ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2592/2009

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Judecătoria Satu Mare, prin sentința nr. 2239 din 2 aprilie 2009 a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii pentru anularea ordonanței privind emiterea somației de plată în favoarea Judecătoriei nr. 2 a Sectorului Agricol Ilfov Buftea. Prin admiterea excepției invocată de petentă, judecătoria și-a însușit motivația acesteia în sensul că potrivit art. 2 din O.G. nr. 5/2001 coroborată cu art. 5 și art. 7 C. proc. civ. competența aparține instanței sediului pârâtei. Judecătoria Buftea prin sentința nr. 3709 din 30 iunie 2009, și-a declinat la rândul său competența în favoarea Judecătoriei Satu Mare și constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte pentru soluționarea acestuia.

Analizând hotărârile prin care Judecătoriile Satu Mare și Buftea și-au declinat reciproc competența de soluționare, Înalta Curte constată cele ce urmează. Prin ordonanța nr. 6831 din 19 noiembrie 2008, Judecătoria Satu Mare a admis somația de plată formulată de creditoarea SC A.I. SRL împotriva debitoarei SC R.C. SRL căreia i-a ordonat ca în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii să plătească creditoarei suma de 12.998,12 lei cu titlu de debit reprezentând contravaloarea mărfii cumpărată și preluată, precum și penalități de întârziere în cuantum de 19.339,51 lei. Împotriva ordonanței a formulat cerere în anulare debitoarea SC R.C. SRL Potrivit art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, instituindu-se o regulă de competență similară și simetrică cu regula de competență stabilită pentru soluționarea cererii privind somația de plată.

Obligația de plată este generată de contractul de vânzare-cumpărare pe care părțile l-au încheiat la 3 noiembrie 2006 și în care au stabilit că plățile se efectuează de către cumpărător (SC R.C. SRL), de regulă prin operațiuni bancare, creditoarea indicându-și contul deschis la B.R.D., sucursala Satu Mare. Competența teritorială este alternativă în raport de art. 10 pct. 4 C. proc. civ. și coroborat cu art. 12 C. proc. civ., în afara sediului pârâtei, reclamanta poate opta pentru instanța locului unde obligația comercială a luat naștere sau aceea a locului plății, care în speța de față se identifică a fi Judecătoria Satu Mare, ca fiind instanța competentă pentru soluționarea fondului pricinii.

Față de caracterul relativ al competenței teritoriale, urmează să devină operantă, însă, și convenția părților cu privire la aceasta, stabilită prin art. 31 din contract în sensul că „Litigiile se vor soluționa de către instanțele judecătorești din Satu Mare”. Constatând că instanța competentă să soluționeze pricina în fond este Judecătoria Satu Mare, Înalta Curte făcând aplicarea art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001 va stabili că instanța competentă în soluționarea cererii în anulare de față este tot Judecătoria Satu Mare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.