ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2370/2010

Deliberând asupra recursului civil

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1311 din 15

decembrie 2006 Tribunalul Buzău, secția civilă, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta M.S.M. în contradictoriu cu SA I. și P.R.I. și în

consecință a anulat decizia nr. 14 din 22 iunie 2006, obligând pârâta să

dispună restituirea în natură, către reclamantă, a bunurilor imobile înscrise

în C 227 Gheraseni – Buzău, conform dispozitivului.

Prin încheierea din 14 octombrie 2009,

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a dispus suspendarea judecății apelului formulat, împotriva sentinței dată de

prima instanță, de către SA I. Gherășeni, în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1

C. proc. civ.

Pentru a dispune astfel, instanța de

control judiciar a reținut că dezlegarea pricinii depinde de modalitatea în

care se va soluționa – irevocabil – dosarul având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase,

încheiat de defuncta M.S.M. și intimata N.V., dosar aflat în recurs, pe rolul

Tribunalului Prahova.

Împotriva acestei încheieri, a declarat

recurs în termen legal, N.V., intimată în dosarul nr. 273,3/42/2007 al Curții

de Apel Pitești, fără a arăta temeiul pe care-și fundamentează calea

extraordinară de atac și fără a formula critici care eventual, ar putea fi

încadrate într-unul din temeiurile prevăzute de lege.

Recursul este nul, în considerarea

următoarelor argumente.

Cauza recursului constă în

nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care

trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar,

simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după

cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este

nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe

cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Potrivit art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs sunt arătate

limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al

instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.

În prezenta cauză, recurenta nu s-a

conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Or, instanța investită cu judecarea

recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în

care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea

ce nu s-a realizat în cauză.

Așa fiind recursul urmează a se constata,

ca fiind nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta N.V. împotriva încheierii din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2010.