ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4051/2010

Deliberând asupra recursurilor

comerciale de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 571/ COM din

12 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3442/103/2008, judecătorul fondului din

cadrul Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, a

respins cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de pârâtul F.C.; a

respins, totodată, ca neîntemeiate acțiunea formulată de reclamanta SC G.F. SRL

Roman și cererea de intervenție formulată de intervenienta Agenția Domeniilor

Statului în contradictoriu cu pârâții B.V., G.M., Ș.P., S.V., A.I., U.I., Ș.L.,

F.G., C.C., S.I., C.F., M.V., R.C., R.I., C.G., C.C. și F.C.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat, prin cererea astfel

cum a fost precizată, obligarea pârâților, în solidar, la efectuarea lucrărilor

pentru punerea de îndată în funcțiune a prizei de apă, a conductei de aducțiune

subterană din beton și a tuturor construcțiilor hidrotehnice care alimentează

cu apă ferma piscicolă Dulcești, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei

pe zi de întârziere și interzicerea pășunatului animalelor pe terenurile

înscrise în Cartea funciară a comunei Dulcești sub nr. 300 N, 301 N și 302 N.

Reclamanta și-a motivat acțiunea pe faptul concesionării fermei piscicole

situate în extravilanul comunei Dulcești, pârâții săvârșind o serie de acțiuni

(pășunatul animalelor pe diguri din 2005 și până în prezent, aruncarea

sistematică a deșeurilor pe diguri și baraje, sustragerea vanelor care deviază

apa către ferma piscicolă, sustragerea unui segment al conductei de aducțiune)

care au provocat pagube importante societății. A precizat, de asemenea, că

pentru pagubele produse de pârâți a formulat o acțiune în pretenții separată.

Ulterior la dosar a fost depusă de

către Agenția Domeniilor Statului o cerere de intervenție în interesul

reclamantei, justificând interesul prin faptul că este concedenta fermei

piscicole, conform contractului încheiat cu reclamanta și solicitând admiterea

acțiunii reclamantei, apreciind ca fiind dovedite susținerile reclamantei

referitoare la distrugerile provocate de pârâți.

Pârâtul F.C. a solicitat suspendarea

acțiunii, în temeiul art. 244 C. proc. civ., motivat de faptul că pretențiile

reclamantei mai fac obiectul unui alt Dosar nr. 2662/291/2009, aflat pe rolul

Tribunalului Neamț.

Judecătorul fondului a apreciat ca

netemeinică cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de pârât,

reținând că nu sunt incidente prevederile art. 244 C. proc. civ., invocate de

acesta, existența sau inexistența dreptului ce face obiectul Dosarului nr. 266/291/2009

neavând caracter determinant în soluționarea acțiunii cu care a fost investit.

Pe fondul cauzei, judecătorul a

reținut că prin contractul de concesiune părțile au prevăzut și ipoteza ca

suprafața de teren concesionată, de 91,58 ha, să fie diminuată, în urma

reconstituirii dreptului de proprietate prin cate normative sau hotărâri

judecătorești.

Judecătorul a mai reținut că

suprafețele de teren intabulate în favoarea statului român, prin C.N.F.P. București

sunt evidențiate în Cartea funciară sub numerele topografice 92/699, 92/700,

92/701, 92/702 și 92/703. La data de 19 mai 2008 Prefectul județului Neamț a

emis ordinul nr. 126 prin care s-a dispus modificarea suprafeței islazului

aparținând comunei Dulcești, în sensul majorării acestuia cu suprafața de 54,29

ha teren pășune, majorarea fiind făcută din parcelele cadastrale 92/699, 92/700

și 92/703. S-a apreciat în consecință că prin catul administrativ s-a dispus cu

privire la terenurile pentru care s-a intabulat dreptul de proprietate în

favoarea C.N.F.P., terenuri concesionate reclamantei.

Raportat la prevederile contractului

de concesiune, precum și la actul administrativ, judecătorul a constatat că

exercitarea activității de pășunat cu animalele de către pârâți pe parcelele

înscrise sub nr. 92/699, 92/700 și 92/703 nu se face în mod abuziv, așa cum a

invocat reclamanta. S-a mai apreciat că, în condițiile în care concedenta și

concesionara nu au solicitat delimitarea suprafeței rămase (de 11,89 ha) asupra

căreia își pot exercita dreptul de posesie, solicitarea reclamantei de

interzicere a pășunatului nu este întemeiată.

A fost apreciat ca neîntemeiat și

capătul de cerere privind obligarea pârâților la efectuarea lucrărilor pentru

punerea în funcțiune a pânzei de apă, a conductei de aducțiune subterană din

beton și tuturor construcțiilor hidrotehnice care alimentează ferma piscicolă,

judecătorul reținând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale, reclamanta nedovedind că respectivele construcții hidrotehnice,

conducte și pânza de apă erau funcționale la data la care au fost scoase unele

fragmente de conducte, nedovedind, deci, un prejudiciu. Totodată, s-a reținut

că pârâții nu au acționat cu vinovăție, probele relevând că pârâții au acționat

cu reprezentarea că terenul pe care se aflau construcțiile hidrotehnice era

proprietatea autorității locale, că puteau folosi terenul ca izlaz comunal,

fapt confirmat și prin ordinul prefectului.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanta SC G.F. SRL Roman și intervenienta Agenția Domeniilor Statului,

criticile lor vizând greșita apreciere a probatoriului, din perspectiva

contestării în justiție a ordinului prefectului, precum și din perspectiva

neobservării dreptului lor de proprietate, respectiv de folosință asupra

digurilor și barajelor de pământ.

Prin decizia nr. 12 din 4 februarie

2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamantă și intervenienta, cu următoarele considerente: a

reținut că probatoriul administrat nu demonstrează îndeplinirea condițiilor

răspunderii civile delictuale, iar în valorificarea principiului in dubio pro

reo, nu s-a putut aprecia comiterea faptei ilicite de către toți pârâții; s-a

mai reținut că pentru repararea prejudiciului cauzat, reclamanta nu a

individualizat în concret elementele specifice fiecărei lucrări în parte,

respectiv construcțiile hidrotehnice vizate.

Cu privire la capătul de cerere vizând

interzicerea pășunatului, s-a reținut, de asemenea că nu sunt dovedite

elementele răspunderii civile delictuale, doar unii pârâți recunoscând că dețin

animale, iar alții precizând că animalele doar traversau digurile respective

mergând spre islazul comunal, tară a se putea demonstra care sunt persoanele

vinovate pentru activitatea solicitată de reclamantă a fi interzisă.

Decizia de apel a fost recurată de

reclamanta SC G.F. SRL Roman, solicitând admiterea recursului și modificarea

hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii precizate.

Reclamanta a invocat prevederea art. 304

pct. 7 C. proc. civ., apreciind că hotărârea instanței de apel nu cuprinde o

motivare corespunzătoare, motivele fiind contradictorii și străine de natura

cauzei, completul de judecată analizând probatoriul administrat doar din

perspectiva lipsei oricărei responsabilități a pârâților pentru distrugerea

unor bunuri de o valoare considerabilă: sub acest aspect, reclamanta face

referiri la contractul de concesiune, la activitățile pârâților de întrerupere

a alimentării cu apă, prin sustragerea vanelor și extragerea unui segment din

conducta de aducțiune, la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în

dosarul de pretenții, aflat pe rolul Judecătoriei Roman. Cu toate că a fost

administrat acest probatoriu, completul de judecată în apel a concluzionat că

nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale.

Hotărârea de apel este contradictorie

prin aceea că se reține că primarul comunei Dulcești a avut inițiativa

intervenției la unele din construcțiile hidrotehnice, pentru ca ulterior să se

constate că nu se poate aprecia în ansamblu comiterea faptei ilicite de către

toți parații.

S-a apreciat eronat că nu ar fi fost

individualizat obiectul cererii de chemare în judecată, fiind precizat în mod

expres ce anume se solicită, respectiv punerea de îndată în funcțiune a

sistemului de alimentare cu apă a exploatării piscicole.

Reclamanta a mai susținut că hotărârea

de apel este și nemotivată, judecătorii nearătând care sunt considerentele

pentru care au apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale.

În cauză a formulat recurs și A.N.P.A.,

ce s-a subrogat Agenției Domeniilor Statului, conform art. II din Legea nr. 317/2009;

aceasta a criticat decizia de apel din perspectiva înlăturării concluziilor

notei întocmite de Corpul de control.

Nu au fost administrate probe noi în

această fază procesuală.

La termenul din data de 23 noiembrie

2010 a fost invocată din oficiu excepția tardivității recursului declarat de recurenta

intervenientă A.N.P.A.

Analizându-se cu prioritate excepția

invocată, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., se reține că decizia

pronunțată de completul de apel a fost comunicată intervenientei, care

exercitase calea de atac a apelului, la data de 19 februarie 2010, iar potrivit

art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de

la data comunicării hotărârii. In speță, intervenientă a declarat recurs

împotriva deciziei de apel la data de 6 octombrie 2010, cu mult peste termenul

reglementat în art. 301 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere cele reținute,

excepția de tardivitate invocată din oficiu urmează a fi admisă, cu consecința

respingerii recursului declarat de intervenientă A.N.P.A. ca tardiv.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază caracterul nefondat al

recursului declarat de reclamanta SC G.F. SRL Roman, pentru următoarele

considerente:

Nu se poate reține critica

reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizând

caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei de apel: simpla inserare

în cadrul considerentelor a declarațiilor unora dintre pârâți în sensul că

primarul localității ar fi avut inițiativa intervenției la unele dintre

construcțiile hidrotehnice nu intră în contradicție cu celelalte considerente

ce consacră nedovedirea elementelor răspunderii civile delictuale, în

condițiile în care judecătorii apelului au ajuns la această concluzie în urma

analizării întregului material probator. De asemenea, aspectul relevat de

aceste declarații, în sensul că primarul - unul din pârâți ar fi avut acea

inițiativă nu are valoarea unei intervenții efective în sensul distrugerii

acelor instalații, astfel încât să fi existat o contradicție vădită în

considerente, așa cum invocă reclamanta.

Nu poate fi reținută nici critica

reclamantei vizând nemotivarea considerentelor prin care s-a reținut

neîndeplinirea elementelor răspunderii civile delictuale. Din analiza deciziei

de apel rezultă că judecătorii apelului au motivat considerentul vizând

neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, nemotivarea

hotărârii, ca o critică de nelegalitate în recurs, având în vedere lipsa

oricăror considerente care să contureze soluția pronunțată.

Se reține că celelalte critici ale

reclamantei, subsumate prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu

reprezintă motive de nelegalitate ale deciziei de apel, ci motive de

netemeinicie, reclamanta fiind nemulțumită de modul în care a fost analizat

probatoriului de către completul de apel. Or, în fața instanței de recurs,

potrivit art. 304 C. proc. civ., se pot invoca și pot fi analizate doar aspecte

privind legalitatea deciziei recurate, iar nu cele privind temeinicia acelei

decizii. In consecință, criticile reclamantei referitoare la modul de analizare

a probatoriului de către judecătorii apelului nu pot fi valorificate în calea

de atac a recursului.

Pentru considerentele reținute și

constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză de reclamanta SC G.F. SRL Roman va fi respins ca

nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., vor

fi obligate recurentele - reclamanta și intervenienta - la plata cheltuielilor

de judecată efectuate și dovedite de intimatul F.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității

recursului intervenientei A.N.P.A.

Respinge ca tardiv declarat recursul

declarat de intervenienta împotriva deciziei nr. 12 din 4 februarie 2010 a

Curții de Apel Bacău.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de recurenta - reclamantă SC G.F. SRL Roman împotriva deciziei nr. 12 din 4

februarie 2010 a Curții de Apel Bacău.

Obligă ambele recurente să plătească

intimatului F.C., suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică azi, 23 noiembrie 2010.