ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4051/2010

Deliberând asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 571/ COM din 12 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3442/103/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de pârâtul F.C.; a respins, totodată, ca neîntemeiate acțiunea formulată de reclamanta SC G.F. SRL Roman și cererea de intervenție formulată de intervenienta Agenția Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâții B.V., G.M., Ș.P., S.V., A.I., U.I., Ș.L., F.G., C.C., S.I., C.F., M.V., R.C., R.I., C.G., C.C. și F.C.

În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat, prin cererea astfel cum a fost precizată, obligarea pârâților, în solidar, la efectuarea lucrărilor pentru punerea de îndată în funcțiune a prizei de apă, a conductei de aducțiune subterană din beton și a tuturor construcțiilor hidrotehnice care alimentează cu apă ferma piscicolă Dulcești, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere și interzicerea pășunatului animalelor pe terenurile înscrise în Cartea funciară a comunei Dulcești sub nr. 300 N, 301 N și 302 N. Reclamanta și-a motivat acțiunea pe faptul concesionării fermei piscicole situate în extravilanul comunei Dulcești, pârâții săvârșind o serie de acțiuni (pășunatul animalelor pe diguri din 2005 și până în prezent, aruncarea sistematică a deșeurilor pe diguri și baraje, sustragerea vanelor care deviază apa către ferma piscicolă, sustragerea unui segment al conductei de aducțiune) care au provocat pagube importante societății.

A precizat, de asemenea, că pentru pagubele produse de pârâți a formulat o acțiune în pretenții separată. Ulterior la dosar a fost depusă de către Agenția Domeniilor Statului o cerere de intervenție în interesul reclamantei, justificând interesul prin faptul că este concedenta fermei piscicole, conform contractului încheiat cu reclamanta și solicitând admiterea acțiunii reclamantei, apreciind ca fiind dovedite susținerile reclamantei referitoare la distrugerile provocate de pârâți. Pârâtul F.C. a solicitat suspendarea acțiunii, în temeiul art. 244 C. proc. civ., motivat de faptul că pretențiile reclamantei mai fac obiectul unui alt Dosar nr. 2662/291/2009, aflat pe rolul Tribunalului Neamț. Judecătorul fondului a apreciat ca netemeinică cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de pârât, reținând că nu sunt incidente prevederile art. 244 C. proc.

civ., invocate de acesta, existența sau inexistența dreptului ce face obiectul Dosarului nr. 266/291/2009 neavând caracter determinant în soluționarea acțiunii cu care a fost investit. Pe fondul cauzei, judecătorul a reținut că prin contractul de concesiune părțile au prevăzut și ipoteza ca suprafața de teren concesionată, de 91,58 ha, să fie diminuată, în urma reconstituirii dreptului de proprietate prin cate normative sau hotărâri judecătorești. Judecătorul a mai reținut că suprafețele de teren intabulate în favoarea statului român, prin C.N.F.P. București sunt evidențiate în Cartea funciară sub numerele topografice 92/699, 92/700, 92/701, 92/702 și 92/703. La data de 19 mai 2008 Prefectul județului Neamț a emis ordinul nr. 126 prin care s-a dispus modificarea suprafeței islazului aparținând comunei Dulcești, în sensul majorării acestuia cu suprafața de 54,29 ha teren pășune, majorarea fiind făcută din parcelele cadastrale 92/699, 92/700 și 92/703.

S-a apreciat în consecință că prin catul administrativ s-a dispus cu privire la terenurile pentru care s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea C.N.F.P., terenuri concesionate reclamantei. Raportat la prevederile contractului de concesiune, precum și la actul administrativ, judecătorul a constatat că exercitarea activității de pășunat cu animalele de către pârâți pe parcelele înscrise sub nr. 92/699, 92/700 și 92/703 nu se face în mod abuziv, așa cum a invocat reclamanta. S-a mai apreciat că, în condițiile în care concedenta și concesionara nu au solicitat delimitarea suprafeței rămase (de 11,89 ha) asupra căreia își pot exercita dreptul de posesie, solicitarea reclamantei de interzicere a pășunatului nu este întemeiată.

A fost apreciat ca neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâților la efectuarea lucrărilor pentru punerea în funcțiune a pânzei de apă, a conductei de aducțiune subterană din beton și tuturor construcțiilor hidrotehnice care alimentează ferma piscicolă, judecătorul reținând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, reclamanta nedovedind că respectivele construcții hidrotehnice, conducte și pânza de apă erau funcționale la data la care au fost scoase unele fragmente de conducte, nedovedind, deci, un prejudiciu. Totodată, s-a reținut că pârâții nu au acționat cu vinovăție, probele relevând că pârâții au acționat cu reprezentarea că terenul pe care se aflau construcțiile hidrotehnice era proprietatea autorității locale, că puteau folosi terenul ca izlaz comunal, fapt confirmat și prin ordinul prefectului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC G.F. SRL Roman și intervenienta Agenția Domeniilor Statului, criticile lor vizând greșita apreciere a probatoriului, din perspectiva contestării în justiție a ordinului prefectului, precum și din perspectiva neobservării dreptului lor de proprietate, respectiv de folosință asupra digurilor și barajelor de pământ.

Prin decizia nr. 12 din 4 februarie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și intervenienta, cu următoarele considerente: a reținut că probatoriul administrat nu demonstrează îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, iar în valorificarea principiului in dubio pro reo, nu s-a putut aprecia comiterea faptei ilicite de către toți pârâții; s-a mai reținut că pentru repararea prejudiciului cauzat, reclamanta nu a individualizat în concret elementele specifice fiecărei lucrări în parte, respectiv construcțiile hidrotehnice vizate.

Cu privire la capătul de cerere vizând interzicerea pășunatului, s-a reținut, de asemenea că nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale, doar unii pârâți recunoscând că dețin animale, iar alții precizând că animalele doar traversau digurile respective mergând spre islazul comunal, tară a se putea demonstra care sunt persoanele vinovate pentru activitatea solicitată de reclamantă a fi interzisă. Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC G.F. SRL Roman, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii precizate. Reclamanta a invocat prevederea art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., apreciind că hotărârea instanței de apel nu cuprinde o motivare corespunzătoare, motivele fiind contradictorii și străine de natura cauzei, completul de judecată analizând probatoriul administrat doar din perspectiva lipsei oricărei responsabilități a pârâților pentru distrugerea unor bunuri de o valoare considerabilă: sub acest aspect, reclamanta face referiri la contractul de concesiune, la activitățile pârâților de întrerupere a alimentării cu apă, prin sustragerea vanelor și extragerea unui segment din conducta de aducțiune, la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul de pretenții, aflat pe rolul Judecătoriei Roman. Cu toate că a fost administrat acest probatoriu, completul de judecată în apel a concluzionat că nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale.

Hotărârea de apel este contradictorie prin aceea că se reține că primarul comunei Dulcești a avut inițiativa intervenției la unele din construcțiile hidrotehnice, pentru ca ulterior să se constate că nu se poate aprecia în ansamblu comiterea faptei ilicite de către toți parații. S-a apreciat eronat că nu ar fi fost individualizat obiectul cererii de chemare în judecată, fiind precizat în mod expres ce anume se solicită, respectiv punerea de îndată în funcțiune a sistemului de alimentare cu apă a exploatării piscicole. Reclamanta a mai susținut că hotărârea de apel este și nemotivată, judecătorii nearătând care sunt considerentele pentru care au apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

În cauză a formulat recurs și A.N.P.A., ce s-a subrogat Agenției Domeniilor Statului, conform art. II din Legea nr. 317/2009; aceasta a criticat decizia de apel din perspectiva înlăturării concluziilor notei întocmite de Corpul de control. Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală. La termenul din data de 23 noiembrie 2010 a fost invocată din oficiu excepția tardivității recursului declarat de recurenta intervenientă A.N.P.A. Analizându-se cu prioritate excepția invocată, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., se reține că decizia pronunțată de completul de apel a fost comunicată intervenientei, care exercitase calea de atac a apelului, la data de 19 februarie 2010, iar potrivit art. 301 C. proc.

civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii. In speță, intervenientă a declarat recurs împotriva deciziei de apel la data de 6 octombrie 2010, cu mult peste termenul reglementat în art. 301 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere cele reținute, excepția de tardivitate invocată din oficiu urmează a fi admisă, cu consecința respingerii recursului declarat de intervenientă A.N.P.A. ca tardiv. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază caracterul nefondat al recursului declarat de reclamanta SC G.F. SRL Roman, pentru următoarele considerente: Nu se poate reține critica reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., vizând caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei de apel: simpla inserare în cadrul considerentelor a declarațiilor unora dintre pârâți în sensul că primarul localității ar fi avut inițiativa intervenției la unele dintre construcțiile hidrotehnice nu intră în contradicție cu celelalte considerente ce consacră nedovedirea elementelor răspunderii civile delictuale, în condițiile în care judecătorii apelului au ajuns la această concluzie în urma analizării întregului material probator. De asemenea, aspectul relevat de aceste declarații, în sensul că primarul - unul din pârâți ar fi avut acea inițiativă nu are valoarea unei intervenții efective în sensul distrugerii acelor instalații, astfel încât să fi existat o contradicție vădită în considerente, așa cum invocă reclamanta.

Nu poate fi reținută nici critica reclamantei vizând nemotivarea considerentelor prin care s-a reținut neîndeplinirea elementelor răspunderii civile delictuale. Din analiza deciziei de apel rezultă că judecătorii apelului au motivat considerentul vizând neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, nemotivarea hotărârii, ca o critică de nelegalitate în recurs, având în vedere lipsa oricăror considerente care să contureze soluția pronunțată. Se reține că celelalte critici ale reclamantei, subsumate prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu reprezintă motive de nelegalitate ale deciziei de apel, ci motive de netemeinicie, reclamanta fiind nemulțumită de modul în care a fost analizat probatoriului de către completul de apel.

Or, în fața instanței de recurs, potrivit art. 304 C. proc. civ., se pot invoca și pot fi analizate doar aspecte privind legalitatea deciziei recurate, iar nu cele privind temeinicia acelei decizii. In consecință, criticile reclamantei referitoare la modul de analizare a probatoriului de către judecătorii apelului nu pot fi valorificate în calea de atac a recursului. Pentru considerentele reținute și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză de reclamanta SC G.F. SRL Roman va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., vor fi obligate recurentele - reclamanta și intervenienta - la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de intimatul F.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția tardivității recursului intervenientei A.N.P.A. Respinge ca tardiv declarat recursul declarat de intervenienta împotriva deciziei nr. 12 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău. Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă SC G.F. SRL Roman împotriva deciziei nr. 12 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău. Obligă ambele recurente să plătească intimatului F.C., suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2010.