ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 671/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la 10 noiembrie 2008, reclamanta SC Y.P. SRL, Tg. Jiu, cheamă în

judecată pe pârâtele C.N.P.R. SA, București, și D.R.P. Craiova

solicitând instanței să se dispună obligarea acestora să îi

vândă spațiul situat în Tg. Jiu, în imobilul din B-dul Unirii, Gorj,

care face obiectul contractului de închiriere nr. 250/493 din 8 ianuarie 2007

și actului adițional nr. 258/4927 din 15 februarie 2008, încheiat de

reclamantă cu pârâta D.R.P. Craiova, cu daune cominatorii în sumă de

1.000 lei pe zi de întârziere în sarcina pârâtelor până la îndeplinirea

acestei obligații.

Prin sentința nr. 44 din 3

martie 2009, Tribunalul Gorj, secția comercială, respinge

excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de

pârâta C.N.P.R. SA București cu privire la D.R.P. Craiova, admite cererea

reclamantei și obligă pârâtele să vândă reclamantei

spațiul din litigiu, în suprafață de 35,5 m.p., cu daune

cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere în sarcina pârâtelor începând cu

momentul rămânerii irevocabile a sentinței și până la

executarea efectivă a acesteia.

Pentru a decide astfel.

instanța reține, pe de o parte, că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., cu privire la D.R.P.

Craiova, care are organe proprii de conducere și cont bancar propriu,

având, deci, capacitate procesuală de folosință, iar, pe de

altă parte, că reclamanta, care se încadrează în categoria

întreprinderilor mici și mijlocii potrivit Legii nr. 346/2004, a

făcut cerere de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare

depusă la pârâta C.N.P.R. SA în termenul prevăzut de art. 12 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, că spațiul comercial din litigiu

este de drept activ disponibil, potrivit art. 13 alin. (2) lit. c) din

aceeași lege, față de faptul că reclamanta îl

folosește de 8 ani, pârâtele neputând invoca propria culpă în

neîntocmirea listei cu activele disponibile și transmiterea acesteia

camerelor de comerț conform art. 13 alin. (4) din menționata lege.

Prin decizia nr. 130 din 9 iunie

2009, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, admite apelurile

declarate de pârâte împotriva sentinței primei instanțe pe care o

schimbă în parte în sensul că admite excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei D.R.P. Craiova și respinge

acțiunea față de aceasta, admite în parte acțiunea

față de pârâta C.N.P.R. SA București, obligă pârâta să

vândă reclamantei spațiul comercial situat din litigiu, respinge

cererea de obligare la plata de daune cominatorii, dă în debit pe

reclamantă cu taxa judiciară de timbru aferentă fondului, în

cuantum de 5147 lei, cu 5174 lei cheltuieli de judecată aferente fondului,

în sarcina pârâtei.

Reține instanța, pentru a

decide astfel, că potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004

obligația de vânzare a activelor patrimoniale este stabilită numai în

sarcina companiilor naționale și societăților comerciale,

că pârâta C.N.P.R. SA nu poate invoca propria culpă întrucât

obligația întocmirii unei liste cu spațiile comerciale disponibile

revenea acesteia conform art. 13 alin. (1) pct. 4 din legea

menționată, obligația de a vinde activele disponibile fiind

stabilită de legiuitor prin art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2)

din aceeași lege, operațiunea de vânzare nefiind lăsată la

latitudinea companiilor naționale și, deci, nefiind necesară în

acest sens o hotărâre a adunării generale, precum și că nu

se poate stabili un termen pentru evaluarea activului de către un expert

în vederea stabilirii prețului de vânzare spre a se justifica acordarea de

daune cominatorii.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta

C.N.P.R. SA declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul respingerii

ca neîntemeiată a acțiunii promovate de intimata reclamantă.

În fundamentarea recursului său

recurenta pârâtă critică instanța de apel pentru greșita

aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 13 alin. (2) lit. a)

raportat la art. 12 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 346/2004,

aceasta calificând eronat spațiul comercial din litigiu ca activ

disponibil, calitate pe care imobilul în cauză ar fi trebuit să o

aibă anterior încheierii contractului de închiriere cu intimata

reclamantă, aspect ce rezultă, în opinia recurentei, și prin

raportare la reglementarea anterioară dată de Legea nr. 133/1999,

activul în cauză trebuind să fi fost declarat ca atare și

înscris în listele afișate la camerele de comerț și industrii ce

urmau a fi întocmite în 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 133/1999,

listă pe care activul din litigiu nu se regăsește.

Examinând recursul recurentei prin

prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu

este fondat, decizia recurată fiind legală și temeinică.

Se constată, în acest sens,

că instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond,

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 346/2004,

respectiv ale art. 12 alin. (1) lit. a) și b) și ale art. 13 alin.

(1) și (2) lit. a), reținând judicios că activul din litigiu

este un activ disponibil, acesta nefiind utilizat de pârâta recurentă

pentru realizarea obiectului ei de activitate de mai mult de trei luni, fiind

închiriat reclamantei intimate din anul 2000 în baza unor contracte de

închiriere succesive, ultimul fiind contractul de închiriere nr. 250/493 din 8

ianuarie 2007, modificat prin actul adițional nr. 258/4927 din 15

februarie 2008, astfel că nu poate fi admisă critica recurentei cu

privire la acest aspect.

În mod judicios a reținut

instanța de apel, ca și instanța de fond, că neincluderea

activului în litigiu pe lista pe care recurenta nu a întocmit-o, deși era

obligată în acest sens conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004,

nu este de natură să schimbe calificarea respectivului activ ca activ

disponibil, pe de o parte, pentru că recurenta nu se poate prevala de

propria culpă, iar pe de altă parte, pentru că întocmirea listei

menționate, cu caracter public, are menirea, în economia legii, să le

aducă la cunoștința IMM-urilor interesate, și care se

află sub incidența prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) și d),

situație ce nu privește pe intimata reclamantă care deține

activul în baza unui contract de închiriere de mai mult de 3 luni, căzând

sub incidența dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b) coroborate cu

cele ale art. 13 alin. (2) lit. a), recurenta pârâtă fiind obligată

să vândă respectivul activ potrivit art. 12 alin. (1) lit. b), cum

întemeiat a reținut instanța de control judiciar, critica recurentei

formulată sub acest aspect neputând fi, în consecință,

primită.

De altfel, nici referirile

recurentei la dispozițiile Legii nr. 133/1999 pentru a demonstra că

activul din litigiu nu este disponibil nu pot fi reținute, întrucât legea

menționată a fost abrogată, dreptul intimatei reclamante la

cumpărarea activului respectiv întemeindu-se pe dispozițiile Legii nr.

346/2004 în vigoare, calificarea de activ disponibil făcându-se judicios,

în speță, în temeiul art. 13 alin. (2) lit. a) din legea

evocată, nici o dispoziție din această lege neprevăzând

că activul ar fi trebuit să fi fost dovedit ca fiind disponibil

anterior încheierii contractului de închiriere, cum eronat susține

recurenta.

Față de cele de mai sus,

cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

recurentei pârâte împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi:

Respinge recursul declarat de pârâta

C.N.P.R. SA, împotriva deciziei nr. 130 din 9 iunie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.