ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9773/2009

Deliberând asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 767din 19 septembrie 2008, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU - afiliat la Federația Educației Naționale, împotriva pârâților CONSILIUL JUDEȚEAN GIURGIU, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ISVOARELE si ȘCOALA ISVOARELE, ambele cu sediul în comuna Giurgiu, județul Giurgiu, a fost obligata pârâta ȘCOALA ISVOARELE să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant-personalul din învățământ, drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2005-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective, au fost obligați pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ISVOARELE ȘI CONSILIUL JUDEȚEAN GIURGIU să vireze pârâtei ȘCOALA ISVOARELE, fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant, s-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001-2004, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1725/R din 19 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN GIURGIU împotriva sentinței civile nr. 767/LM din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în dosarul nr. 1558/122/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat F.E.N. și intimații-pârâți ȘCOALA ISVOARELE și CONSILIUL LOCAL ISVOARELE, a modificat în parte sentința atacată, in sensul ca a respins ca neîntemeiate pretențiile aferente anilor 2005-2008, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente de fapt si de drept: Prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. (1) lit. g) plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, odată cu indemnizația de concediu. Curtea a constatat că, salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 127/1997, act normativ care stabilește următoarele: (1) „Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate.

Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare; (2) Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii”. De asemenea, dispozițiile art. 50 alin. (12) prevăd următoarele: personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă”.

Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, pentru ca prevederea din contractul colectiv de muncă cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. (2) al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.

Prin urmare, legea nu stabilește în mod concret, expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din contactul colectiv de m uncă nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. O a doua condiție cerută de același text din contractul colectiv de muncă impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din „venituri proprii”. Or, tocmai acest lucru nu a fost dovedit in cauza, existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului colectiv de muncă.

Curtea a constatat că, nici la judecata în fond și nici la judecata în recurs, nu s-a făcut dovada existenței unor venituri proprii ale intimatului care să dobândească destinația specifică de primă de vacanță așa cum au stabilit părțile contractului colectiv de muncă. De asemenea, Curtea a reținut că, în mod nelegal au fost obligate pârâtele să aloce fondurile necesare plății acestor sume atâta timp cât dispozițiile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură stabilesc că aceste prime trebuie plătite din fonduri proprii ale unităților de învățământ.

Cu privire la stabilirea prin analogie cu alte categorii socio-profesionale, Curtea a considerat că nu se poate aplica criteriul analogiei deoarece fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare în care se prevăd condițiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor profesii, mai ales că pentru a ajunge la cuantificarea sumelor ce constituie prime de concediu era necesară și îndeplinirea celorlalte condiții descrise mai sus.

Prin decizia civilă nr. 3378/R din 14 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe revizuientul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat la Federația Educației Naționale și pe intimații CONSILIUL JUDEȚEAN GIURGIU, ȘCOALA ISVOARELE si CONSILIUL LOCAL ISVOARELE, având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 1725/R din 19 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 1558/122/2008 (8162/2008) de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre au fost avute in vedere următoarele considerente de fapt si de drept: La data de 15 aprilie 2009, s-a înregistrat prin serviciul registratură pe rolul acestei instanțe de judecata , cererea de revizuire formulată de revizuientul SINDICATUL

ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU

afiliat la Federația Educației Naționale, prin repreze ntant legal, împotriva deciziei civile nr. 1725/R din 19 martie 2009 pronunțată în dosa rul nr. 1558/122/2008 (8162/2008), a Secției a VII-a Civilă și pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Cauza revizuirii a fost indicată de revizuient ca fiind dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și art. 28 alin. (1) și (2) din Legea Sindicatelor, iar prin motivele cererii se învederează că instanța a dat o soluție care se contrazice cu cele din alte dosare (pe care le enumeră in cuprinsul cererii) și în care soluția dată de instanța Curții de Apel a fost de respingere ca nefondat a recursului, cu mențiunea, hotărâre irevocabila.

Revizuientul a solicitat admiterea revizuirii deciziei civile nr. 1725/R din 19 martie 2009, întrucât a întâmpinat probleme în aplicarea sentințelor judecătorești definitive și irevocabile și, astfel, s-ar crea discriminări între grupele comunale și orășenești ale membrilor de sindicat. La data de 13 mai 2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN GIURGIU, cu solicitarea expresa de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă. La termenul din 14 mai 2009, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a acestei instanțe de soluționare a cererii de revizuire, față de dispozițiile art. 323 alin. (2), rap. la art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Conform art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., text de lege invocat și de revizuient, „revizuirea unei hotărâri… se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; a ceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs; in cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță”. Cum decizia a cărei revizuire se cere a fost dată de o instanță de recurs, instanța a procedat conform dispozițiilor exprese ale art. 323 alin. (2) C. proc.

civ. , „in cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”, declinând competenta de soluționare a cauzei in favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând cererea de revizuire, din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele ce urmează: In drept, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:..(7) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță”. Textul de lege redat in paragraful anterior are ca fundament instituția puterii de lucru judecat. Aceasta înseamnă ca, in fapt, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții pentru a putea fi admisa; 1. să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii: 2. hotărârile să fie pronunțate in aceeași pricina-tripla identitate de obiect, părți, cauza: 3. hotărârile să fie pronunțate in dosare diferite: 4. să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat: 5. să se ceara anularea celei de-a doua hotărâri.

Ipoteza de fapt invocata de revizuientul de fata, conform căreia, instanța de judecata a pronunțat o soluție care se contrazice cu cele din alte dosare (pe care le enumeră in cuprinsul cererii, fiind depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din 02 decembrie 2009) în care soluția dată de instanța curții de apel a fost de respingere ca nefondat a recursului, cu mențiunea, hotărâre irevocabila, respectiv împrejurarea ca revizuientul a întâmpinat probleme în aplicarea sentințelor judecătorești definitive și irevocabile și, astfel, s-ar crea discriminări între grupele comunale și orășenești ale membrilor de sindicat, nu poate fi valorificata in contextul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., întrucât, hotărârile fata de care s-a susținut contrarietatea au fost pronunțate în dosare diferite, dar in contradictoriu cu alte părți, ceea ce înseamnă neindeplinirea cumulativa a cerințelor textului de lege susmenționat (nu a fost îndeplinită condiția identității de părți). Pentru aceste considerente de fapt și de drept, in acord cu dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va r espinge cererea de revizuire formulată de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU împotriva deciziei nr. 1725/R din 19 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIURGIU afiliat Federației Educației Naționale împotriva deciziei nr. 1725/R din 19 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.