ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2709/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 03.03.2020, creditoarea A. S.A. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitorului B. prin care să se dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 3.363,74 de RON, compusă din 1.681,87 de RON, reprezentând debit principal conform facturii nr. x/20.03.2017, 1.681,87 de RON, contravaloarea penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi de pentru perioada 01.08.2017-28.02.2019, conform facturii fiscale nr. x/20.03.2017.

2.1. Prin sentința civilă nr. 321 din 23 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Corabia a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Corabia a reținut, în esență, că părțile de comun acord au convenit ca litigiile dintre acestea să fie soluționate de Judecătoria Deva, astfel că, în raport cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., cauza este de competența exclusivă a acestei instanțe.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Deva, prin sentința civilă nr. 1384 din 16 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Deva a reținut, în esență, că, incidența în cauză a prevederilor art. 121 alin. (1) C. proc. civ. și, în raport cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din același cod a reținut că, în cauză, competența de soluționare a cauzei este în favoarea Judecătoriei Corabia, ca instanță a domiciliului consumatorului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată creditoarea a solicitat obligarea debitorului la plata unei sume de bani ce derivă dintr-un contract de vânzare-cumpărare de bunuri specifice solariilor.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Fiind vorba de o pricină referitoare la bunuri, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

În speță, creditoarea și-a întemeiat pretențiile împotriva debitorului pe baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 20 martie 2017 prin care societatea creditoarea i-a vândut debitorului o serie de produse (folie polietilenă pentru solarii și alte produse).

Potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Așa cum rezultă însă din art. 126 alin. (2) din același cod, în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, părțile pot conveni alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la despăgubire, iar orice convenție contrară este considerată nescrisă.

Din coroborarea acestui articol cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, deci competența teritorială are un caracter absolut.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Astfel, având în vedere natura raporturile invocate de către creditoare, Înalta Curte constată că debitorul are calitatea de consumator, iar creditoarea pe cea de profesionist.

În aceste condiții, se reține că, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competență, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâții.

Așa cum rezultă din cererea formulată, debitorul are domiciliul stabilit anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecata în comuna Tia Mare, jud. Olt, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Corabia, iar părțile nu au ales competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva ulterior nașterii dreptului la despăgubire.

Or, prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. menționează expres că această alegere se poate realiza numai după nașterea dreptului la despăgubiri, fiind evident că acest drept nu s-a născut la momentul semnării contractului în care este inserată clauza atributivă de competență.

Prin urmare, clauza prevăzută în art. 5 din contract nu poate produce efecte, față de prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., alegerea de jurisdicție având loc anterior nașterii dreptului la despăgubire.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Corabia este instanța competentă teritorial să soluționeze orodnanața de plată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.