ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 941/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 941/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 186 din
23 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,
în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca
nefondată, plângerea formulată de petentul I.Ș.C. împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale din data de 10 aprilie 2008 dată în Dosarul nr. 634/P/2007
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin rezoluția
Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 955/II/2/2008
din data de 23 mai 2008.
S-a dispus
menținerea rezoluțiilor atacate, iar petentul a fost obligat să plătească
statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, sub numărul
1148/54/2008, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova plângerea
formulată de petentul I.Ș.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale din data de 10 aprilie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova în Dosarul nr. 634/P/2007.
În conținutul
plângerii adresată instanței, petentul I.Ș.C. a invocat aspecte de netemeinicie
a soluției de netrimitere în judecată atacate, apreciind în esență că
intimații, în calitatea lor de reprezentanți ai autorității statului, și-au
îndeplinit abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarelor ce
le-au fost repartizate spre soluționare, favorizând astfel persoanele
responsabile de neexecutarea hotărârii Curții de Apel Pitești, prin care s-a
dispus anularea deciziei de desfacere a contractului său individual de muncă.
Prin sentința
penală nr. 196 din 30 octombrie 2008 pronunțată în dosarul sus-menționat,
Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea potentului.
Înalta Curte
de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 423 din 6 februarie 2009, a admis
recursul petentului I.Ș.C. declarat împotriva sentinței menționate, pe care a
casat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe -
Curtea de Apel Craiova.
Dosarul
cauzei a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub numărul
777/54/2009.
Ca urmare a
admiterii cererii formulată de petentul I.Ș.C. de către Înalta Curte de Casație
și Justiție, prin încheierea din data de 2 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul
nr. 7764/1/2009, cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Bacău, dosarul
cauzei înregistrându-se pe rolul acestei instanțe sub nr. 686/32/2009.
Examinând
actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin
rezoluția din 10 aprilie 2008 dată în Dosarul nr. 634/P/2007 al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față
de magistrații procurori M.S., D.V., N.C., A.N., D.C., față de inspectorul de
poliție P.C. și subcomisarul de poliție P.I. sub aspectul săvârșirii
infracțiunii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei,
neglijență în serviciu și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246, 249
și 264 C. pen.
Pentru a se
dispune această soluție, s-a reținut că petentul I.Ș.C. a formulat plângere
penală împotriva inspectorului de poliție P.C., subcomisarului de poliție P.I. și
față de magistrații procurori M.S., D.V., N.C., A.N. și față de prim-procurorul
D.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor, neglijență în serviciu și favorizarea infractorului prevăzute de art.
246, art. 249 și de art. 264 C. pen.
În motivarea
plângerii, petentul a susținut că a formulat plângeri penale la Parchetul de pe
lângă Judecătoria Craiova împotriva conducerii SC P. SA, deoarece a refuzat să
respecte hotărârea Curții de Apel Pitești prin care s-a anulat decizia emisă de
Schela de Petrol Stoina, prin care s-a dispus anularea contractului său de
muncă, cu consecința reintegrării sale în muncă și plata drepturilor bănești.
Petentul a
susținut că ofițerii de poliție și procurorii care au adoptat soluțiile în
dosar și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu.
Din
probatoriul administrat, s-a reținut că, în Dosarul nr. 6308/P/1999 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, au fost efectuate acte de cercetare
penală la sesizarea petentului I.Ș.C. față de făptuitorul C.N. sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Prin
rezoluția din 25 mai 2000, procurorul D.V. a dispus neînceperea urmăririi
penale față de făptuitor, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat
la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În motivarea
soluției s-a reținut, pe de o parte, că petentul I.Ș.C. nu s-a prezentat la G.P.S.
Stoina pentru a lua în primire postul vacant de jurist, iar pe de altă parte,
cu ocazia audierii, acesta a declarat că renunță la plângerea penală formulată
împotriva conducerii sucursalei P. Craiova.
Împotriva
rezoluției nr. 6308/P/1999 petentul a declarat că nu a formulat plângere.
În Dosarul penal
nr. 1336/P/2003 au fost efectuate acte premergătoare, urmare a plângerii penale
din 14 decembrie 2002 formulată de petentul I.Ș.C. împotriva organelor de
conducere ale S.N.P. P. Sucursala Craiova.
Cercetările
penale au fost efectuate de inspectorul de poliție P.C. din cadrul I.P.J. Dolj
- Serviciul de investigare a fraudelor, care a întocmit referatul cu propunere
de neîncepere a urmării penale din 19 martie 2004.
Prin
rezoluția din 19 aprilie 2004, procurorul M.S. de la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Craiova a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale
față de făptuitoarele G.C. și M.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin.
(1) C. pen. și față de făptuitorii C.N., D.I. și D.N. pentru infracțiunea
prevăzută de art. 246 C. pen.
Prin sentința
penală nr. 1854 din 15 aprilie 2005, Judecătoria Craiova a admis plângerea
petentului I.Ș.C., a desființat rezoluția nr. 1336/P/2003 din 19 aprilie 2004
și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea
începerii urmăririi penale față de făptuitori, urmând a se verifica dacă și cum
au fost restructurate Sucursala P. Craiova și S.S. prin observarea documentelor
legate de această restructurare.
Împotriva
soluției instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a declarat
recurs, motivele de recurs fiind formulate de către procurorul N.C.
Cauza a fost
strămutată de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Hunedoara care, prin Decizia nr.
221/R din 4 aprilie 2006, a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Judecătoria Craiova.
După
restituire, actele de cercetare penală au fost efectuate de subcomisarul P.I. care,
la data de 02 februarie 2007, a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a
urmăririi penale.
Prin
rezoluția din 20 aprilie 2007, procurorul A.N. a confirmat propunerea de
neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii C.N., D.I., C.D. și D.N. pentru
infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., iar față de făptuitoarele G.C. și M.E.
pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen.
Împotriva
soluției a formulat plângere I.Ș.C., care a fost respinsă de primul procuror D.C.
prin rezoluția nr. 2005/2/2007.
Soluția a
fost contestată la Judecătoria Craiova, aflată în prezent pe rolul acestei
instanțe (Dosarul nr. 24886/215/2007).
Pentru a se
dispune soluția de neînceperea a urmăririi penale, în considerentele rezoluției
din 10 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 634/P/2007 a Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Craiova, s-a reținut că nu au fost identificate fapte sau
împrejurări de natură a contura elementele constitutive ale faptelor penale
reclamate de I.Ș.C., pretins a fi fost săvârșite de către ofițerii de poliție
și magistrații procurori.
Faptul că
instanța de judecată a admis plângerea formulată de petent nu este de natură să
conducă la concluzia că procurorul ce a adoptat soluția în cauză a săvârșit o
faptă prevăzută de legea penală.
Soluția de
neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată, ulterior, prin rezoluția nr. 955/11/2/2008
din 23 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe Curtea de Apel
Craiova, prin care s-a respins plângerea formulată de petentul I.Ș.C.
Analizând
plângerea formulată de petent, în baza art. 278 C. proc. pen., instanța de fond
a reținut că în mod corect procurorul, în urma efectuării actelor
premergătoare, a stabilit că infracțiunile imputate intimaților procurori și
ofițeri de poliție nu există.
Astfel, s-a
reținut că actele premergătoare efectuată în cauză nu confirmă susținerile
petentului, referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de
serviciu de către intimați, cu prilejul efectuării actelor de cercetare penală,
emiterii soluțiilor de netrimitere în judecată și redactării motivelor de
recurs adresate instanței de control judiciar.
Analizând în
concret natura criticilor invocate de petent în plângerea sa, instanța de fond
a constatat că acestea reprezintă în realitate nemulțumiri ale petentului față
de actele procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmării penale față de
persoanele reclamate de către acesta.
În
considerentele sentinței, s-a reținut că, în conformitate cu prevederile
legale, actele procurorului nu pot fi supuse unui examen de legalitate și
temeinicie decât în cadrul controlului intern declanșat în aplicarea
principiului subordonării ierarhice, și ulterior în cadrul controlului
judecătoresc, în condițiile prev. de art. 278
1
C. proc. pen.,
neputând face obiectul unei cercetări penale.
S-a mai
reținut că, eventualele încălcări ale normelor de drept procesual și/sau
substanțial de către organul de cercetare penală sau de procuror cu ocazia
efectuării actelor de urmărire penală, pot fi analizate și constatate exclusiv
prin parcurgerea procedurilor reglementate prin dispozițiile art. 275-278
1
C. proc. pen.
Împotriva
sentinței, petentul a declarat prezentul recurs.
În cererea de
recurs nu este menționată nicio critică de netemeinicie ori nelegalitate a
sentinței și citat fiind, recurentul nu s-a prezentat la instanța de recurs și
nici nu a depus motive scrise de recurs ori concluzii scrise.
În lipsa unor
motive de recurs ale petentului, Înalta Curte urmează a examina din oficiu
rezoluțiile și sentința atacate, reținând următoarele.
În
conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 52 C. proc. pen., precum
și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean
beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare
penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile
prevăzute de lege.
Astfel,
potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat
în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin
rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau
al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de
împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C.
proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C.
proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală
poate efectua acte premergătoare.
În
respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte
premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format
Dosarul penal nr. 634/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În urma
efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii
penale formulată de petent, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a
vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale
prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii
temeinice - în sensul art. 68
1
C. proc. pen. - care să justifice
presupunerea rezonabilă că persoanele față de care s-au efectuat acte
premergătoare au săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în
plângerea penală.
Dimpotrivă,
actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10
lit. a) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
În
consecință, examinând din oficiu rezoluțiile atacate, Înalta Curte constată că
s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării
plângerii penale și a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în
judecată.
În mod corect
instanța de fond a reținut că actele procurorului nu pot fi supuse unui examen
de legalitate și temeinicie decât în cadrul controlului intern, declanșat în
aplicarea principiului subordonării ierarhice, și ulterior în cadrul
controlului judecătoresc în condițiile prevăzut de art. 278
1
C.
proc. pen., neputând face obiectul unei cercetări penale, iar eventualele
încălcări ale normelor de drept procesual și/sau substanțial de către organul
de cercetare penală sau de procuror cu ocazia efectuării actelor de urmărire
penală, pot fi analizate și constatate exclusiv prin parcurgerea procedurilor
reglementate prin dispozițiile art. 275 - 278
1
C. proc. pen. și nu
prin plângerea penală formulată împotriva persoanelor care au dispus o anumită
soluție.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.Ș.C.
împotriva sentinței penale nr. 186 din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel
Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Totodată, în
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petentul I.Ș.C. împotriva sentinței penale nr. 186
din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Obligă
recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 11 martie 2010.