ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4657/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a chemat în judecată pe pârâta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 27.714,57 RON, compusă din valoarea minimă, calculată în baza contractului de delegare atribuții gestionare durabilă pescuit recreativ sportiv în ape interioare din 05 februarie 1988, aferentă perioadei 01 ianuarie 2008-10 martie 2008, și valoarea debitului preluat de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, conform evidenței contabile de la data de 10 martie 2008, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 05 februarie 2008, între Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, în calitate de gestionar, și Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți, în calitate de gestionar delegat, s-a încheiat contractul anterior individualizat, având ca obiect exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din județul Mehedinți. Reclamanta a precizat faptul că s-a subrogat în drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în toate contractele în care aceasta a fost parte, încheiate cu agenții contractanți care dețin în exploatare și administrare amenajări piscicole, ca urmare a abrogării Legii nr. 192/2001 prin O.U.G.

nr. 23/2008. În plus, reclamanta a susținut faptul că, prin art. 70 din O.U.G. nr. 23/2008, a fost anulată calitatea Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol de gestionar al resurselor acvatice vii, motiv pentru care contractul aflat în discuția a încetat de drept, iar pârâta a fost notificată în vederea achitării debitului restant. Pârâta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu motivarea că a respectat clauzele contractuale și a achitat sumele restante. De asemenea, pârâta a precizat că nu datorează suma de 23.313,75 RON, întrucât aceasta se referă la perioada ulterioară datei de 10 martie 2008, ceea ce ar însemna că a avut loc o prelungire a contractului.

Pârâta a formulat și cerere reconvențională în care a solicitat prelungirea contractului din 05 februarie 1988 și a actului adițional la acesta.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 38 din 05 ianuarie 2010, a constatat nulitatea cererii reconvenționale formulate de pârâta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți, a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului și a obligat pârâta la plata către aceasta a sumei de 27.714,57 RON, compusă din valoarea minimă, calculată în baza contractului din 05 februarie 1988, aferentă perioadei 01 ianuarie 2008-10 martie 2008 și valoarea debitului preluat de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, conform evidenței contabile de la data de 10 martie 2008. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: În baza contractului de exploatare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii din 05 februarie 1988 și a actului adițional nr. 1 din 18 martie 2003, reclamanta a emis factura din 22 mai 2009 pentru suma de 4.400,82 RON cu TVA, reprezentând valoarea minimă calculată pentru perioada 01 ianuarie 2008-10 martie 2008. Prin art. 69 din O.U.G.

nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura se prevede că, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de această parte cu agenții contractanți care dețin în exploatare și administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte. Instanța de fond a apreciat că, în temeiul subrogării legale care a intervenit în urma adoptării ordonanței de urgență anterior arătate, reclamanta era îndreptățită să factureze valoarea minimă, calculată potrivit contractului aflat în discuție, cu TVA.

În opinia primei instanțe, împrejurarea că reclamanta a emis factura la data de 21 mai 2009 și nu cu 7 zile înainte de data scadenței nu exonerează pârâta de plata obligațiilor financiare, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a calculat și penalități de întârziere. Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 119 alin. (2) și art. 133 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat nulitatea cererii reconvenționale, întrucât pârâta nu a precizat care este obiectul acesteia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți, care a solicitat casarea sa, cu trimitere sau cu reținere spre rejudecare.

În motivarea cererii, care nu a fost structurată pe motive de recurs, se susține de către recurentă faptul că soluția de constatare a nulității cererii reconvenționale este greșită, întrucât obiectul acesteia era acela al prelungirii contractului de exploatare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii din 05 februarie 1988, în situația în care acțiunea reclamantei ar fi fost admisă. Recurenta precizează că prima instanță a analizat și interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, întrucât nu a ținut seama de faptul că a fost achitată suma de 4.400,82 RON, ce reprezenta valoarea minimă calculată pe perioada 01 ianuarie 2008-10 martie 2008, cu ordinul de plată din 24 septembrie 2009. În plus, recurenta arată faptul că nu datorează nici suma de 23.313,75 RON, deoarece intimata-reclamantă nu a emis factura pentru această sumă, iar la finele anului 2007 nu înregistra o astfel de datorie.

În concepția recurentei, dacă intimata-reclamantă s-ar fi subrogat în drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în toate contractele în care aceasta a fost parte, ar fi avut obligația de a prelungi contractele existente, aflate în derulare. Intimata-reclamantă Agenția Domeniilor Statului a formulat note scrise. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii deduse judecății de către intimata-reclamantă Agenția Domeniilor Statului îl reprezintă obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 27.714,57 RON, compusă din valoarea minimă, calculată în baza contractului de delegare atribuții gestionare durabilă pescuit recreativ sportiv în ape interioare din 05 februarie 1988, aferentă perioadei 01 ianuarie 2008-10 martie 2008, și valoarea debitului preluat de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, conform evidenței contabile de la data de 10 martie 2008. Potrivit Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultură (publicată în M. Of., Partea I nr. 708/21.10.2009), protecția, conservarea și exploatarea resurselor acvatice vii se realizează de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

Mai precis, art. 2 din Legea nr. 317/2009 stabilește că, la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți economici care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens. Actul normativ aflat în discuție a intrat în vigoare la data de 24 octombrie 2009, când litigiul se afla în faza judecății în fond. Înalta Curte apreciază că prima instanță nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 129 C. proc.

civ., întrucât la ultimul termen de judecată nu a pus în discuția părților acest incident procedural, respectiv subrogarea legală a Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură în drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului. Cu alte cuvinte, a fost încălcat un principiu fundamental specific procesului civil, aplicabil și în materia contenciosului administrativ, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată. Așadar, este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care se referă la cazul în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Acest text normativ constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.

De aceea, se poate susține că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Astfel, hotărârea atacată în prezenta cauză va fi casată pentru acest motiv, ca urmare a nerespectării principiului rolului activ al judecătorului și al principiului contradictorialității. În consecință, în raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (5) teza și art. 313 proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți împotriva sentinței nr. 38 din 05 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.