ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 941/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 186 din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.Ș.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 10 aprilie 2008 dată în Dosarul nr. 634/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 955/II/2/2008 din data de 23 mai 2008. S-a dispus menținerea rezoluțiilor atacate, iar petentul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, sub numărul 1148/54/2008, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova plângerea formulată de petentul I.Ș.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 10 aprilie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 634/P/2007. În conținutul plângerii adresată instanței, petentul I.Ș.C. a invocat aspecte de netemeinicie a soluției de netrimitere în judecată atacate, apreciind în esență că intimații, în calitatea lor de reprezentanți ai autorității statului, și-au îndeplinit abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarelor ce le-au fost repartizate spre soluționare, favorizând astfel persoanele responsabile de neexecutarea hotărârii Curții de Apel Pitești, prin care s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului său individual de muncă.

Prin sentința penală nr. 196 din 30 octombrie 2008 pronunțată în dosarul sus-menționat, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea potentului. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 423 din 6 februarie 2009, a admis recursul petentului I.Ș.C. declarat împotriva sentinței menționate, pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - Curtea de Apel Craiova. Dosarul cauzei a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub numărul 777/54/2009. Ca urmare a admiterii cererii formulată de petentul I.Ș.C. de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea din data de 2 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 7764/1/2009, cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Bacău, dosarul cauzei înregistrându-se pe rolul acestei instanțe sub nr. 686/32/2009.

Examinând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția din 10 aprilie 2008 dată în Dosarul nr. 634/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori M.S., D.V., N.C., A.N., D.C., față de inspectorul de poliție P.C. și subcomisarul de poliție P.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, neglijență în serviciu și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246, 249 și 264 C. pen. Pentru a se dispune această soluție, s-a reținut că petentul I.Ș.C. a formulat plângere penală împotriva inspectorului de poliție P.C., subcomisarului de poliție P.I.

și față de magistrații procurori M.S., D.V., N.C., A.N. și față de prim-procurorul D.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijență în serviciu și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246, art. 249 și de art. 264 C. pen. În motivarea plângerii, petentul a susținut că a formulat plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva conducerii SC P. SA, deoarece a refuzat să respecte hotărârea Curții de Apel Pitești prin care s-a anulat decizia emisă de Schela de Petrol Stoina, prin care s-a dispus anularea contractului său de muncă, cu consecința reintegrării sale în muncă și plata drepturilor bănești. Petentul a susținut că ofițerii de poliție și procurorii care au adoptat soluțiile în dosar și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu.

Din probatoriul administrat, s-a reținut că, în Dosarul nr. 6308/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, au fost efectuate acte de cercetare penală la sesizarea petentului I.Ș.C. față de făptuitorul C.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Prin rezoluția din 25 mai 2000, procurorul D.V. a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În motivarea soluției s-a reținut, pe de o parte, că petentul I.Ș.C. nu s-a prezentat la G.P.S. Stoina pentru a lua în primire postul vacant de jurist, iar pe de altă parte, cu ocazia audierii, acesta a declarat că renunță la plângerea penală formulată împotriva conducerii sucursalei P. Craiova.

Împotriva rezoluției nr. 6308/P/1999 petentul a declarat că nu a formulat plângere. În Dosarul penal nr. 1336/P/2003 au fost efectuate acte premergătoare, urmare a plângerii penale din 14 decembrie 2002 formulată de petentul I.Ș.C. împotriva organelor de conducere ale S.N.P. P. Sucursala Craiova. Cercetările penale au fost efectuate de inspectorul de poliție P.C. din cadrul I.P.J. Dolj - Serviciul de investigare a fraudelor, care a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmării penale din 19 martie 2004. Prin rezoluția din 19 aprilie 2004, procurorul M.S. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarele G.C.

și M.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și față de făptuitorii C.N., D.I. și D.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Prin sentința penală nr. 1854 din 15 aprilie 2005, Judecătoria Craiova a admis plângerea petentului I.Ș.C., a desființat rezoluția nr. 1336/P/2003 din 19 aprilie 2004 și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori, urmând a se verifica dacă și cum au fost restructurate Sucursala P. Craiova și S.S. prin observarea documentelor legate de această restructurare. Împotriva soluției instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a declarat recurs, motivele de recurs fiind formulate de către procurorul N.C.

Cauza a fost strămutată de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Hunedoara care, prin Decizia nr. 221/R din 4 aprilie 2006, a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. După restituire, actele de cercetare penală au fost efectuate de subcomisarul P.I. care, la data de 02 februarie 2007, a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale. Prin rezoluția din 20 aprilie 2007, procurorul A.N. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii C.N., D.I., C.D. și D.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., iar față de făptuitoarele G.C. și M.E. pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. Împotriva soluției a formulat plângere I.Ș.C., care a fost respinsă de primul procuror D.C.

prin rezoluția nr. 2005/2/2007. Soluția a fost contestată la Judecătoria Craiova, aflată în prezent pe rolul acestei instanțe (Dosarul nr. 24886/215/2007). Pentru a se dispune soluția de neînceperea a urmăririi penale, în considerentele rezoluției din 10 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 634/P/2007 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a reținut că nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele constitutive ale faptelor penale reclamate de I.Ș.C., pretins a fi fost săvârșite de către ofițerii de poliție și magistrații procurori. Faptul că instanța de judecată a admis plângerea formulată de petent nu este de natură să conducă la concluzia că procurorul ce a adoptat soluția în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată, ulterior, prin rezoluția nr. 955/11/2/2008 din 23 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins plângerea formulată de petentul I.Ș.C. Analizând plângerea formulată de petent, în baza art. 278 C. proc. pen., instanța de fond a reținut că în mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a stabilit că infracțiunile imputate intimaților procurori și ofițeri de poliție nu există. Astfel, s-a reținut că actele premergătoare efectuată în cauză nu confirmă susținerile petentului, referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către intimați, cu prilejul efectuării actelor de cercetare penală, emiterii soluțiilor de netrimitere în judecată și redactării motivelor de recurs adresate instanței de control judiciar.

Analizând în concret natura criticilor invocate de petent în plângerea sa, instanța de fond a constatat că acestea reprezintă în realitate nemulțumiri ale petentului față de actele procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmării penale față de persoanele reclamate de către acesta. În considerentele sentinței, s-a reținut că, în conformitate cu prevederile legale, actele procurorului nu pot fi supuse unui examen de legalitate și temeinicie decât în cadrul controlului intern declanșat în aplicarea principiului subordonării ierarhice, și ulterior în cadrul controlului judecătoresc, în condițiile prev. de art. 278 1 C. proc. pen., neputând face obiectul unei cercetări penale.

S-a mai reținut că, eventualele încălcări ale normelor de drept procesual și/sau substanțial de către organul de cercetare penală sau de procuror cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, pot fi analizate și constatate exclusiv prin parcurgerea procedurilor reglementate prin dispozițiile art. 275-278 1 C. proc. pen. Împotriva sentinței, petentul a declarat prezentul recurs. În cererea de recurs nu este menționată nicio critică de netemeinicie ori nelegalitate a sentinței și citat fiind, recurentul nu s-a prezentat la instanța de recurs și nici nu a depus motive scrise de recurs ori concluzii scrise. În lipsa unor motive de recurs ale petentului, Înalta Curte urmează a examina din oficiu rezoluțiile și sentința atacate, reținând următoarele.

În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 52 C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc.

pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 634/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petent, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68 1 C. proc.

pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală. Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. În consecință, examinând din oficiu rezoluțiile atacate, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii penale și a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. În mod corect instanța de fond a reținut că actele procurorului nu pot fi supuse unui examen de legalitate și temeinicie decât în cadrul controlului intern, declanșat în aplicarea principiului subordonării ierarhice, și ulterior în cadrul controlului judecătoresc în condițiile prevăzut de art. 278 1 C. proc.

pen., neputând face obiectul unei cercetări penale, iar eventualele încălcări ale normelor de drept procesual și/sau substanțial de către organul de cercetare penală sau de procuror cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, pot fi analizate și constatate exclusiv prin parcurgerea procedurilor reglementate prin dispozițiile art. 275 - 278 1 C. proc. pen. și nu prin plângerea penală formulată împotriva persoanelor care au dispus o anumită soluție. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.Ș.C. împotriva sentinței penale nr. 186 din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.Ș.C. împotriva sentinței penale nr. 186 din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.