ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3712/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3712/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în primă
instanță.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta Agenția Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
SC A. SRL, obligarea pârâtei la plata sumei de 713,81 lei înregistrată în baza
contractului de exploatare al potențialului piscicol nr. 85/1999, debit preluat
de la C.N.A.F.P., conform evidenței contabile de la 10 aprilie 2008, precum și
la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că între pârâtă și Compania Națională Apele
Române – Direcția Apelor Jiu Craiova s-a încheiat, la 27 decembrie 1999,
Contractul abonament privind prestarea serviciului de asigurare a folosirii
potențialului piscicol pentru pescuit industrial în fluviul Dunărea, iar, în
urma adoptării O.U.G. nr. 23/2008, reclamanta s-a subrogat, în drepturile și
obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în
contractul menționat.
La termenul din data
de 23 februarie 2010 a fost introdus în cauză, în calitate de reclamantă,
Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, ca urmare a cererii Agenției
Domeniilor Statului care, a precizat că potrivit Legii nr. 317/2009 pentru
aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, protecția,
conservarea și exploatarea resurselor acvatice vii se realizează de către
Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.
Pârâta SC A. SRL a
formulat întâmpinare la data de 19 februarie 2010 prin care a invocat prescripția
dreptului la acțiune cu privire la suma de 713,81 lei reprezentând debit
preluat de la C.N.A.F.P., arătând că a fost depășit termenul general de
prescripție de 3 ani.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.
3585 din data de 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal, a respins ca prescrisă acțiune formulată
de către reclamantele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și
Agenția Domeniilor Statului.
În motivarea acestei
hotărâri, instanța de fond a reținut că reclamanta solicită obligarea pârâtei
la plata unei sume în cuantum de 713,81 lei înregistrată în contabilitatea
Companiei Naționale Apele Române în baza contractului de exploatare a
potențialului piscicol nr. 85/1999, debit pe care l-a preluat conform evidenței
din 10 aprilie 2008, ce figurează în evidențele contabile cu data de 31
decembrie 2005, condiții în care în cauză a fost depășit termenul general de
prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Calea de atac
exercitată în cauză.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și
Acvacultură, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și invocând
motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea
recursului recurenta-reclamantă face expunerea cererii de chemare în judecată prin
care a solicitat obligarea pârâtei SC A. SRL la plata sumei de 713,81 lei
înregistrată în baza contractului de exploatare al potențialului piscicol nr. 85/1999,
debit preluat de la C.N.A.F.P., conform evidentei contabile de la 10 aprilie 2008
arătând că banii pe care îi datorează pârâta se fac venit la bugetul de stat,
iar instituțiile statului pentru a evita cauzarea unu prejudiciu au demarat
procedura concilierii directe cu pârâta cu intenția de a stinge prejudiciul pe
cale amiabila și că A.N.P.A. este în plin drept de a se reprezenta în litigiile
existente pe rolul instanțelor de judecată fără a se aduce în concret critici
soluției prin care a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
II. Considerentele
Înaltei Curți, asupra recursului.
Examinând sentința
prin prisma criticilor formulate de recurentă dar și sub toate aspectele în
temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul
este nefondat.
Argumentele de
fapt și de drept relevante.
Recurenta-reclamantă
a chemat în judecată intimata-pârâtă pentru plata sumei de 713,81 lei reprezentând
debit preluat de la C.N.A.F.P. conform evidenței contabile din 10 aprilie 2008.
Soluția primei
instanței de fond, de respingere, a acțiunii, ca prescrisă, este legală în
cauză fiind incidente dispozițiile normative invocate, respectiv art. 3 din
Decretul nr. 167/1958, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani.
Prescripția
extinctivă este un mijloc de stingere a dreptului material la acțiune având ca
obiect patrimonial prin neexercitarea acelui drept în termenul stabilit de
lege.
Această instituție
juridică asigură stabilitatea și certitudinea raporturilor juridice prin
stingerea drepturilor la acțiune care nu au fost exercitate în cadrul unor
termene considerate de legiuitor ca îndestulătoare.
Pornind de la data
concilierii directe de altfel, contestată de către debitor, termenul de
prescripție de 3 ani a fost depășit iar recurenta-reclamantă prin cererea de
recurs nu a invocat un alt moment de la care s-ar fi născut dreptul său la
acțiune, indiferent de modificările legislative care au intervenit în
administrarea fondului piscicol.
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs.
Pentru considerentele
expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței civile nr.
3585 din data de 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 24 iunie 2011.