ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1329/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 180/1372/2009, Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului D.G. (fiul lui T. și al M.). Instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat și impun în continuare privarea acestuia de libertate. În cauză s-a constatat îndeplinită cerința condițiilor cumulative prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., arătându-se că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările legate de natura infracțiunii comise, modalitatea concretă de săvârșire a omorului, violența extremă exercitată asupra victimei care a fost ucisă cu 38 lovituri de cuțit.

Instanța a constatat că în cauză există indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și că, în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă, față de existența unei sentințe de condamnare în primă instanță și față de împrejurările concrete de săvârșire a faptelor și de circumstanțele personale ale făptuitorului, menținerea arestării preventive a inculpatului se impune ca necesară și legală. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.G., solicitând casarea hotărârii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu mai subzistă.

Examinând încheierea recurată prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică. Instanța a constatat în mod just faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Inculpatul D.G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav constând în aceea că la data de 28 decembrie 2008 a ucis-o pe victima S.I. cu 38 lovituri de cuțit; în aceleași împrejurări, inculpatul i-a cauzat și părții vătămate minore S.I. leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Măsura arestării preventive a fost menținută succesiv pe parcursul procesului penal. Prin sentința penală nr. 149/S din 21 decembrie 2009, Tribunalul pentru minori și familie Brașov a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe timp de 10 ani. În cauză există indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță.

Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică care ar înregistra negativ sentimentul de nesiguranță socială, de neîncredere în organele judiciare care nu asigură protecția comunității împotriva persoanelor trimise în judecată pentru infracțiuni de violență extremă. Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 24 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 180/1372/2009. Obligă recurentul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2010.