ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1423/2010

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 57 din 22 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul T.I., împotriva deciziei penale nr. 1013 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 5186/215/2009. A obligat contestatorul la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 917 din 07 aprilie 2009, Judecătoria Craiova, în dosar nr. 5186/215/2009, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul T.I.

împotriva rezoluției nr. 11581/P/2007 emisă la data de 28 noiembrie 2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. S-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimații P.M., G.M.C. , și G.M.V., prin rezoluția amintită anterior. S-a respins cererea petentului privind acordarea de daune morale. A obligat petentul la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că la data de 04 martie 2009 a fost înregistrată plângerea formulată de petentul T.I.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 11581/P/2007 din 28 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimații G.M.V., G.M.C., P.M., motivându-se în esență că a cerut încetarea contractului de muncă pe art. 55 lit. b) C. muncii , iar în carnetul de muncă s-a trecut suspendarea contractului de muncă începând cu data de 01 octombrie 2007. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul organelor de cercetare penală persoana vătămată T.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților G.M.V., G.M.C., P.M. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., arătând faptul că în diferite perioade de timp în care persoana vătămată a fost angajată ca muncitor la SC A. SRL, respectiv în perioada 15 martie 2003 - 01 iunie 2007, G.M.C.

și P.M., funcționari publici la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, au făcut mențiuni greșite în carnetul său de muncă, creându-i un prejudiciu, iar numitul G.M.V., fiind funcționar la SC A. SRL nu a luat anumite măsuri pentru mărirea salariului persoanei vătămate și astfel a încălcat contractul colectiv de muncă. În urma cercetărilor efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 11581/P/2007 emisă la data de 28 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., față de intimații G.M.C., P.M., G.M.V.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., reținându-se că, din cuprinsul documentelor invocate, rezultă că greșelile strecurate în carnetul de muncă al petentului nu au avut ca scop să-l prejudicieze pe acesta, ele producându-se din cauza faptului că în același timp, au fost mai multe persoane în concediu și s-a creat o confuzie, neputându-se reține că persoanele reclamate și-au încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu. Î n conformitate cu disp. art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petentul T.I.

a formulat plângere adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 557/II/2/2009 emisă la data de 23 februarie 2009. Rezoluția nr. 1158I/P/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a fost considerată legală și temeinică pentru următoarele considerente: Î n mod eronat, prin deciziile nr. 147 din 31 mai 2007 și 148 din 31 mai 2007, s-a constatat că în perioada 10 mai - 16 mai 2007 și 28 mai - 31 mai 2007, contractul de muncă al numitului T.I. a fost suspendat, iar începând cu data de 01 iunie 2007, i-a încetat contractul de muncă în baza art. 55 lit. b) C. muncii. Aceste decizii au fost depuse la ITM Dolj, la data de 04 iunie 2007, în realitate, petentul T.I.

a fost în concediu medical doar în perioada 28 - 31 mai 2007, iar în ziua de 31 mai 2007 a depus o cerere de încetare a contractului de muncă. La data de 13 iunie 2007, SC A. SRL a emis o nouă decizie prin care a corectat pe cele anterioare, iar în 15 iunie 2007 a comunicat-o la ITM Dolj, dar carnetul de muncă al petentului nu a mai fost corectat pentru că acesta deja îl ridicase și nu mai voia să coopereze. Intimatele G.M.C., P.M., în calitate de funcționari publici la ITM Dolj, nu și-au îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, au înregistrat doar mențiunile cuprinse în deciziile 147 și 148 emise de SC A. SRL. Referitor la acuzațiile aduse intimatului G.M.V., în sensul că acesta a refuzat să mărească petentului salariul și nu a respectat contractul colectiv de muncă, s-a apreciat că acestea pot face obiectul unui litigiu civil, fiind de competența instanțelor civile.

La data de 24 martie 2009 petentul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, însă instanța a respins cererea petentului privind acordarea de daune morale întrucât obiectul cauzei de față îl constituia plângerea formulată de petent împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, iar eventualele prejudicii suferite de persoana vătămată, pot fi cerute pe calea unei acțiuni civile separate. Î mpotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul T.I., solicitând admiterea acestuia și să se dispună obligarea patronului și a intimatelor să-i plătească daune morale deoarece s-au trimis trei decizii contradictorii, iar prin decizia penală nr. 326 din 15 mai 2009, Tribunalul Dolj a respins ca nefondat recursul declarat de petent și l-a obligat la 10 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a constatat în esență că actele premergătoare efectuate în cauză au condus la concluzia certă că greșelile strecurate în carnetul de muncă al petentului nu au avut ca scop să-l prejudicieze pe acesta, ele producându-se din cauza faptului că, în același timp, au fost mai multe persoane în concediu și s-a creat o confuzie, neputându-se reține că persoanele reclamate și-au încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu. Î n ceea ce privește acuzațiile aduse intimatului G.M.V. , în sensul că acesta a refuzat să mărească petentului salariul și nu a respectat contractul colectiv de muncă, s-a menționat de instanța de recurs că acestea pot face obiectul unui litigiu civil, fiind de competența instanțelor civile.

Cu privire la cererea petentului privind acordarea de daune morale, a reținut instanța de fond că obiectul cauzei de față îl constituie plângere formulată de petent împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, și eventualele prejudicii suferite de persoana vătămată pot fi cerute pe calea unei acțiuni civile, separate. Î mpotriva acestei decizii, a declarat recurs petentul T.I. , susținând că intimata SC A. SRL Craiova, în complicitate cu P.M. și G.M.C., au procedat la înscrierea în carnetul său de muncă a unor date false, neconforme cu realitatea, așa încât, în final, în cartea de muncă sau trecut două decizii și două salarizări. Prin decizia penală nr. 1013 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, a respins ca inadmisibil recursul petentului.

A fost obligat acesta la 10 lei cheltuieli judiciare statului. Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, Curtea a constatat că, prin cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2009, petentul T.I. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 917 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5186/215/2009, iar prin decizia penală nr. 326 din 15 mai 2009 a Tribunalului Dolj, secția penală, a fost respinsă calea de atac, ca fiind nefondată, și a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Ori, s-a constatat că, în speță, petentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri rămasă definitivă, împotriva căreia nu mai poate fi exercitată o nouă cale ordinară de atac.

La 23 octombrie 2009, recurentul T.I. a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei penale nr. 1013 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalilate și netemeinicie, întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, recursul soluționându-se în lipsa sa. Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivului invocat de recurentul contestator și din oficiu, constată că la termenul din 7 iulie 2009, recurentul petent T.I. a fost prezent la Curtea de Apel Craiova, în continuare având termen în cunoștință, astfel încât contestația în anulare formulată de acesta s-a apreciat a fi neîntemeiată și a fost respinsă. Î mpotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs contestatorul T.I.

La termenul de astăzi 14 aprilie 2010, acesta deși legal citat nu s-a prezentat la instanță. În cauză, recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei decizii penale prin care s-a soluționat definitiv cauza prin care s-a respins contestația în anulare formulată de recurentul contestator T.I., împotriva deciziei penale nr. 1013 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, apare ca inadmisibil. Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile nedefinitive, după cum rezultă din dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen.

, care prevăd strict și limitativ hotărârile supuse recursului după cum urmează, astfel: „Pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; d) sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție; d 1 ) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Î ncheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii. Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare." Per a contrario , rezultă că hotărârile pronunțate de către instanța de recurs, având caracter definitiv, nu pot fi atacate cu recurs.

Ori, în cauză, se constată că, contestatorul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate de către o instanță de recurs. Î n consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. , va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator, întrucât, după cum s-a menționat, deciziile pronunțate de instanța de recurs, fiind definitive, nu mai pot fi atacate pe calea unei căi ordinare de atac. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul petiționar T.I. împotriva deciziei penale nr. 57 din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul contestator petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2010.