ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți,

înregistrată la nr. 6550 din 20 octombrie 2010, creditoarea SC R.S. SRL, cu

sediul în Rădăuți, județul Suceava, a solicitat instanței obligarea debitoarei

SC A.A.S. SRL, cu sediul în Drăgănești, județul Bihor, să-i plătească suma de

5.827,41 lei, reprezentând prețul serviciilor de transport marfă

intracomunitar; „penalități de întârziere raportat la dobânda legală” și

cheltuielile de judecată, invocând în drept prevederile art. 1 al O.G. nr. 5/2001.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 590,

pronunțată la data 8 februarie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale

a acestei instanțe, invocată din oficiu, și în consecință a declinat competența

de soluționare a cererii creditoarei de emitere a somației de plată, în

favoarea Judecătoriei Beiuș, județul Bihor, reținând incidența dispozițiilor art.

7 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care „cererea unei persoane

juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal”.

Învestită cu soluționarea acestei cereri,

înregistrată la nr. 601 din 22 februarie 2011, Judecătoria Beiuș, prin sentința

comercială nr. 355, pronunțată la data de 8 martie 2011, a admis excepția de

necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a menționatei cereri în favoarea Judecătoriei Rădăuți, cu motivarea

că în procedura somației de plată sunt aplicabile dispozițiile de drept comun C.

proc. civ., că normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine

privată, situație în care competența teritorială a Judecătoriei Rădăuți a fost

stabilită definitiv, ca urmare a neinvocării de către partea interesată a

excepției de necompetență teritorială, după care constatând intervenit

conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului

de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Rădăuți

și Judecătoria Beiuș, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cererii dedusă judecății în favoarea

Judecătoriei Rădăuți.

Astfel, se constată lipsa unor dispoziții speciale

privind competența teritorială în O.G. nr. 5/2001, iar, potrivit art. 10 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., în cererile privitoare la obligații comerciale,

reclamantul poate opta între instanța domiciliului pârâtului, instanța locului

unde s-a născut obligația și instanța locului plății.

Cum pentru toate cazurile în care legea stabilește o

competență teritorială alternativă, dreptul de a alege, dintre mai multe

instanțe deopotrivă competente, revine reclamantului, astfel cum rezultă

explicit din art. 12 C. proc. civ., se constată că instanța astfel sesizată,

respectiv Judecătoria Rădăuți, nu putea să dispună, din oficiu, declinarea

competenței în considerarea unui criteriu care nu este de ordine publică, dat

fiind caracterul dispozitiv al art. 7 C. proc. civ., invocat în argumentarea

acestei soluții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi,

25

mai 2011.