ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4657/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția

Domeniilor Statului a chemat în judecată pe pârâta Asociația Vânătorilor și Pescarilor

Sportivi Mehedinți, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză

să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 27.714,57 RON, compusă din valoarea

minimă, calculată în baza contractului de delegare atribuții gestionare durabilă

pescuit recreativ sportiv în ape interioare din 05 februarie 1988, aferentă perioadei

01 ianuarie 2008-10 martie 2008, și valoarea debitului preluat de la Compania Națională

de Administrare a Fondului Piscicol, conform evidenței contabile de la data de 10

martie 2008, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, la data de 05 februarie 2008, între Compania Națională de

Administrare a Fondului Piscicol, în calitate de gestionar, și Asociația Vânătorilor

și Pescarilor Sportivi Mehedinți, în calitate de gestionar delegat, s-a încheiat

contractul anterior individualizat, având ca obiect exploatarea durabilă prin pescuit

recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale

din județul Mehedinți.

Reclamanta a precizat

faptul că s-a subrogat în drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare

a Fondului Piscicol în toate contractele în care aceasta a fost parte, încheiate

cu agenții contractanți care dețin în exploatare și administrare amenajări piscicole,

ca urmare a abrogării Legii nr. 192/2001 prin O.U.G. nr. 23/2008.

În plus, reclamanta a

susținut faptul că, prin art. 70 din O.U.G. nr. 23/2008, a fost anulată calitatea

Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol de gestionar al resurselor

acvatice vii, motiv pentru care contractul aflat în discuția a încetat de drept,

iar pârâta a fost notificată în vederea achitării debitului restant.

Pârâta Asociația Vânătorilor

și Pescarilor Sportivi Mehedinți a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

acțiunii reclamantei, cu motivarea că a respectat clauzele contractuale și a achitat

sumele restante.

De asemenea, pârâta a

precizat că nu datorează suma de 23.313,75 RON, întrucât aceasta se referă la perioada

ulterioară datei de 10 martie 2008, ceea ce ar însemna că a avut loc o prelungire

a contractului.

Pârâta a formulat și cerere

reconvențională în care a solicitat prelungirea contractului din 05 februarie 1988

și a actului adițional la acesta.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 38 din 05

ianuarie 2010, a constatat nulitatea cererii reconvenționale formulate de pârâta

Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți, a admis acțiunea formulată

de reclamanta Agenția Domeniilor Statului și a obligat pârâta la plata către aceasta

a sumei de 27.714,57 RON, compusă din valoarea minimă, calculată în baza contractului

din 05 februarie 1988, aferentă perioadei 01 ianuarie 2008-10 martie 2008 și valoarea

debitului preluat de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol,

conform evidenței contabile de la data de 10 martie 2008.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În baza contractului de

exploatare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii din

05 februarie 1988 și a actului adițional nr. 1 din 18 martie 2003, reclamanta a

emis factura din 22 mai 2009 pentru suma de 4.400,82 RON cu TVA, reprezentând valoarea

minimă calculată pentru perioada 01 ianuarie 2008-10 martie 2008.

Prin art. 69 din O.U.G.

nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura se prevede că, la data intrării în

vigoare a acestei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei

Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și

obligațiile care rezultă din contractele încheiate de această parte cu agenții contractanți

care dețin în exploatare și administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care

au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte.

Instanța de fond a apreciat

că, în temeiul subrogării legale care a intervenit în urma adoptării ordonanței

de urgență anterior arătate, reclamanta era îndreptățită să factureze valoarea minimă,

calculată potrivit contractului aflat în discuție, cu TVA.

În opinia primei instanțe,

împrejurarea că reclamanta a emis factura la data de 21 mai 2009 și nu cu 7 zile

înainte de data scadenței nu exonerează pârâta de plata obligațiilor financiare,

cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a calculat și penalități de întârziere.

Pe de altă parte, în raport

de dispozițiile art. 119 alin. (2) și art. 133 alin. (1) C. proc. civ., instanța

a constatat nulitatea cererii reconvenționale, întrucât pârâta nu a precizat care

este obiectul acesteia.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți,

care a solicitat casarea sa, cu trimitere sau cu reținere spre rejudecare.

În motivarea cererii,

care nu a fost structurată pe motive de recurs, se susține de către recurentă faptul

că soluția de constatare a nulității cererii reconvenționale este greșită, întrucât

obiectul acesteia era acela al prelungirii contractului de exploatare durabilă prin

pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii din 05 februarie 1988, în situația

în care acțiunea reclamantei ar fi fost admisă.

Recurenta precizează că

prima instanță a analizat și interpretat greșit probatoriul administrat în cauză,

întrucât nu a ținut seama de faptul că a fost achitată suma de 4.400,82 RON, ce

reprezenta valoarea minimă calculată pe perioada 01 ianuarie 2008-10 martie 2008,

cu ordinul de plată din 24 septembrie 2009.

În plus, recurenta arată

faptul că nu datorează nici suma de 23.313,75 RON, deoarece intimata-reclamantă

nu a emis factura pentru această sumă, iar la finele anului 2007 nu înregistra o

astfel de datorie.

În concepția recurentei,

dacă intimata-reclamantă s-ar fi subrogat în drepturile și obligațiile Companiei

Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în toate contractele în care aceasta

a fost parte, ar fi avut obligația de a prelungi contractele existente, aflate în

derulare.

Intimata-reclamantă Agenția

Domeniilor Statului a formulat note scrise.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii deduse

judecății de către intimata-reclamantă Agenția Domeniilor Statului îl reprezintă

obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 27.714,57 RON, compusă din valoarea

minimă, calculată în baza contractului de delegare atribuții gestionare durabilă

pescuit recreativ sportiv în ape interioare din 05 februarie 1988, aferentă perioadei

01 ianuarie 2008-10 martie 2008, și valoarea debitului preluat de la Compania Națională

de Administrare a Fondului Piscicol, conform evidenței contabile de la data de 10

martie 2008.

Potrivit Legii nr. 317/2009

pentru aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultură (publicată

în M. Of., Partea I nr. 708/21.10.2009), protecția, conservarea și exploatarea resurselor

acvatice vii se realizează de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

Mai precis, art. 2 din

Legea nr. 317/2009 stabilește că, la data intrării în vigoare a prezentei legi,

Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă Agenției Domeniilor Statului

în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate

de aceasta cu agenți economici care dețin în exploatare și în administrare amenajări

piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune

sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.

Actul normativ aflat în

discuție a intrat în vigoare la data de 24 octombrie 2009, când litigiul se afla

în faza judecății în fond.

Înalta Curte apreciază

că prima instanță nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului, reglementat

de art. 129 C. proc. civ., întrucât la ultimul termen de judecată nu a pus în discuția

părților acest incident procedural, respectiv subrogarea legală a Agenției Naționale

pentru Pescuit și Acvacultură în drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului.

Cu alte cuvinte, a fost

încălcat un principiu fundamental specific procesului civil, aplicabil și în materia

contenciosului administrativ, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004,

modificată.

Așadar, este fondat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care se referă la cazul în

care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Acest text normativ constituie

dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea, se poate susține

că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile

procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la

pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare

nu se încadrează în alte motive de recurs.

Astfel, hotărârea atacată

în prezenta cauză va fi casată pentru acest motiv, ca urmare a nerespectării principiului

rolului activ al judecătorului și al principiului contradictorialității.

În consecință, în raport

de cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (5) teza și art. 313 proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Agenția Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți împotriva sentinței

nr. 38 din 05 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.