ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1329/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2010, pronunțată în Dosarul

nr. 180/1372/2009, Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 300

2

C.

proc. pen., a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului D.G.

(fiul lui T. și al M.).

Instanța a constatat că

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a

inculpatului nu s-au modificat și impun în continuare privarea acestuia de

libertate.

În cauză s-a constatat

îndeplinită cerința condițiilor cumulative prevăzute de dispozițiile art. 148 lit.

f) C. proc. pen., arătându-se că lăsarea în libertate a inculpatului ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din

împrejurările legate de natura infracțiunii comise, modalitatea concretă de

săvârșire a omorului, violența extremă exercitată asupra victimei care a fost

ucisă cu 38 lovituri de cuțit.

Instanța a constatat că în

cauză există indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul

este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și că, în

condițiile menținerii prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa

definitivă, față de existența unei sentințe de condamnare în primă instanță și

față de împrejurările concrete de săvârșire a faptelor și de circumstanțele

personale ale făptuitorului, menținerea arestării preventive a inculpatului se

impune ca necesară și legală.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.G., solicitând casarea

hotărârii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și

judecarea sa în stare de libertate, apreciind că temeiurile care au determinat

luarea măsurii nu mai subzistă.

Examinând încheierea

recurată prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și

temeinică.

Instanța a constatat în mod

just faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de

libertate a acestuia.

Inculpatul D.G. a fost

trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav constând în aceea că la data de 28 decembrie 2008 a

ucis-o pe victima S.I. cu 38 lovituri de cuțit; în aceleași împrejurări,

inculpatul i-a cauzat și părții vătămate minore S.I. leziuni traumatice care au

necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Măsura arestării preventive

a fost menținută succesiv pe parcursul procesului penal.

Prin sentința penală nr. 149/S

din 21 decembrie 2009, Tribunalul pentru minori și familie Brașov a dispus

condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu

aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa

de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b), e) C. pen. pe timp de 10 ani.

În cauză există indicii

temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă

instanță.

Lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică care ar

înregistra negativ sentimentul de nesiguranță socială, de neîncredere în

organele judiciare care nu asigură protecția comunității împotriva persoanelor

trimise în judecată pentru infracțiuni de violență extremă.

Pentru aceste considerente,

constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii atacate, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2)

și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

D.G. împotriva încheierii din 24 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 180/1372/2009.

Obligă recurentul inculpat

la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2010.