 05 martie 2008, recurentul a fost trecut în rezervă prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995, ca urmare a demisiei, cu suportarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării conform prevederilor legale. U.M. nr. PP Buzău a emis decizia de imputare din 05 mai 2008 prin care s-a dispus angajarea răspunderii materiale a recurentului pentru suma de 29.190 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării, menționându-se că paguba s-a produs ca urmare a nerespectării prevederilor ordinului Ministrului Apărării din 12 aprilie 2007 de către recurent care a fost trecut în rezervă înainte de împlinirea celor 8 ani obligatorii de a servi ca ofițer în armată, conform contractului din 01 octombrie 2001. Recurentul a formulat contestație împotriva acestei decizii, contestație care a fost respinsă prin hotărârea din 04 iulie 2008 a comandantului U.M.

nr. PP Buzău care a constatat că valoarea debitului de 29.190 RON a fost corect stabilită, în conformitate cu prevederile ordinelor și dispozițiilor în vigoare. Recurentul-reclamant a fost de acord să plătească cheltuielile de școlarizare atunci când și-a dat demisia, astfel cum rezultă din raportul din 11 februarie 2008, iar ordinul de trecere în rezervă stipulează în mod clar acest lucru. La emiterea acestei hotărâri au fost avute în vedere constatările, concluziile și propunerile din procesul verbal de cercetare din 04 iulie 2008, comisia de cercetare analizând motivele contestației și modul de stabilire a cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.

Recurentul-reclamant, împotriva hotărârii din 04 iulie 2008 a formulat plângere care a fost respinsă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării, prin decizia administrativ jurisdicțională nr. 46 CJ 326/2008 din 08 octombrie 2008. Legislația aplicabilă: Potrivit art. 41 1 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, persoanele care urmează să devină cadre militare în condițiile art. 36 alin. (1) lit. a) - c), ale art. 38 lit. a) și ale art. 40 alin. (1) lit. a), la admiterea într-o instituție militară de învățământ pentru formarea ofițerilor maiștrilor militari sau subofițerilor în activitate, încheie cu Ministerul Apărării Naționale contracte cu durata de 8 ani de la numirea lor în prima funcție.

Alin. (6) al aceluiași art. prevede că în situația în care înainte de expirarea duratei stabilite cadrele militare reziliază contractul potrivit art. 85 alin. (1) lit. h), ele sunt obligate să anunțe Ministerul Apărării Naționale cu cel puțin 30 de zile înainte, iar în cazul primului contract cadrele militare sunt obligate și să restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, proporțional cu perioada de contract rămasă neexecutată. În același sens sunt și disp. art. 91 din Lege, potrivit cărora ofițerii, maiștrii militari și subofițerii care au un angajament cu Ministerul Apărării Naționale să îndeplinească serviciul în armată o anumită perioadă de timp, în situația că nu respectă angajamentul și sunt trecuți în rezervă prin aplicarea uneia dintre prevederile de la art. 85 alin. (1) lit. g)-l), art. 87 și 88 sunt obligați să restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, în condițiile stabilite prin lege.

Metodologia privind determinarea/stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării/instruirii a fost aprobată prin ordinul Ministerului Apărării din 12 aprilie 2007 care la art. 1 stabilește persoanele cărora le este aplicabil, respectiv tuturor categoriilor de personal din Ministerul Apărării a căror școlarizare/instruire a fost finanțată din fondurile acestui minister și ale căror angajamente/contracte încetează din motive imputabile. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că decizia de imputare a fost emisă cu respectarea acestei metodologii și a prevederilor ordinului Ministrului Apărării din 22 ianuarie 1999 pentru aplicarea O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond a avut în vedere mențiunile din procesul verbal din 04 iulie 2008 al Comisiei de cercetare care a analizat contestația împotriva deciziei de impunere conform cărora recurentul a fost contactat telefonic de președintele Comisiei care i-a comunicat că procesul verbal de cercetare administrativă nu i se poate trimite în xerocopie prin poștă, dar poate să studieze întreaga documentație la sediul unității. Recurentul-reclamant a refuzat analizarea documentelor ce au stat la baza deciziei de imputare și în data de 02 iulie 2008 a formulat o nouă contestație. Obligația legală de colaborare cu Serviciul de Protecție și Pază, precum și cea de sprijin, sunt obligații generale și nu implică vreo obligație concretă a Ministerului Apărării Naționale de a transfera cadre militare proprii către alte instituții din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Serviciul de Protecție și Pază are în bugetul propriu sume alocate în scopul pregătirii cadrelor, or, în speță, cheltuielile ocazionate de pregătirea reclamantului au fost suportate din bugetul Ministerului Apărării Naționale pentru ca recurentul-reclamant să fie exonerat de la plata acestor cheltuieli și apoi transferat la Serviciul de Protecție și Pază, această instituție trebuia să-și asume obligația de a acoperi aceste cheltuieli din bugetul propriu. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, cheltuielile de școlarizare din primul an de studii nu sunt echivalente cheltuielilor aferente stagiului militar, chiar dacă primul an de studiu se echivalează cu stagiul militar din punctul de vedere al îndeplinirii obligației constituționale și legale de satisfacere a serviciului militar, obligatorie în perioada în care recurentul și-a făcut studiile.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.R.Ș., împotriva sentinței civile nr. 2968 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie 2012.