ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți, înregistrată la nr. 6550 din 20 octombrie 2010, creditoarea SC R.S. SRL, cu sediul în Rădăuți, județul Suceava, a solicitat instanței obligarea debitoarei SC A.A.S. SRL, cu sediul în Drăgănești, județul Bihor, să-i plătească suma de 5.827,41 lei, reprezentând prețul serviciilor de transport marfă intracomunitar; „penalități de întârziere raportat la dobânda legală” și cheltuielile de judecată, invocând în drept prevederile art. 1 al O.G. nr. 5/2001.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 590, pronunțată la data 8 februarie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și în consecință a declinat competența de soluționare a cererii creditoarei de emitere a somației de plată, în favoarea Judecătoriei Beiuș, județul Bihor, reținând incidența dispozițiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care „cererea unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal”. Învestită cu soluționarea acestei cereri, înregistrată la nr. 601 din 22 februarie 2011, Judecătoria Beiuș, prin sentința comercială nr. 355, pronunțată la data de 8 martie 2011, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a menționatei cereri în favoarea Judecătoriei Rădăuți, cu motivarea că în procedura somației de plată sunt aplicabile dispozițiile de drept comun C. proc.

civ., că normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, situație în care competența teritorială a Judecătoriei Rădăuți a fost stabilită definitiv, ca urmare a neinvocării de către partea interesată a excepției de necompetență teritorială, după care constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Rădăuți și Judecătoria Beiuș, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cererii dedusă judecății în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Astfel, se constată lipsa unor dispoziții speciale privind competența teritorială în O.G. nr. 5/2001, iar, potrivit art. 10 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în cererile privitoare la obligații comerciale, reclamantul poate opta între instanța domiciliului pârâtului, instanța locului unde s-a născut obligația și instanța locului plății. Cum pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, revine reclamantului, astfel cum rezultă explicit din art. 12 C. proc. civ., se constată că instanța astfel sesizată, respectiv Judecătoria Rădăuți, nu putea să dispună, din oficiu, declinarea competenței în considerarea unui criteriu care nu este de ordine publică, dat fiind caracterul dispozitiv al art. 7 C. proc.

civ., invocat în argumentarea acestei soluții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2011.