ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1190/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul L.F., împotriva rezoluțiilor nr. 647/P/2009 din 14 decembrie 2009 și nr. 1477/II/2/2009 din 20 ianuarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata C.E.A. S-au menținut rezoluțiile atacate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului reține că prin rezoluția atacată nr. 647/P/2009 din 14 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. b) și d) C. proc.

pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.E.A. pentru infracțiunile prev. de art. 217 alin. (1) și art. 259 alin. (1) C. pen. Examinând rezoluția instanța a constatat că petentul L.F. a formulat plângere penală împotriva intimatei C.A.E. pentru că la data de 12 octombrie 2009, orele 17,00, aceasta ar fi aruncat în autoturismul cu care se deplasa petentul în zona Gării de Sud Ploiești cu un corp contondent, ceea ce a avut de urmare zgârierea autovehiculului. Mai reține că din actele prealabile rezultă că autovehiculul petentului a prezentat pe portiera stângă spate ușoare urme liniare cu dimensiunea de 1 cm. și ușoară înfundare. A mai rezultat că între persoana vătămată din cauză și intimată a existat o relație de prietenie care s-a deteriorat în ultima vreme.

Nu s-a reușit identificarea unor martori care să confirme susținerile persoanei vătămate, astfel că nu există suficiente indicii pentru a se putea declanșa un proces penal împotriva persoanei față de care petentul susține că ar fi comis o faptă penală. Așa fiind, instanța fondului a făcut aplicarea art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și a respins plângerea petentului ca nefondată. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul care, în esență, solicită casarea hotărârii atacate, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale. Recursul nu este fondat. Din examinarea disp. art. 278 1 alin. (8) lit. b), în esență rezultă că pentru a desființa rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată a procurorului și a o trimite la parchet în vederea începerii urmăririi penale judecătorul trebuie să identifice în actele de cercetare prealabilă indicii că într-o cauză s-au comis fapte penale.

Concomitent, trebuie să indice atât faptele dar și împrejurările ce urmează a fi constatate, precum și mijloacele de probă ce ar urma să fie administrate după începerea urmăririi penale. Instanța fondului a făcut o analiză detaliată a susținerilor persoanei vătămate. A constatat, însă, că din cuprinsul actelor premergătoare nu rezultă indicii temeinice, probe care să impună începerea urmăririi penale. Curtea observă că partea vătămată se referă la un incident minor cu privire la care nu există alte probe în afara unor ușoare urme de alterare a suprafeței exterioare a unui autoturism aparținând persoanei vătămate. Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. în vederea admiterii plângerii cum solicită petentul. Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.F. împotriva sentinței penale nr. 8 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.