ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2592/2009

Deliberând asupra conflictului negativ de

competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Judecătoria Satu Mare, prin sentința nr. 2239

din 2 aprilie 2009 a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus

declinarea competenței de soluționare a cererii pentru anularea ordonanței

privind emiterea somației de plată în favoarea Judecătoriei nr. 2 a Sectorului

Agricol Ilfov Buftea.

Prin admiterea excepției invocată de

petentă, judecătoria și-a însușit motivația acesteia în sensul că potrivit art.

2 din O.G. nr. 5/2001 coroborată cu art. 5 și art. 7 C. proc. civ. competența

aparține instanței sediului pârâtei.

Judecătoria Buftea prin sentința nr. 3709

din 30 iunie 2009, și-a declinat la rândul său competența în favoarea

Judecătoriei Satu Mare și constatând ivit conflictul negativ de competență a

dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte pentru soluționarea acestuia.

Analizând hotărârile prin care

Judecătoriile Satu Mare și Buftea și-au declinat reciproc competența de

soluționare, Înalta Curte constată cele ce urmează.

Prin ordonanța nr. 6831 din 19 noiembrie

2008, Judecătoria Satu Mare a admis somația de plată formulată de creditoarea SC

A.I. SRL împotriva debitoarei SC R.C. SRL căreia i-a ordonat ca în termen de 10

zile de la comunicarea hotărârii să plătească creditoarei suma de 12.998,12 lei

cu titlu de debit reprezentând contravaloarea mărfii cumpărată și preluată,

precum și penalități de întârziere în cuantum de 19.339,51 lei.

Împotriva ordonanței a formulat cerere în

anulare debitoarea SC R.C. SRL

Potrivit art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001,

cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru

judecarea fondului cauzei în primă instanță, instituindu-se o regulă de

competență similară și simetrică cu regula de competență stabilită pentru

soluționarea cererii privind somația de plată.

Obligația de plată este generată de

contractul de vânzare-cumpărare pe care părțile l-au încheiat la 3 noiembrie

2006 și în care au stabilit că plățile se efectuează de către cumpărător (SC

R.C. SRL), de regulă prin operațiuni bancare, creditoarea indicându-și contul

deschis la B.R.D., sucursala Satu Mare.

Competența teritorială este alternativă

în raport de art. 10 pct. 4 C. proc. civ. și coroborat cu art. 12 C. proc. civ.,

în afara sediului pârâtei, reclamanta poate opta pentru instanța locului unde

obligația comercială a luat naștere sau aceea a locului plății, care în speța

de față se identifică a fi Judecătoria Satu Mare, ca fiind instanța competentă

pentru soluționarea fondului pricinii.

Față de caracterul relativ al competenței

teritoriale, urmează să devină operantă, însă, și convenția părților cu privire

la aceasta, stabilită prin art. 31 din contract în sensul că „Litigiile se vor

soluționa de către instanțele judecătorești din Satu Mare”.

Constatând că instanța competentă să soluționeze

pricina în fond este Judecătoria Satu Mare, Înalta Curte făcând aplicarea art. 8

alin. (2) din O.G. nr. 5/2001 va stabili că instanța competentă în soluționarea

cererii în anulare de față este tot Judecătoria Satu Mare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei la Judecătoria Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2009.