ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5064/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 517 din 17 mai 2009,

Tribunalul Neamț, secția civilă, a respins excepția perimării, invocată din

oficiu de instanță; a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității

invocată de pârâta SC P. SA; a admis în parte acțiunea reclamanților, așa cum a

fost precizată; pârâții SC P. SA și comuna Dulcești, prin primar, au fost

obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință,

următoarele imobile situate în comuna Dulcești pct. Vatră – sat centru astfel:

construcții, astfel cum sunt identificate prin expertiză, han, C1 în suprafață

de 216 mp identificată ca spațiu comercial și oficiu poștal; hotel, C2 în

suprafață de 164 mp, parter anexe, C3, suprafață 807,75 mp; magazie moară, C4,

189 mp; pivniță, C5 suprafață de 100 mp.

Terenuri identificate prin

expertiză, astfel: 2128 mp parcela 17/1 reprezentând teren aferent construcției

cu destinație moară cereale; 23495 mp liber de construcții, respectiv parcela

23; a fost respinsă revendicarea celorlalte imobile, ca neîntemeiată; s-a luat

act de renunțarea la judecată a reclamanților cu privire la suprafața de 16 ha teren și parc, precum și a suprafețelor de 1983 mp și 778 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanții sunt soția supraviețuitoare (M.J.V.B.), fiică și

fiu (I.D.V.B. și C.V.B.) ai defunctului D.C.V.B.- decedat la 23 iulie 1953.

Acesta a dobândit prin moștenire de la tatăl său, C.M.V.B. - decedat la 6

ianuarie 1944, moșia Dulcești care a fost dobândită de către acesta, la rândul

său, prin cumpărare cu actul autentificat sub nr. 312 din 1 aprilie 1898 al Tribunalului

Roman, de la N. și E.H., preluarea moștenirii fiind inventariată și evaluată

pentru „Fisc” conform procesului-verbal din 24 octombrie 1946.

Certificatul de moștenitor nr.

184/1957 atestă calitatea de moștenitori legali ai reclamanților. Că, în anul

1948 întreaga moșie a fost preluată de stat prin naționalizare, conform M.Of.

nr. 229 din 2 octombrie 1948 – fila 36. În anul 1983 SC I.P. SA a preluat, pe

bază de protocol, și moara Dulcești.

Acțiunea dedusă judecății a fost

formulată la data de 30 octombrie 1997 și are ca obiect revendicarea unui

imobil preluat abuziv de stat, întemeiată pe dispozițiile art. 480-481 C. civ. La

data de 9 februarie 1998 cauza a fost suspendată, în temeiul art. 244 pct. 2 C.

proc. civ., și a fost repusă pe rol la data de 12 aprilie 2007.

După apariția Legii nr. 10/2001,

reclamanți au formulat notificarea în temeiul legii speciale, iar la data de 21

februarie 2002 au contestat deciziile nr. 92 și 93 emise de SC P. prin care acesta

a respins notificarea.

Prin încheierea de ședință din 19

aprilie 2002 a Tribunalului Neamț s-a suspendat judecata cererii de restituire

a imobilului în natură, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a

constatării nulității absolute a contractelor de privatizare, disjunsă și

înaintată spre soluționare Tribunalului Neamț.

S-a mai reținut și faptul că, chiar

dacă repunerea pe rol a cauzei s-a făcut la data de 15 februarie 2007 cu mult

peste termenul de un an prevăzut de art. 248 C. civ., perimarea nu produce

efecte, acțiunea în revendicarea imobilelor menționate este imprescriptibilă.

Curtea de apel Bacău, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 114 din 2 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de pârâta SC P. împotriva sentinței civile nr. 517/2009 a Tribunalului

Bacău și pe cale de consecință: a schimbat în parte sentința atacată, în sensul

că a admis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea formulată de

reclamanți; a menținut dispoziția cu privire la respingerea excepției

inadmisibilității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, acțiunea în revendicarea imobilelor (teren și construcție)

dedusă judecății, a fost suspendată la data de 9 februarie 1988, în temeiul

art. 244 pct. 1 C. proc. civ., iar repunerea pe rol a cauzei a avut loc la data

de 15 februarie 2007, deci după termenul de trei ani de la data soluționării

irevocabile a acțiunii ce a determinat răspunderea ei în temeiul art. 244 pct.

1 C. proc. civ.

S-a mai reținut și faptul că, deși hotărârea

care a pricinuit suspendarea soluționării cauzei conform art. 244 pct. 1 C.

proc. civ. a devenit irevocabilă la data de 27 ianuarie 2004 prin pronunțarea

deciziei nr. 282 ( ds – 282)/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanții

au solicitat repunerea pe rol a cauzei după trei ani, respectiv la data de 15

februarie 2007.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată, au declarat recurs reclamanții: V.B.J.M., V.B.I.D. și V.B.C.,

criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece:

- Excepția perimării acțiunii

introductive trebuie respinsă, deoarece în cauză nu se pot identifica nici una

din ipotezele prevăzute de art. 252 alin. (1) C. proc. civ. Mai mult, starea de

perimare nu a fost constatată înainte de cererea de repunere pe rol, iar partea

adversă nu a invocat o astfel de problemă.

- De vreme ce acțiunea principală

are ca obiect revendicarea care este imprescriptibilă, nu se pune problema perimării.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata din oficiu sau la cererea părții interesate.

În speță, excepția perimării

acțiunii formulată de reclamanții V.B.J.M., V.B.I.D. și V.B.C., a fost ridicată

din oficiu de instanța de fond, ocazie cu care aceasta a respins-o.

De asemenea, perimarea poate fi

invocată și pe cale de excepție, în ședință publică. Astfel că, nu poate fi

reținută motivarea reclamanților potrivit căreia constatarea perimării trebuia

să se facă înaintea repunerii pe rol sau la momentul soluționării acestei

cereri.

Dispozițiile art. 248 alin. (1) C.

proc. civ. au un caracter general, în sensul că vizează orice acțiune, fără a

distinge între natura și caracterul lor. Așa se face că, perimarea operează și

în cadrul acțiunilor reale din care face parte acțiunea în revendicare, precum

acțiunile de stare civilă, sau orice alte acțiuni, chiar dacă acestea ar fi

declarate de lege imprescriptibile.

Așadar, față de cele reținute,

Înalta Curte va constata că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în

consecință, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții V.B.J.M., V.B.I.D., V.B.C. împotriva deciziei nr. 114 din 2

noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

octombrie 2010.