ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1248/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1248/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța la data de 01 aprilie 2008, reclamanta S.A.V. a chemat în judecată

Primarul Orașului Eforie și Orașul Eforie prin Primar și a solicitat instanței

ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul Legii nr. 10/2001, să

dispună obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului intravilan în

suprafață de 300 mp situat în Eforie Sud, matricola 1416, rol fiscal 464.

Prin sentința civilă nr. 1508 din 2 decembrie 2008

Tribunalul Constanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, decedată pe

parcursul soluționării litigiului și a cărei calitate procesuală a fost

transmisă moștenitorului său, S.V.P.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că:

Prin titlul de proprietate nr. 543 din 04 martie

1926, Statul Român prin Ministerul Agriculturii și al Domeniilor i-a vândut lui

G.T. un loc de casă în suprafață de 300 mp lotul 977 din parcelarea Tuzla -

Techirghiol.

Cumpărătorul G.T. a fost înregistrat

ca proprietar al terenului în evidențele financiare ale Orașului Eforie până în

anul 1958, matricola nr. 1416; după această dată, proprietarul nu mai este

înscris, astfel încât, în anul 1961, s-a solicitat constatarea terenului ca

fiind fără stăpân și trecerea lui în proprietatea statului în conformitate cu

Decretul nr. 111/1951; acest lucru s-a întâmplat prin sentința nr. 4925/1964

pronunțată de Tribunalul Popular Constanța în dosarul nr. 2015/1961.

Prin notificarea nr. 1216 din 11 iulie 2001

adresată de BEJ S.C.A. Primăriei Orașului Eforie, reclamanta S.A.V. - în

calitate de fiică a fostului proprietar - a solicitat, în temeiul Legii nr.

10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp, lot 977 sau

măsuri reparatorii în echivalent.

Cum entitatea notificată nu a dat curs

notificării, reclamanta s-a adresat, în cursul anului 2007, instanței

judecătorești obținând sentința civilă nr. 56 din 28 ianuarie 2008 a

Tribunalului Constanța, prin care a fost obligat pârâtul Primarul Orașului

Eforie să soluționeze prin dispoziție sau decizie motivată notificarea

înregistrată sub nr. 1216 din 11 iulie 2001 la BEJ S.C.A., privind restituirea

terenului în suprafață de 300 mp situat în Tuzla - Techirghiol, fostul lot 977,

din fosta localitate Vasile Roaită.

Terenul ce face obiectul solicitării de restituire

a fost identificat de expertul numit de instanță prin raportul de expertiză

imobiliară. Imobilul ce formează lotul 977 din Planul parcelar „Tuzla

Techirghiol" din Eforie Sud, este format din suprafața totală de teren de

300 mp. Parte din amplasamentul acestui lot, în suprafață de aproximativ 116,0

mp, este înecată de apele Mării Negre, iar restul de teren, în suprafață de

184,0 mp, constituie plaja de nisip aflată lângă limita de delimitare cu apele

mării.

Prin hotărârea nr. 38 din 28 ianuarie 2001,

Consiliul Local Eforie a aprobat procesul verbal de stabilirea vecinătăților

dintre domeniul public de interes național aflat în administrarea C.N.A.R. Dobrogea-Litoral

și domeniul privat al Orașului Eforie, prin adresa nr. 720 din 21 mai 2008 a D.A.D.P.P.

Oraș Eforie confirmând că lotul 977 este situat pe plaja Mării Negre aparținând

domeniului public de interes național.

Legea nr. 10/2001 a prevăzut o procedură de

restituire în natură sau echivalent ce presupune implicarea celor care dețin cu

orice titlu imobilele preluate în mod abuziv de stat, procedură ce este

alcătuită dintr-o etapă administrativă care este obligatorie și o etapa

facultativă eventuală, ce privește controlul judecătoresc al actelor emise în

cadrul procedurii administrative.

Procedura administrativă este declanșată de

cererea de restituire care, în accepțiunea legii, este conținută într-o

notificare expediată unității deținătoare, prin intermediul unui executor

judecătoresc.

Prin ,,unități deținătoare", în principiu,

se poate înțelege orice persoană juridică de drept public sau privat creată de

stat sau, după caz, de autoritățile administrative publice centrale ori locale,

precum și organizațiile cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele

preluate în mod abuziv în condițiile prevăzute de art. 2 din lege.

Regimul proprietății publice este conturat de

art. 135 din Constituție conform căruia, bogățiile de interes public ale

subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de

interes național, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei

economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de

legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice. Bunurile

proprietate publică sunt inalienabile. în condițiile legii organice, ele pot fi

date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi

concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită

instituțiilor de utilitate publică [alin. (3) și (4)].

Așadar, titular al dreptului de proprietate este

întotdeauna statul care îl poate da în folosință (indiferent care este forma

juridică: dare în administrare, concesionare sau închiriere și folosință

gratuită) unor alte subiecte de drept.

Este și situația terenului care a fost proprietatea

autorului reclamantei care, în parte, este ocupat de apele Mării Negre, iar în

parte constituie plaja de nisip.

Cum notificanta nu a cunoscut persoana juridică

deținătoare a imobilului, în mod corect, în temeiul art. 28 (fost art. 26) din

lege a adresat solicitarea de restituire primăriei în a cărei rază se află

imobilul. Cu toate acestea, reclamanta nu a continuat procedura prevăzută de

acest text - având în vedere pasivitatea primăriei - conform căruia, în cazul

în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită

poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen

de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă

nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării,

solicitând restituirea. Este și motivul pentru care, deși s-a dovedit că pârâți

nu sunt deținătorii imobilului preluat abuziv, totuși aceștia stau în judecată

ca persoană de la care se solicită restituirea în natură sau reparații în

echivalent, ca unice persoane juridice notificate, respingându-se excepția

lipsei calității procesuale pasive.

Măsurile reparatorii, oricare ar fi acestea, pot

fi dispuse numai de persoana juridică care are posibilitatea (văzută aici ca

atribut al capacității de folosință) de a lua măsuri cu caracter patrimonial

asupra bunurilor deținute cu titlu de proprietate.

Or, reclamanta a solicitat restituirea în natură

și ulterior măsuri reparatorii în echivalent de la Primarul Orașului Eforie, pentru un bun care se află în patrimoniul Statului și în

administrarea C.N.A.R. Dobrogea Litoral, fără să fi urmat procedura prevăzută

de art. 28 alin. (3) sau să fi expediat o notificare C.N.A.R. Dobrogea Litoral.

Această situație face ca pârâții Primarul

Orașului Eforie și Orașul Eforie sa nu poată acorda aceste măsuri reparatorii

(deși au calitate procesuală pasivă ca urmare a primiri notificării) din moment

ce nu sunt „unitate deținătoare" astfel că, deși practic le revine

obligația de a răspunde notificării (în temeiul efectului general al cererii de

restituire) nu au și posibilitatea de a dispune măsurile cerute de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

reclamantul S.V.P., iar prin decizia civilă nr. 160/C, Curtea de Apel Constanța

a admis apelul declarat și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a

admis acțiunea și a obligat pârâții să propună acordarea de despăgubiri în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Instanța de apel a avut în vedere următoarele

considerente:

Judecătorul fondului a stabilit corect situația

juridică a imobilului ce a făcut obiectul notificării 1216 din 11 iulie 2001,

în sensul că, pe baza expertizei tehnice imobiliare dispuse și administrate în

cauză, a constatat că imobilul - teren situat în Eforie Sud, lotul 977, matricola

1416, rol fiscal 464, în suprafață de 300 mp, dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare încheiat în anul 1926 între Statul Român (vânzător) și

autorul notificantei, T.G. (cumpărător), este în prezent parțial acoperit de

apele Mării Negre și parțial de plajă.

În aceste condiții, este indiscutabil faptul că,

odată dovedită calitatea de succesor legal și deopotrivă cea de titular al

dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv de către stat (reținute

de altfel și de către instanța de fond), devin incidente dispozițiile art. 3 și

art. 4 din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamantul are calitatea de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile legii speciale.

Din acest punct de vedere, susținerile

referitoare la actualul regim juridic al bunului și la apartenența lui la

domeniul public de interes național nu au relevanță, câtă vreme Legea nr.

10/2001 nu încalcă regula instituită prin art. 135 din Constituție și art. 11

din Legea nr. 213/1998, dar nici nu înlătură, pe criteriul acestei apartenențe,

beneficiul măsurilor reparatorii.

Situația juridică relevată în cauză exclude,

prin urmare, interesul în determinarea entității care întrunește în final

calitatea de persoană deținătoare, cu atât mai mult cu cât nici un înscris nu

atestă că în cauză autoritatea publică locală căreia i-a fost înaintată

notificarea în condițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 a transmis-o,

împreună cu documentația aferentă, în raport de - prevederile art. 27 din lege,

C.N.A.R., comunicând în egală măsură notificantului, datele privitoare la

deținătorul de facto al imobilului.

Împrejurarea că imobilul este în prezent afectat

de regimul proprietății publice de interes național nu induce, așadar, decât

soluția măsurilor reparatorii, dar nu a celei în echivalent din patrimoniul

unității administrative ori al altei entități, întrucât este exclus ca un bun

cu regimul juridic menționat să poată fi înlocuit valoric cu un altul din

domeniul privat, astfel că singura posibilitate legală de reparație rămâne

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

declarat și motivat recurs pârâții Orașul eforie prin Primar și Primarul

Orașului Eforie.

Prin motivele de recurs, se formulează

următoarele critici de nelegalitate în legătură cu decizia recurată:

Imobilul ce formează lotul 977 din Planul

parcelar „Tuzla Techirghiol” din Eforie Sud este format din suprafața totală de

teren de 300 mp. Parte din amplasamentul acestui lot în suprafață de aproximativ

116,0 mp este înecată de apele Marii Negre, iar restul de teren in suprafața de

184,0 mp, constitute plaja de nisip aflată lângă limita de delimitare cu apele

mării.

Terenul face parte din domeniul public de

interes național și, prin H.G. nr. 711 din 2 septembrie 1999, este atribuit în

concesiune C.N.A.R. SA Dobrogea-Litoral.

Pentru a fi delimitat de domeniul privat al

orașului Eforie, a fost semnat procesul verbal nr. 4202 din 5 aprilie 2000 privind

stabilirea vecinătăților între domeniul public de interes național (plajele litoralului

românesc al Mării Negre) administrat de C.N.A.R. SA Direcția Apelor Dobrogea și

domeniul public sau privat al orașului Eforie, aprobat prin Hotărârea nr. 38

din 28 ianuarie 200l a Consiliului Local Eforie.

Se invocă art. 135 din Constituție, art. 21,

alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001, precum și dispozițiile Capitolului II

din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și se susține că

unitatea deținătoare a terenului notificat de autoarea reclamantului este C.N.A.R.

- Dobrogea SA.

Deși recurentul nu încadrează în drept criticile

formulate, Înalta Curte nu poate constata nulitatea recursului declarat,

deoarece dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia recurată în limita criticilor

formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este

fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Este necontestat în cauză că imobilul în litigiu

a fost preluat în mod abuziv de stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001

și că reclamanta are, în condițiile acestei legi, calitatea de persoană

îndreptățită la restituirea bunului ce a aparținut autorului său.

Nu a făcut, de asemenea, obiect de

critică în căile de atac declarate în cauză, situația de fapt stabilită de

prima instanță prin interpretarea probelor administrate: imobilul ce formează

lotul 977 din Planul parcelar „Tuzla Techirghiol” din Eforie Sud, este format

din suprafața totală de teren de 300 mp. Parte din amplasamentul acestui lot,

în suprafață de aproximativ 116,0 mp, este înecată de apele Mării Negre, iar

restul de teren, în suprafață de 184,0 mp, constituie plaja de nisip aflată

lângă limita de delimitare cu apele mării.

Contrar celor susținute prin motivele de recurs,

Înalta Curte apreciază că nicio dispoziție din Legea nr. 10/2001 nu interzice

acordarea despăgubirilor pe care le reglementează pentru imobile ce aparțin

domeniului public al statului sau al unităților administrativ teritoriale, dacă

acestea au fost preluate în mod abuziv de stat în perioada de referință a Legii

nr. 10/2001. În consecință, despăgubirile cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005

pot fi acordate inclusiv pentru imobile care, în prezent, aparțin domeniului

public, dacă regimul juridic al bunurilor intră în sfera de reglementare a actului

normativ.

În ceea ce privește persoana

juridică obligată să propună acordarea acestor despăgubiri în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea care a învestit

instanțele în prezentul litigiu, astfel cum aceasta a fost completată pe

parcursul soluționării cauzei, reclamanta S.A.V. a solicitat obligarea

pârâților Primarul Orașului Eforie și Orașul Eforie prin Primar la restituirea

în natură sau prin echivalent a terenului intravilan în suprafață de 300 mp

situat în Eforie Sud, lot 977, matricola 1416, rol fiscal 464.

Acest teren a făcut obiectul

notificării nr. 1216 din 11 iulie 2001 formulată de reclamantă în temeiul Legii

nr. 10/2001 și adresată pârâților prin intermediul Biroului Executorului

Judecătoresc S.C.A.

Prin sentința civilă nr. 56 din 28

ianuarie 2008 rămasă irevocabilă Tribunalul Constanța, constatând că pârâții,

în calitate de unitate deținătoare, nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de

art. 25 din Legea nr. 10/2001 de a soluționa în termen de 60 de zile de la

înregistrare notificarea ce le-a fost adresată, a admis cererea reclamantei S.A.V.

și i-a obligat să soluționeze prin dispoziție sau decizie motivată notificarea

înregistrată sub nr. 1216 din 11 iulie 2001 privind restituirea terenului în

suprafață de 300 mp situat în Eforie Sud, lot 977, matricola 1416, rol fiscal

464.

Prin urmare, printr-o hotărâre

judecătorească definitivă anterioară, a fost reținută în sarcina pârâților

obligația de a soluționa notificarea formulată de reclamantă în legătură cu

terenul ce face obiectul prezentului litigiu, instanța apreciind că Primăria

Orașului Eforie are calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.

Statuarea instanței în litigiul

precedent în legătură cu unitatea deținătoare, obligată să soluționeze

notificarea formulată în legătură cu imobilul în cauză, chiar dacă reprezintă o

problemă rezolvată pe cale incidentală reprezintă o chestiune prejudicială care

împiedică reluarea dezbaterilor sub acest aspect sau cenzurarea celor judecate

în cauza anterioară, verificarea jurisdicțională a instanței anterioare fiind

obligatorie.

A admite în prezenta cauză că o altă

persoană juridică este obligată să propună acordarea de despăgubiri în

soluționarea aceleiași notificări, înseamnă a nesocoti puterea de lucru judecat

și efectele juridice de care se bucură o hotărâre judecătorească definitivă

anterioară.

Pentru considerentele expuse,

apreciind ca legală decizia pronunțată de instanța de apel, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții Primarul orașului

Eforie și Orașul Eforie prin Primar împotriva deciziei nr. 160/C din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

februarie 2010.