ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1190/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 8 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată

de petentul L.F., împotriva rezoluțiilor nr. 647/P/2009 din 14 decembrie 2009

și nr. 1477/II/2/2009 din 20 ianuarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata C.E.A.

S-au menținut rezoluțiile atacate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului reține că prin rezoluția atacată nr. 647/P/2009 din 14 decembrie 2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 228 alin. (6)

și art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de avocatul C.E.A. pentru infracțiunile prev. de art. 217 alin. (1) și

art. 259 alin. (1) C. pen.

Examinând rezoluția instanța a

constatat că petentul L.F. a formulat plângere penală împotriva intimatei

C.A.E. pentru că la data de 12 octombrie 2009, orele 17,00, aceasta ar fi

aruncat în autoturismul cu care se deplasa petentul în zona Gării de Sud

Ploiești cu un corp contondent, ceea ce a avut de urmare zgârierea

autovehiculului.

Mai reține că din actele prealabile

rezultă că autovehiculul petentului a prezentat pe portiera stângă spate ușoare

urme liniare cu dimensiunea de 1 cm. și ușoară înfundare.

A mai rezultat că între persoana

vătămată din cauză și intimată a existat o relație de prietenie care s-a

deteriorat în ultima vreme.

Nu s-a reușit identificarea unor

martori care să confirme susținerile persoanei vătămate, astfel că nu există

suficiente indicii pentru a se putea declanșa un proces penal împotriva

persoanei față de care petentul susține că ar fi comis o faptă penală.

Așa fiind, instanța fondului a făcut

aplicarea art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și a respins

plângerea petentului ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petentul care, în esență, solicită casarea hotărârii atacate,

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea

urmăririi penale.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea disp. art. 278

1

alin. (8) lit. b), în esență rezultă că pentru a desființa rezoluția sau

ordonanța de netrimitere în judecată a procurorului și a o trimite la parchet

în vederea începerii urmăririi penale judecătorul trebuie să identifice în

actele de cercetare prealabilă indicii că într-o cauză s-au comis fapte penale.

Concomitent, trebuie să indice atât

faptele dar și împrejurările ce urmează a fi constatate, precum și mijloacele

de probă ce ar urma să fie administrate după începerea urmăririi penale.

Instanța fondului a făcut o analiză

detaliată a susținerilor persoanei vătămate. A constatat, însă, că din

cuprinsul actelor premergătoare nu rezultă indicii temeinice, probe care să

impună începerea urmăririi penale.

Curtea observă că partea vătămată se

referă la un incident minor cu privire la care nu există alte probe în afara

unor ușoare urme de alterare a suprafeței exterioare a unui autoturism

aparținând persoanei vătămate.

Așa fiind, în cauză nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen. în vederea admiterii plângerii cum solicită petentul.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe

recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul L.F. împotriva sentinței penale nr. 8 din 28 ianuarie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2010.