ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1773/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 16 martie 2004

pronunțată în Dosarul nr. 218/117/2004 de Tribunalul Cluj, a fost condamnat

inculpatul D.G.S. (fiul lui G. și A.), în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit.

a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 2

(doi) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii preventive,

începând cu data de 19 iunie 2000, ora 18

00

și până la data de 20

iunie 2000, ora 18

00

.

De asemenea, tribunalul a

constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate P.D.F.,

reprezentată de tatăl său – P.S.

Potrivit art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de

stat în sumă de 1.800.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul avocațial

din oficiu.

Conform art. 189 C. proc.

pen., onorariul avocațial din oficiu în sumă de 400.000 lei, cuvenit doamnei avocat

K.M.R., s-a avansat din fondul M.J.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Cluj nr. 656 din 06 ianuarie 2004, a fost trimis în judecată inculpatul D.G.S., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C.

pen., reținându-se în esență că, la data de 19 iunie 2000, în jurul orelor 13

30

,

în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata minoră L.C.D., ajutat de

aceasta prin asigurarea pazei, inculpatul a urmărit-o și deposedat-o prin

violență pe partea vătămată P.D.F., în vârstă de 11 ani, de un lănțișor din aur

în valoarea de 560.000 lei (ROL).

Împotriva sentinței

pronunțate de Tribunalul Cluj la data de 16 martie 2004, a formulat apel inculpatul D.G.S. la data de 08 decembrie 2008 (data poștei), prin care a

solicitat desființarea hotărârii de condamnare și, în principal, trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să se dispună suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate de prima instanță.

În motivarea apelului, s-a

arătat, cu privire la primul motiv de apel că, judecarea cauzei s-a făcut fără

ca inculpatul să fi fost legal citat, totodată aflându-se în imposibilitate de

a se prezenta la instanță și de a încunoștința instanța despre această

imposibilitate, deoarece, la data comiterii faptei a locuit cu părinții în

Sighetu Marmației, după care, în anul 2002, s-a mutat împreună cu aceștia în

comuna Sarasău. În perioada 2002-2003 a efectuat stagiul militar, iar în

septembrie 2003 a plecat împreună cu soția în Italia, Roma, de unde nu a mai

revenit. În data de 5 decembrie 2008, a fost reținut de organele de poliție din

Roma, aflând că este urmărit pentru o condamnare din 2004 din România și că

urmează a fi extrădat.

Cu privire la al doilea

motiv de apel, s-a arătat că, raportat la circumstanțele reale ale cauzei și

circumstanțele personale ale inculpatului, precum și la modificările C. pen. prin

Legea nr. 278/2006, pedeapsa aplicată de prima instanță poate fi suspendată

condiționat, fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, prin Decizia penală nr. 114/ A din 17 noiembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul peste termen declarat de apelantul D.S.G., obligându-l pe acesta

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că inculpatul a fost legal

citat la adresele cunoscute de instanță.

În ceea ce privește termenul

de declarare a apelului s-a constatat că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.

365 C. proc. pen. privind apelul peste termen, întrucât inculpatul a lipsit la

toate termenele de judecată în primă instanță, cât și la pronunțare, declarând

apel înăuntrul termenului de 10 zile de la data reținerii de către organele de

poliție italiene în vederea extrădării – 05 decembrie 2008 (Dosar 625/2004

Tribunalul Cluj – formele de executare a mandatului european loc.dosar).

Ulterior, la 23 decembrie

2008, inculpatul a fost pus în libertate de către Curtea de Apel din Roma,

nefiind comunicate documentele, în vederea extrădării, de către statul român,

instanța de apel citându-l în continuare la adresa de reședință din Roma, Via

Fiuma.

Referitor la motivul de apel

privitor la greșita individualizare a pedepsei, de asemenea instanța a apreciat

că acesta este neîntemeiat, pedeapsa fiind corect individualizată de instanța

de fond, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Împotriva hotărârii

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în termen legal, inculpatul D.G.S. a

declarat recurs pentru motivele detaliate arătate în încheierea de amânare a

pronunțării din data de 16 aprilie 2010 (care se circumscrie cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), pronunțarea deciziei

fiind amânată pentru 5 mai 2010.

Examinând recursul declarat

în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte reține următoarele:

Atât instanța de fond, cât

și instanța de apel au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C.

pen., constând în aceea că, la data de 19 iunie 2000, în baza unei înțelegeri

prealabile cu inculpata minoră L.C.D., ajutat de aceasta prin asigurarea pazei,

inculpatul a urmărit-o și deposedat-o prin violență pe partea vătămată P.D.F.,

în vârstă de 11 ani, de un lănțișor de aur în valoare de 560.000 lei (ROL).

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise,

împrejurările săvârșirii acesteia, datele ce circumstanțiază persoana

inculpatului.

Înalta Curte apreciază că,

în raport cu acestea, pedeapsa aplicată de instanța de fond și ulterior

menținută de instanța de apel a fost corect individualizată, atât sub aspectul

cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia.

Astfel se constată că

pedeapsa aplicată a fost stabilită la nivelul unui cuantum situat sub minimul

special prevăzut de lege, instanța reținând corect în favoarea inculpatului

circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. (lipsa antecedentelor

penale și dând eficiență dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.).

Cu privire la modalitatea de

executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul acesteia nu poate fi

atins fără executarea acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.,

față de motivele care l-au determinat pe inculpat să săvârșească fapta (acesta

fugise de acasă cu prietena sa și fără știrea părinților intenționa să plece

din țară), față de conduita inculpatului ulterior comiterii faptei (care știind

că se derulează o anchetă penală împotriva sa, a plecat din țară, nefiind

curios de evoluția acesteia și de eventuala sancțiune de care era pasibil și pe

care, dacă ar fi fost de bună credință, ar fi trebuit să o execute), precum și

față de faptul că nu sunt dovezi din care să rezulte că inculpatul ar fi

înțeles consecințele faptei sale și nu există riscul comiterii altor

infracțiuni de către acesta.

Față de cele expuse, Înalta

Curte constată că nu sunt întrunite cerințele art. 81 C. pen. pentru a se

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, scopul preventiv

educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. neputând fi atins decât prin privarea

de libertate a inculpatului.

În consecință, Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.G.S.

Totodată, va obliga

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.G.S. împotriva Deciziei penale nr. 114/ A din

17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

mai 2010.