ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1423/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1423/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia penală nr. 57 din 22 ianuarie 2010 Curtea de
Apel
Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a
respins contestația în anulare formulată de contestatorul T.I.,
împotriva deciziei penale nr. 1013 din 22
octombrie 2009, pronunțată
de Curtea
de Apel Craiova, în dosarul nr. 5186/215/2009.
A
obligat contestatorul la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 917 din 07 aprilie 2009, Judecătoria Craiova, în dosar nr. 5186/215/2009,
în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a)
C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul T.I.
împotriva
rezoluției
nr. 11581/P/2007 emisă la data
de 28 noiembrie 2008 de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Craiova.
S-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi
penale dispusă
față de intimații P.M., G.M.C.
,
și G.M.V.,
prin
rezoluția amintită anterior.
S-a
respins cererea petentului privind acordarea de daune morale.
A
obligat petentul la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță
a constatat că
la data de 04 martie 2009 a fost înregistrată plângerea
formulată de
petentul T.I. împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale
nr. 11581/P/2007 din 28 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă
Judecătoria
Craiova, în contradictoriu cu intimații G.M.V., G.M.C., P.M., motivându-se în
esență că a cerut încetarea contractului de muncă
pe art. 55 lit. b) C. muncii
, iar în carnetul de muncă s-a trecut
suspendarea
contractului de muncă începând
cu data de 01 octombrie 2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța
de fond a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul organelor de
cercetare penală
persoana vătămată T.I.
a solicitat tragerea la răspundere
penală
a numiților G.M.V., G.M.C.,
P.M.
pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor
persoanelor prev. de art. 246 C. pen., arătând faptul că în diferite perioade
de timp în care persoana vătămată a fost angajată
ca muncitor la SC A. SRL, respectiv în perioada 15 martie 2003 -
01
iunie 2007, G.M.C. și P.M., funcționari
publici
la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, au făcut mențiuni
greșite în carnetul său de muncă, creându-i un
prejudiciu, iar numitul
G.M.V., fiind
funcționar la SC A. SRL nu a luat anumite măsuri pentru mărirea salariului
persoanei vătămate și astfel
a încălcat contractul colectiv de muncă.
În urma
cercetărilor efectuate în cauză, prin rezoluția nr.
11581/P/2007 emisă la data de 28 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Craiova a dispus neînceperea
urmăririi penale, în temeiul
art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la
art. 10 lit. d) C. proc. pen., față de intimații
G.M.C., P.M., G.M.V. sub
aspectul
săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., reținându-se că,
din cuprinsul documentelor invocate, rezultă că
greșelile strecurate în
carnetul de
muncă al petentului nu au avut ca scop să-l prejudicieze
pe acesta, ele
producându-se din cauza faptului că în același timp, au fost mai multe persoane
în concediu și s-a creat o confuzie,
neputându-se
reține că persoanele reclamate și-au încălcat în vreun
fel atribuțiile
de serviciu.
Î
n conformitate cu disp. art. 278 alin. (1) C.
proc. pen., petentul T.I.
a formulat
plângere adresată prim-procurorului Parchetului de
pe lângă Judecătoria
Craiova, plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.
557/II/2/2009 emisă la data de 23 februarie 2009.
Rezoluția nr. 1158I/P/2007 emisă de Parchetul de
pe lângă Judecătoria Craiova a fost considerată legală și temeinică pentru
următoarele
considerente:
Î
n mod eronat, prin deciziile nr. 147 din 31 mai 2007
și 148 din
31 mai 2007, s-a constatat că în perioada 10 mai - 16 mai
2007 și
28 mai - 31 mai 2007, contractul de
muncă al numitului T.I. a
fost suspendat, iar începând cu data de 01
iunie 2007, i-a încetat
contractul de muncă
în baza art. 55 lit. b) C. muncii. Aceste decizii
au fost depuse la ITM
Dolj, la data de 04 iunie 2007, în realitate, petentul T.I. a fost în concediu
medical doar în perioada 28 - 31 mai 2007, iar în ziua de 31 mai 2007 a depus o
cerere de încetare a contractului de muncă.
La data de 13 iunie 2007, SC A. SRL a emis o nouă
decizie
prin care a corectat pe cele anterioare, iar în 15 iunie 2007 a
comunicat-o la ITM Dolj, dar carnetul de muncă al petentului nu a mai fost
corectat pentru că acesta deja îl ridicase și nu mai voia să coopereze.
Intimatele G.M.C., P.M., în calitate de
funcționari
publici la ITM Dolj, nu și-au îndeplinit în mod
necorespunzător atribuțiile de serviciu, au înregistrat doar mențiunile
cuprinse în deciziile 147 și 148 emise de SC A. SRL.
Referitor la acuzațiile aduse intimatului G.M.V.,
în sensul că acesta a refuzat să mărească petentului salariul și nu a respectat
contractul colectiv de muncă, s-a apreciat că acestea pot
face obiectul unui litigiu civil, fiind de
competența instanțelor civile.
La data de 24 martie 2009 petentul a depus la
dosar o cerere prin
care a solicitat acordarea sumei de 50.000 lei cu
titlu de daune
morale, însă instanța a
respins cererea petentului privind acordarea
de daune morale întrucât
obiectul cauzei de față îl constituia
plângerea
formulată de petent împotriva unei rezoluții de neîncepere a
urmăririi
penale, iar eventualele prejudicii suferite de persoana
vătămată, pot fi cerute pe calea unei acțiuni civile separate.
Î
mpotriva acestei sentințe penale a declarat recurs
petentul
T.I., solicitând admiterea acestuia și să se dispună
obligarea patronului și a intimatelor să-i
plătească daune morale
deoarece s-au
trimis trei decizii contradictorii, iar prin decizia penală
nr. 326 din 15 mai 2009, Tribunalul Dolj a
respins ca nefondat recursul
declarat
de petent și l-a obligat la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru
a pronunța această soluție, instanța de control judiciar
a constatat în esență că actele premergătoare
efectuate în cauză au condus la concluzia certă că greșelile strecurate în
carnetul de muncă
al petentului nu au
avut ca scop să-l prejudicieze pe acesta, ele
producându-se din cauza
faptului că, în același timp, au fost mai
multe
persoane în concediu și s-a creat o confuzie, neputându-se
reține că
persoanele reclamate și-au încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu.
Î
n ceea ce privește acuzațiile aduse intimatului G.M.V.
,
în sensul că acesta a refuzat să mărească petentului salariul și nu a respectat
contractul colectiv de muncă, s-a menționat de instanța de recurs că acestea
pot face obiectul unui litigiu civil, fiind de competența instanțelor civile.
Cu privire la cererea petentului privind acordarea de daune morale, a reținut
instanța de fond că
obiectul cauzei de față
îl constituie plângere formulată de petent
împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, și
eventualele prejudicii suferite de persoana
vătămată pot fi cerute pe
calea unei acțiuni civile, separate.
Î
mpotriva acestei decizii, a declarat recurs
petentul T.I.
, susținând că intimata SC A. SRL Craiova, în
complicitate cu P.M. și G.M.C., au procedat la
înscrierea în carnetul său de muncă a unor date false, neconforme
cu realitatea, așa încât, în final, în cartea de
muncă sau trecut două
decizii și două salarizări.
Prin decizia penală nr. 1013 din 22 octombrie
2009, Curtea de
Apel Craiova, a
respins ca inadmisibil recursul petentului.
A fost
obligat acesta la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând actele și lucrările existente la
dosarul cauzei, Curtea a constatat că, prin cererea înregistrată la data de 14
aprilie 2009,
petentul T.I. a
declarat recurs împotriva sentinței penale nr.
917 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.
5186/215/2009, iar prin decizia
penală nr. 326 din 15 mai 2009 a
Tribunalului Dolj, secția penală, a
fost respinsă calea de atac, ca
fiind
nefondată, și a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare
avansate
de stat.
Ori,
s-a constatat că, în speță, petentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri
rămasă definitivă, împotriva căreia nu mai poate fi exercitată o nouă cale
ordinară de atac.
La 23 octombrie 2009, recurentul T.I. a formulat
contestație
în anulare, împotriva deciziei penale nr. 1013 din 22
octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, criticând-o
pentru nelegalilate și netemeinicie, întrucât
procedura de citare nu a
fost
îndeplinită conform legii, recursul soluționându-se în lipsa sa.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului,
prin prisma
motivului invocat de
recurentul contestator și din oficiu, constată că la
termenul din 7
iulie 2009, recurentul petent T.I. a fost
prezent
la Curtea de Apel Craiova, în continuare având termen în
cunoștință, astfel încât contestația în anulare
formulată de acesta s-a
apreciat a fi neîntemeiată și a fost respinsă.
Î
mpotriva acestei decizii, în termen legal a
formulat recurs
contestatorul T.I.
La termenul de astăzi 14 aprilie 2010, acesta
deși legal citat nu
s-a prezentat la instanță.
În
cauză, recursul declarat de titularul căii de atac împotriva
unei decizii penale prin care s-a soluționat
definitiv cauza prin care s-a respins contestația în anulare formulată de
recurentul contestator
T.I., împotriva deciziei penale nr. 1013 din 22
octombrie
2009, pronunțată de Curtea de
Apel Craiova, apare ca inadmisibil.
Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi
atacate numai
hotărârile
nedefinitive, după cum rezultă din dispozițiile art. 385
1
C. proc. pen.
, care prevăd strict și
limitativ hotărârile supuse recursului după cum urmează, astfel: „Pot fi
atacate cu recurs:
a)
sentințele pronunțate de judecătorii în
cazurile prevăzute de lege;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul
infracțiunilor
contra
ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa
închisorii de cel mult 2 ani;
c)
sentințele pronunțate de curțile
de apel și Curtea Militară de Apel;
d)
sentințele
pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație
și
Justiție;
d
1
)
sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare
a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e)
deciziile
pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale,
curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f)
sentințele
pronunțate în materia executării hotărârilor penale,
afară
de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.
Î
ncheierile pot fi atacate cu
recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor
când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat împotriva
sentinței sau deciziei se socotește
făcut și
împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după
pronunțarea
hotărârii.
Nu
pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele
prevăzute în art. 362 nu au folosit calea
apelului ori când apelul a fost
retras, dacă legea prevede
această cale de atac.
Persoanele
prevăzute în art. 362 pot declara recurs
împotriva deciziei pronunțate
în apel, chiar dacă nu au folosit apelul,
dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și
numai cu privire la această modificare."
Per a contrario
, rezultă că hotărârile pronunțate de către instanța de recurs, având
caracter definitiv, nu pot fi atacate cu recurs.
Ori, în cauză, se constată că, contestatorul a
formulat recurs
împotriva unei
decizii pronunțate de către o instanță de recurs.
Î
n consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
, va
respinge ca inadmisibil recursul declarat de
contestator, întrucât, după cum s-a menționat, deciziile pronunțate de
instanța de recurs, fiind definitive, nu mai pot
fi atacate pe calea unei
căi ordinare de atac.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de contestatorul
petiționar
T.I. împotriva deciziei penale nr. 57 din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel
Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator petiționar
la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie
2010.