ÎCCJ, decizie (scj.ro #81892)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81892) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat în mod
abuziv de stat și aflat în prezent în domeniului public al statului. Acordarea
de despăgubiri potrivit Titlului
VII
din Legea
nr
. 247/2005.
Cuprins pe materii.
Drept civil. Imobil
preluat în mod abuziv de stat și aflat în prezent în domeniului public al
statului. Acordarea de despăgubiri potrivit Titlului
VII
din Legea
nr
. 247/2005.
Index alfabetic
.. Drept civil
-
imobil
-
domeniu
public al statului
-
despăgubiri
Legea
nr
. 247/2005: Titlul
VII
Nicio
dispoziție din Legea
nr
. 10/2001 nu interzice acordarea despăgubirilor pe care
le reglementează pentru imobile ce aparțin domeniului public al statului sau al
unităților administrativ teritoriale, dacă acestea au fost preluate în mod
abuziv de stat în perioada de referință a Legii
nr
.
10/2001. În consecință, despăgubirile cuprinse în Titlul
VII
din Legea
nr
. 247/2005 pot fi acordate inclusiv pentru imobile care,
în prezent, aparțin domeniului public, dacă regimul juridic al bunurilor intră
în sfera de reglementare a actului normativ.
Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
. 1248 din 25 februarie 2010 .
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța S.A.V. a chemat în judecată Primarul
Orașului Eforie și Orașul Eforie prin Primar și a solicitat instanței ca, prin
hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul Legii
nr
.
10/2001, să dispună obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului
intravilan în suprafață de 300
mp
situat în Eforie
Sud.
Prin sentința civilă
nr
. 1508 din 2 decembrie 2008
Tribunalul Constanța a respins ca
nefondată
acțiunea reclamantei, decedată pe parcursul soluționării litigiului și a cărei
calitate procesuală a fost transmisă moștenitorului său, S.V.P.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin titlul de proprietate
nr
. 543 din 4 martie 1926,
Statul Român prin Ministerul Agriculturii și al Domeniilor i-a vândut lui
Gh
. T. un loc de casă în suprafață de 300
mp
lotul 977 din parcelarea
Tuzla
- Techirghiol.
Cumpărătorul
Gh.T
. a fost înregistrat ca proprietar al terenului în
evidențele financiare ale Orașului Eforie până în anul 1958, matricola
nr
. 1416; după această dată, proprietarul nu mai este
înscris, astfel încât, în anul 1961, s-a solicitat constatarea terenului ca
fiind fără stăpân și trecerea lui în proprietatea statului în conformitate cu
Decretul
nr
. 111/1951; acest lucru s-a întâmplat prin
sentința
nr
. 4925/1964 pronunțată de Tribunalul
Popular Constanța în dosarul nr.2015/1961.
Prin notificarea
nr
. 1216 din 11 iulie 2001 adresată
Primăriei Orașului Eforie, reclamanta - în calitate de fiică a fostului
proprietar - a solicitat, în temeiul Legii
nr
.
10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 300
mp
, lot 977 sau măsuri reparatorii în echivalent.
Cum entitatea notificată nu a dat curs notificării, reclamanta s-a adresat, în
cursul anului 2007, instanței judecătorești obținând sentința civilă nr.56 din
28 ianuarie 2008 a Tribunalului Constanța, prin care a fost obligat pârâtul
Primarul Orașului Eforie să soluționeze prin dispoziție sau decizie motivată
notificarea înregistrată sub
nr
. 1216 din 11 iulie
2001 la BEJ S.C.A., privind restituirea terenului în suprafață de 300
mp
situat în
Tuzla
- Techirghiol,
fostul lot 977, din fosta localitate Vasile
Roaită
.
Terenul ce face obiectul solicitării de restituire a fost identificat de
expertul numit de instanță prin raportul de expertiză
imobiliară. Imobilul ce formează lotul 977 din Planul
parcelar „
Tuzla
Techirghiol" din Eforie Sud,
este format din suprafața totală de teren de 300
mp
.
Parte din amplasamentul acestui lot, în suprafață de aproximativ 116,0
mp
, este înecată de apele Mării Negre, iar restul de teren,
în suprafață de 184,0
mp
, constituie plaja de nisip
aflată lângă limita de delimitare cu apele mării.
Prin hotărârea
nr
. 38 din 28 ianuarie 2001, Consiliul
Local Eforie a aprobat procesul verbal de stabilirea vecinătăților dintre
domeniul public de interes național aflat în administrarea C.N. Apele Române
Dobrogea-Litoral
și domeniul privat al Orașului Eforie,
prin adresa nr.720 din 21 mai 2008 a DADPP Oraș Eforie confirmând că lotul 977
este situat pe plaja Mării Negre aparținând domeniului public de interes
național.
Legea
nr
. 10/2001 a prevăzut o procedură de
restituire în natură sau echivalent ce presupune implicarea celor care dețin cu
orice titlu imobilele preluate în mod abuziv de stat, procedură ce este
alcătuită dintr-o etapă administrativă care este obligatorie și o etapa
facultativă eventuală, ce privește controlul judecătoresc al actelor emise în
cadrul procedurii administrative.
Procedura administrativă este declanșată de cererea de restituire care, în
accepțiunea legii, este conținută într-o notificare expediată unității
deținătoare, prin intermediul unui executor judecătoresc.
Prin ,,unități deținătoare", în principiu, se poate înțelege orice persoană
juridică de drept public sau privat creată de stat sau, după caz, de
autoritățile administrative publice centrale ori locale, precum și
organizațiile cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele preluate în mod
abuziv în condițiile prevăzute de
art
. 2 din lege.
Regimul proprietății publice este conturat de
art
.
135 din Constituție conform căruia, bogățiile de interes public ale subsolului,
spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes
național, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice și
ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică,
fac obiectul exclusiv al proprietății publice. Bunurile proprietate publică
sunt inalienabile. în condițiile legii organice, ele pot fi date în
administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi
concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită
instituțiilor de utilitate publică ( al.3. și 4).
Așadar, titular al dreptului de proprietate este întotdeauna statul care îl
poate da în folosință (indiferent care este forma juridică: dare în
administrare, concesionare sau închiriere și folosință gratuită) unor alte
subiecte de drept.
Este și situația terenului care a fost proprietatea autorului reclamantei care,
în parte, este ocupat de apele Mării Negre, iar în parte constituie plaja de
nisip.
Cum
notificanta
nu a cunoscut persoana juridică
deținătoare a imobilului, în mod corect, în temeiul art.28 (fost 26) din lege a
adresat solicitarea de restituire primăriei în a cărei rază se află imobilul.
Cu toate acestea, reclamanta nu a continuat procedura prevăzută de acest text -
având în vedere pasivitatea primăriei - conform căruia, în cazul în care
unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema
în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile
de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. 1, dacă nu a primit
comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând
restituirea. Este și motivul pentru care, deși s-a dovedit că pârâții nu sunt
deținătorii imobilului preluat abuziv, totuși aceștia stau în judecată ca
persoană de la care se solicită restituirea în natură sau reparații în
echivalent, ca unice persoane juridice notificate, respingându-se excepția
lipsei calității procesuale pasive.
Măsurile reparatorii, oricare ar fi acestea, pot fi dispuse numai de persoana
juridică care are posibilitatea (văzută aici ca atribut al capacității de
folosință) de a lua măsuri cu caracter patrimonial asupra bunurilor deținute cu
titlu de proprietate.
Or, reclamanta a solicitat restituirea în natură și ulterior măsuri reparatorii
în echivalent de la Primarul Orașului Eforie, pentru un bun care se află în
patrimoniul Statului și în administrarea CN Apele Române
Dobrogea
Litoral, fără să fi urmat procedura prevăzută de
art
.
28 alin. (3). sau să fi expediat o notificare C.N. Apele Române
Dobrogea
Litoral.
Această situație face ca pârâții Primarul Orașului Eforie și Orașul Eforie sa
nu poată acorda aceste măsuri reparatorii (deși au calitate procesuală pasivă
ca urmare a primiri notificării) din moment ce nu sunt „unitate
deținătoare" astfel că, deși practic le revine obligația de a răspunde
notificării (în temeiul efectului general al cererii de restituire) nu au și
posibilitatea de a dispune măsurile cerute de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S.V.P., iar prin decizia
civilă
nr
. 160/C, Curtea de Apel Constanța a admis
apelul declarat și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis
acțiunea și a obligat pârâții să propună acordarea de despăgubiri în condițiile
Titlului
VII
din Legea 247/2005.
Instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Judecătorul fondului a stabilit corect situația juridică a imobilului ce a
făcut obiectul notificării 1216 din 11 iulie 2001, în sensul că, pe baza
expertizei tehnice imobiliare dispuse și administrate în cauză, a constatat că
imobilul - teren situat în Eforie Sud, lotul 977 dobândit în baza contractului
de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1926 între Statul Român ( vânzător ) și
autorul
notificantei
, T.G. (cumpărător), este în prezent
parțial acoperit de apele Mării Negre și parțial de plajă.
În aceste condiții, este indiscutabil faptul că, odată dovedită calitatea
de succesor legal și deopotrivă cea de titular al dreptului de proprietate
asupra bunului preluat abuziv de către stat (reținute de altfel și de către
instanța de fond), devin incidente dispozițiile
art
.
3 și ale
art
. 4 din Legea
nr
.
10/2001, în sensul că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la
măsuri reparatorii, în condițiile legii speciale.
Din acest punct de vedere, susținerile referitoare la actualul regim juridic al
bunului și la apartenența lui la domeniul public de interes național nu au
relevanță, câtă vreme Legea
nr
. 10/2001 nu încalcă
regula instituită prin
art
. 135 din Constituție și
art
. 11 din Legea
nr
. 213/1998,
dar nici nu înlătură, pe criteriul acestei apartenențe, beneficiul măsurilor
reparatorii.
Situația juridică relevată în cauză exclude, prin urmare, interesul în
determinarea entității care întrunește în final calitatea de persoană
deținătoare, cu atât mai mult cu cât nici un înscris nu atestă că în cauză
autoritatea publică locală căreia i-a fost înaintată notificarea în condițiile
art
. 21 alin. (4) din Legea
nr
.
10/2001 a transmis-o, împreună cu documentația aferentă, în raport de -
prevederile
art
. 27 din lege, Companiei Naționale
Apele Române, comunicând în egală măsură
notificantului
,
datele privitoare la deținătorul de
facto
al
imobilului.
Împrejurarea că imobilul este în prezent afectat de regimul proprietății
publice de interes național nu induce, așadar, decât soluția măsurilor
reparatorii, dar nu a celei în echivalent din patrimoniul unității
administrative ori al altei entități, întrucât este exclus ca un bun cu regimul
juridic menționat să poată fi înlocuit valoric cu un altul din domeniul privat,
astfel că singura posibilitate legală de reparație rămâne acordarea de
despăgubiri în condițiile Titlului
VII
al Legii
nr
. 247/2005.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâții
Orașul eforie prin Primar și Primarul Orașului Eforie.
Prin motivele de recurs, se formulează următoarele critici de
nelegalitate
în legătură cu decizia
recurată
:
Imobilul ce formează lotul 977 din Planul parcelar „
Tuzla
Techirghiol” din Eforie Sud este format din suprafața totală de teren de 300
mp
. Parte din amplasamentul acestui lot în suprafață de
aproximativ 116,0
mp
este înecată de apele Marii
Negre, iar restul de teren in suprafața de 184,0
mp
,
constitute
plaja de nisip aflată lângă limita de delimitare
cu apele mării.
Terenul face parte din domeniul public de interes național și, prin HG
nr
. 711/1999, este atribuit în concesiune CN Apele Romane
SA
Dobrogea-Litoral
.
Pentru a fi delimitat de domeniul privat al orașului Eforie, a fost semnat
procesul verbal
nr
. 4202 din 5 aprilie 2000 privind
stabilirea vecinătăților între domeniul public de interes național (plajele
litoralului românesc al Mării Negre) administrat de CN Apele Române SA Direcția
Apelor
Dobrogea
și domeniul public sau privat al
orașului Eforie, aprobat prin Hotărârea nr.38 din 28 ianuarie .200l a
Consiliului Local Eforie.
Se invocă
art
. 135 din Constituție,
art
. 21 alin. (1) și alin. (4) din Legea
nr
. 10/2001, precum și dispozițiile Capitolului II din
Normele Metodologice de aplicare a Legii
nr
. 10/2001
și se susține că unitatea deținătoare a terenului notificat de autoarea
reclamantului este Compania Națională Apele Române -
Dobrogea
SA.
Deși recurentul nu încadrează în drept criticile formulate, Înalta Curte nu
poate constata nulitatea recursului declarat, deoarece dezvoltarea motivelor de
recurs face posibilă încadrarea acestora în prevederile
art
.
304
pct
. 9
Cpc
.
Analizând decizia
recurată
în limita criticilor
formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este
fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Este necontestat în cauză că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv
de stat în perioada de referință a Legii
nr
. 10/2001
și că reclamanta are, în condițiile acestei legi, calitatea de persoană
îndreptățită la restituirea bunului ce a aparținut autorului său.
Nu a făcut, de
asemenea, obiect de critică în căile de atac declarate în cauză, situația de
fapt stabilită de prima instanță prin interpretarea probelor administrate:
imobilul ce formează lotul 977 din Planul parcelar „
Tuzla
Techirghiol” din Eforie Sud, este format din suprafața totală de teren de 300
mp
. Parte din amplasamentul acestui lot, în suprafață de
aproximativ 116,0
mp
, este înecată de apele Mării
Negre, iar restul de teren, în suprafață de 184,0
mp
,
constituie plaja de nisip aflată lângă limita de delimitare cu apele mării.
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, Înalta Curte apreciază
că
nicio
dispoziție din Legea
nr
. 10/2001 nu interzice acordarea despăgubirilor pe care
le reglementează pentru imobile ce aparțin domeniului public al statului sau al
unităților administrativ teritoriale, dacă acestea au fost preluate în mod
abuziv de stat în perioada de referință a Legii
nr
.
10/2001. În consecință, despăgubirile cuprinse în Titlul
VII
din Legea
nr
. 247/2005 pot fi acordate inclusiv pentru imobile care,
în prezent, aparțin domeniului public, dacă regimul juridic al bunurilor intră
în sfera de reglementare a actului normativ.
În ceea ce privește
persoana juridică obligată să propună acordarea acestor despăgubiri în
condițiile Titlului
VII
din Legea
nr
. 247/2005, Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea care a
învestit instanțele în prezentul litigiu, astfel cum aceasta a fost completată
pe parcursul soluționării cauzei, reclamanta S.A.V. a solicitat obligarea
pârâților Primarul Orașului Eforie și Orașul Eforie prin Primar la restituirea
în natură sau prin echivalent a terenului intravilan în suprafață de 300
mp
situat în Eforie Sud.
Acest teren a făcut
obiectul notificării
nr
. 1216 din 11 iulie 2001
formulată de reclamantă în temeiul Legii
nr
. 10/2001
și adresată pârâților prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc
S.C.A.
Prin sentința civilă
nr
. 56 din 28 ianuarie 2008 rămasă irevocabilă Tribunalul
Constanța, constatând că pârâții, în calitate de unitate deținătoare, nu și-au
îndeplinit obligația prevăzută de
art
. 25 din Legea
nr
. 10/2001 de a soluționa în termen de 60 de zile de la
înregistrare notificarea ce le-a fost adresată, a admis cererea reclamantei
S.A.V. și i-a obligat să soluționeze prin dispoziție sau decizie motivată
notificarea înregistrată sub
nr
. 1216 din 11 iulie
2001 privind restituirea terenului în suprafață de 300
mp
situat în Eforie Sud.
Prin urmare, printr-o
hotărâre judecătorească definitivă anterioară, a fost reținută în sarcina
pârâților obligația de a soluționa notificarea formulată de reclamantă în
legătură cu terenul ce face obiectul prezentului litigiu, instanța apreciind că
Primăria Orașului Eforie are calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii
nr
. 10/2001.
Statuarea instanței în
litigiul precedent în legătură cu unitatea deținătoare, obligată să soluționeze
notificarea formulată în legătură cu imobilul în cauză, chiar dacă reprezintă o
problemă rezolvată pe cale incidentală reprezintă o chestiune prejudicială care
împiedică reluarea dezbaterilor sub acest aspect sau cenzurarea celor judecate
în cauza anterioară, verificarea jurisdicțională a instanței anterioare fiind
obligatorie.
A admite în prezenta
cauză că o altă persoană juridică este obligată să propună acordarea de
despăgubiri în soluționarea aceleiași notificări, înseamnă a nesocoti puterea
de lucru judecat și efectele juridice de care se bucură o hotărâre
judecătorească definitivă anterioară.
Pentru considerentele
expuse, apreciind ca legală decizia pronunțată de instanța de apel, în temeiul
art
. 312 alin. (1)
C.p.c
..,
Înalta Curte a respins, ca
nefondat
, recursul
declarat.