ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 187/F din 18 iunie 2010 Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 14 iunie 2010 de judecătorul pentru investigații preliminare de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano privind pe cetățeanul român I.I.O. și predarea acestuia luând act că persoana solicitată a consimțit la predare. S-a dispus arestarea persoanei solicitate I.I.O. (fiul lui F. și N.) pe o perioadă de 29 de zile de la 19 iunie 2010. S-a mai dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene cu condiția respectării regulei specialității și cu condiția ca în cazul unei hotărâri de condamnare la o pedeapsa privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Împotriva sentinței a declarat recurs persoana solicitată I.I.O., care nu și-a motivat recursul. Recursul persoanei solicitate este inadmisibil. Potrivit art. 93 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea instanței prin care se ia act de consimțământul acesteia are aceleași efecte juridice ca hotărârea de predare prevăzută la art. 94. Hotărârea prevăzută la alin. (1) este definitivă. Așa fiind, hotărârea atacată nu face parte din cele prevăzute de art. 385 1 din C. proc. pen. susceptibile de a fi atacate cu recurs. Prin urmare, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul persoanei solicitate, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de persoana solicitată I.I.O. împotriva sentinței penale nr. 187/ F din 18 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 2 iulie 2010.