ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3205/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Prin cererea înregistrată

la data de 25 februarie 2011 pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. unic, creditoarea

SC A.C. SRL prin lichidator judiciar E.Q.I. SPRL a chemat în judecată pe debitoarea

SC M. SRL, solicitând instanței să se dispună emiterea unei ordonanțe care să conțină

somația de plată pentru suma de 2.823,86 RON, reactualizată în raport cu data inflației

la data plății efective reprezentând contravaloare marfă 733,42 RON și penalități

de întârziere de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței

până la data de 17 februarie 2011 în cuantum de 2.090,44 RON.

În drept,

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007.

La termenul de judecată

din data de 25 martie 2011, Judecătoria Deva a invocat din oficiu excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Deva, excepție pe care a admis-o și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu prin Sentința civilă

din 25 martie 2011.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 26 aprilie 2011 sub nr. 1686/221/2011,

la termenul din data de 18 mai 2011 instanța a invocat excepția din oficiu necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Giurgiu față de dispozițiile art. 159

1

alin. (3) raportat la art. 159 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința din 25 mai

2011, Judecătoria Giurgiu a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Giurgiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei

Deva, constatând ivit

conflictul

negativ de competență.

În considerentele sentinței

s-a reținut că,

p

otrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007,

c

ererea privind

creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului

cauzei în primă instanță.

Iar potrivit art. 19

C. proc. civ., părțile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate

de alte instanțe decât acelea care au competența teritorială.

Având în vedere natura

comercială a cauzei de față competența de soluționare a cauzei este una alternativă

reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (4) pe lângă dispozițiile art. 5 C.

proc. civ. raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007 – Judecătoria Deva fiind deopotrivă

competentă teritorial să soluționeze cauza, fiind instanță inițial investită în

fața căreia pârâtul/debitorul nu a invocat necompetența teritorială, și fiind vorba

de o competență relativă a instanța a reținut că Judecătoria Deva nu avea posibilitatea

stabilită de lege să invoce, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, potrivit

dispozițiilor imperative prevăzute de art. 159

1

alin. (3) C. proc.

civ.

S-a constatat că, în cauză,

creditorul, prin sesizarea Judecătoriei Deva – instanță deopotrivă competentă să

soluționeze cauza – față de locul plății arătat în facturile fiscale – contul creditoarei

de la B.N.C. Deva, astfel că creditorul a efectuat o alegere de competență, prin

introducerea acțiunii la judecătoria Deva iar debitorul prin neinvocarea excepției

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a înțeles să achieseze astfel la alegerea

de competență pe care a făcut-o creditorul.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză,

competența teritorială de soluționare

aparține Judecătoriei Deva pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cererea adresată de reclamantă

instanței este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru

combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte

între profesioniști, care la art. 6 alin. (1) stabilește că – cererea privind creanța

de plată a prețului se depune la instanța competentă să judece fondul cauzei în

primă instanță.

Fiind în discuție o cauză

ce are natură comercială, competența teritorială de soluționare a acesteia este

una alternativă raportat la prevederile art. 5 C. proc. civ. – instanța de la domiciliul

pârâtului și la cele ale art. 10 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilește

competența – în afară de instanța de la domiciliul pârâtului și la instanța locului

unde a luat naștere obligația ori aceea a locului plății.

De asemenea, în contextul

în care în cauză nu se pune problema unei necompetențe de ordine publică, respectiv

a unei competențe teritoriale exclusive, ci dimpotrivă a unei necompetențe de ordine

privată, soluția este dată de art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ. care

prevede că aceasta poate fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare sau cel

mai târziu la prima zi de înfățișare.

În cauză, creditorul a

adresat cererea Judecătoriei Deva – instanță competentă teritorial să soluționeze

cauza, raportat la locul plății, arătat în facturile fiscale – iar debitorul nu

a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, deși potrivit normelor

anterior evocate era singurul căruia legea îi atribuia legitimitate să o invoce,

ceea ce denotă că a înțeles să achieseze la alegerea de competență pe care a făcut-o

creditorul.

În plus, raportat la aceleași

prevederi ale art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ., instanța nu avea a invoca

din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței inițial sesizate dat fiind

caracterul relativ al normelor de competență în discuție.

Așa fiind, pentru argumentele

expuse anterior Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze

cererea dedusă judecății este instanța inițial sesizată, respectiv

Judecătoria

Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a litigiului ivit între creditoarea SC A.C. SRL, prin

lichidator judiciar E.Q.I. SPRL DEVA și debitoarea SC M. SRL GOSTINU în favoarea

Judecătoriei Deva.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.