ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9773/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9773/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând

asupra cererii de revizuire de față;

Din

examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 767din 19

septembrie 2008, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a

admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, s-a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

GIURGIU - afiliat la Federația Educației Naționale, împotriva pârâților CONSILIUL

JUDEȚEAN GIURGIU, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ISVOARELE si ȘCOALA ISVOARELE,

ambele cu sediul în comuna Giurgiu, județul Giurgiu, a fost obligata pârâta ȘCOALA

ISVOARELE să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant-personalul

din învățământ, drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii

2005-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data

stabilirii dreptului și până la data plății efective, au fost obligați pârâții CONSILIUL

LOCAL AL COMUNEI ISVOARELE ȘI CONSILIUL JUDEȚEAN GIURGIU să vireze pârâtei ȘCOALA

ISVOARELE, fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către

membrii sindicatului reclamant, s-a constatat prescris dreptul la acțiune al

reclamantului pentru perioada 2001-2004, s-a luat act că nu s-au solicitat

cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1725/R din 19

martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul declarat

de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN GIURGIU împotriva sentinței civile nr.

767/LM din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă,

în dosarul nr. 1558/122/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL

ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat F.E.N. și intimații-pârâți ȘCOALA ISVOARELE și CONSILIUL

LOCAL ISVOARELE, a modificat în parte sentința atacată, in sensul ca a respins

ca neîntemeiate pretențiile aferente anilor 2005-2008, au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța

de recurs a avut în vedere următoarele considerente de fapt si de drept:

Prin contractul colectiv de muncă la

nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin

art. 37 alin. (1) lit. g) plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în

condițiile legii, odată cu indemnizația de concediu.

Curtea a constatat că, salarizarea

personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr.

127/1997, act normativ care stabilește următoarele: (1) „Salarizarea

personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului

potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de

responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența

profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul

personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii,

și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale

suplimentare; (2) Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter

social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și

nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și

maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă

încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din

învățământ, potrivit legii”.

De asemenea, dispozițiile art. 50

alin. (12) prevăd următoarele: personalul didactic beneficiază de premii și de

alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă”.

Prin urmare, față de aceste

dispoziții legale, pentru ca prevederea din contractul colectiv de muncă cu

privire la prima de vacanță să poată fi

aplicată

ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia

salarizării

nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest

sens sunt elocvente dispozițiile alin. (2) al art. 48 care

stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor

drepturi este stabilit de lege

între

minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de

muncă încheiate între angajatori și organizațiile

sindicale reprezentative din

învățământ, potrivit legii.

Prin urmare,

legea nu stabilește în mod concret, expres și imperativ

dreptul la primă de vacanță, astfel

că dispoziția din contactul colectiv de m

uncă

nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu

dispozițiile legale în ceea ce privește

salarizarea și celelalte drepturi ale

personalului didactic din

învățământul preuniversitar.

O a doua condiție cerută de același

text din contractul colectiv de muncă impune existența fondurilor necesare,

respectiv

prevederea în bugetul propriu a

sumelor necesare din „venituri proprii”.

Or, tocmai acest lucru nu a fost

dovedit in cauza, existența veniturilor

proprii

care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului

colectiv

de muncă.

Curtea a constatat că, nici la

judecata în fond și nici la

judecata în

recurs, nu s-a făcut dovada existenței unor venituri proprii ale

intimatului care să dobândească destinația

specifică de primă de vacanță așa

cum au stabilit părțile contractului

colectiv de muncă.

De asemenea,

Curtea a reținut că, în mod nelegal au fost obligate

pârâtele să aloce fondurile necesare

plății acestor sume atâta timp cât

dispozițiile

din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură stabilesc că

aceste prime trebuie plătite din fonduri proprii

ale unităților de învățământ.

Cu privire la stabilirea prin

analogie cu alte categorii socio-profesionale, Curtea a considerat că nu se

poate aplica criteriul analogiei

deoarece

fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare în care se

prevăd

condițiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor

profesii, mai ales că pentru a ajunge la

cuantificarea sumelor ce constituie

prime

de concediu era necesară și îndeplinirea celorlalte condiții descrise mai

sus.

Prin decizia civilă nr. 3378/R din 14

mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost declinată

competența de soluționare a cauzei privind pe revizuientul SINDICATUL

ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat la Federația Educației Naționale și pe intimații

CONSILIUL JUDEȚEAN GIURGIU, ȘCOALA ISVOARELE si CONSILIUL LOCAL ISVOARELE,

având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 1725/R din 19 martie 2009

pronunțată în dosarul nr. 1558/122/2008 (8162/2008) de Curtea de Apel București,

secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre

au fost avute in vedere următoarele considerente de fapt si de drept:

La data de 15

aprilie 2009, s-a înregistrat prin serviciul registratură pe rolul acestei

instanțe de judecata

, cererea de revizuire formulată de revizuientul SINDICATUL

ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU

afiliat la Federația Educației Naționale, prin repreze

ntant legal, împotriva deciziei civile nr. 1725/R din 19 martie 2009

pronunțată în dosa

rul nr.

1558/122/2008 (8162/2008), a Secției a VII-a Civilă și pentru

Cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza revizuirii a fost indicată de

revizuient ca fiind dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și art. 28 alin.

(1) și (2) din Legea Sindicatelor, iar prin motivele cererii se învederează că

instanța a dat o soluție care se contrazice cu cele din alte dosare (pe care le

enumeră in cuprinsul cererii) și în care soluția dată de instanța Curții de Apel

a fost de respingere ca nefondat a recursului, cu mențiunea, hotărâre irevocabila.

Revizuientul

a solicitat admiterea revizuirii deciziei civile nr. 1725/R din 19 martie 2009,

întrucât a întâmpinat probleme în aplicarea sentințelor judecătorești

definitive și irevocabile și, astfel, s-ar crea

discriminări între grupele comunale și orășenești ale membrilor de

sindicat.

La data de 13 mai 2009, prin Serviciul Registratură al

Curții, a depus

întâmpinare intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN GIURGIU, cu solicitarea

expresa de respingere a cererii

de revizuire ca inadmisibilă.

La termenul din 14 mai 2009, Curtea a invocat din

oficiu excepția

necompetenței

materiale a acestei instanțe de soluționare a cererii de

revizuire, față de dispozițiile art. 323 alin. (2),

rap. la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Conform art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., text

de lege invocat și de revizuient,

„revizuirea unei hotărâri.... se poate

cere în următoarele cazuri: dacă

există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de

același grad sau de

grade deosebite, în una

și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate; a

ceste dispoziții se aplică și în cazul când

hotărârile potrivnice sunt date

de

instanțe de recurs; in cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de

Casație și Justiție, cererea de revizuire se va

judeca de această instanță”.

Cum

decizia a cărei revizuire se cere a fost dată de o instanță de

recurs, instanța a procedat conform dispozițiilor

exprese ale art. 323 alin. (2) C. proc. civ. , „in cazul art. 322 pct. 7,

cererea

de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau

instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”, declinând competenta de soluționare

a cauzei in favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând

cererea de revizuire, din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele ce urmează:

In drept,

potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri

rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

în următoarele cazuri:..(7) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și

în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul

când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de

revizuire se va judeca de această instanță”.

Textul de lege redat in paragraful

anterior are ca fundament instituția puterii de lucru judecat.

Aceasta înseamnă ca, in fapt, cererea de

revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească cumulativ

următoarele condiții pentru a putea fi admisa; 1. să fie vorba de hotărâri

definitive contradictorii: 2. hotărârile să fie pronunțate in aceeași

pricina-tripla identitate de obiect, părți, cauza: 3. hotărârile să fie pronunțate

in dosare diferite: 4. să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat:

Ipoteza de fapt invocata de

revizuientul de fata, conform căreia, instanța de judecata a pronunțat o

soluție care se contrazice cu cele din alte dosare (pe care le enumeră in

cuprinsul cererii, fiind depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din

02 decembrie 2009) în care soluția dată de instanța curții de apel a fost de

respingere ca nefondat a recursului, cu mențiunea, hotărâre irevocabila,

respectiv împrejurarea ca revizuientul a întâmpinat probleme în aplicarea

sentințelor judecătorești definitive și irevocabile și, astfel, s-ar crea

discriminări între grupele comunale și orășenești

ale membrilor de sindicat,

nu poate fi valorificata in contextul unei

cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., întrucât, hotărârile fata de care s-a susținut contrarietatea au

fost pronunțate în dosare diferite, dar in contradictoriu cu alte părți, ceea

ce înseamnă neindeplinirea cumulativa a cerințelor textului de lege susmenționat

(nu a fost îndeplinită condiția identității de părți).

Pentru aceste considerente de fapt și

de drept, in acord cu dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta

Curte va r

espinge

cererea de revizuire formulată de

SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU împotriva deciziei nr. 1725/R

din 19 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuentul

SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat Federației

Educației Naționale împotriva deciziei nr. 1725/R din 19 martie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie

2009.