ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1568/2020

HOTĂRÂRE

15.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1568/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina în data de 09.01.2020 sub nr. x/2020, creditoarea A. S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., prin care să se dispună obligarea acesteia la plata către creditoare a următoarelor sume: 12939.50 RON - debit principal conform facturilor fiscale nr. x/19.04.2018, y/05.05.2018, z/09.05.2018, w/13.09.2018; 19836.22 RON - penalități de întârziere în cuantum de 0.3%/zi de întârziere conform art. 3.4 din C. 746/15.05.2014, calculate asupra facturilor fiscale menționate mai sus, de la scadența acestora până la data de 11.11.2019;penalități de întârziere in cuantum de 0.3%/zi de întârziere, conform art. 3.4 din C. 746/15.05.2014, calculate in continuare asupra facturilor fiscale menționate mai sus, începând cu data de 12.11.2019 până la data achitării efective și integrale a debitului principal;contravaloarea în RON la data plății a sumei de 40 euro, cu titlu de daune interese suplimentare, minimale conform art. 9-10 din Legea nr. 72/2013.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1014-1023 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 600/2020 din 11 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Slatina, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu de către instanță, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, județul Argeș.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că, pentru ca prorogarea de competență prevăzută de art. 126 alin. (1) C. proc. civ. să-și producă efectele, trebuie ca părțile să prevadă în mod expres opțiunea pentru o anumită instanță, alta care ar fi în mod normal competentă. În contractul privind acordarea creditului de marfă nr. 746 din data de 15.05.2014, la art. 12.1, părțile au stipulat că, instanța care va soluționa litigiile ce vor apare ulterior încheierii contractului, este Judecătoria Pitești.

Având în vedere cele mai sus, instanța a apreciat că nu este competentă să soluționeze cererea motiv pentru care, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, ca fiind instanța aleasă de părți să soluționeze litigiile intervenite între acestea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești.

Prin sentința civilă nr. 2028/2020 din 17 iunie 2020, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență și s-a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

În motivarea soluției de declinare, Judecătoria Pitești a reținut că dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare voluntară a competenței teritoriale de soluționare a litigiilor care au ca obiect bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună, însă aceste dispoziții se aplică în cazul competenței teritoriale reglementate de norme juridice de ordine privată, așa cum este și litigiul de față.

Creditoarea a înțeles să depună cererea privind emiterea ordonanței de plată pe rolul Judecătoriei Slatina, cu nerespectarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, în acest caz, necompetența este una de ordine privată, art. 126 alin. (1) C. proc. civ. reglementând o situație de competență teritorială neexclusivă, necompetență care putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, întrucât, în cazul ordonanței de plată, depunerea întâmpinării este obligatorie potrivit art. 1019 alin. (3) din C. proc. civ.

Pârâta nu a formulat o asemenea excepție, însă Judecătoria Slatina a înțeles să o invoce din oficiu și să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, cu nerespectarea dispozițiilor art. 247 alin. (2) din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 iulie 2020, astfel că, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanța constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, pentru următoarele considerente:

Având în vedere obiectul litigiului, se observă că în ce privește instanța competentă, dispozițiile art. 1016 C. civ. privind procedura ordonanței de plată, stabilesc că cererea poate fi introdusă de creditor la instanța competentă pentru judecarea fondului în primă instanță.

În ce privește regulile aplicabile unei acțiuni personale, privind recuperarea creanței, competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive. Astfel, necompetența relativă poate fi invocată numai de partea în favoarea căreia a fost creată acea normă de competență prin întâmpinare, în condițiile speciale ale art. 1019 alin. (3) C. proc. civ.

De la aceste reguli, părțile pot conveni, expres sau tacit, derogări de la normele competenței relative.

Astfel, alegerea de competență se poate face în interesul ambelor părți sau numai în favoarea uneia dintre ele, respectiv dacă s-a făcut în interesul ambelor părți, acestea pot reveni asupra alegerii făcute printr-un acord de voință contrar, dacă s-a efectuat în favoarea pârâtului, acesta poate renunța la beneficiul ei, iar dacă s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta are posibilitatea de a promova acțiunea la instanța aleasă prin convenție sau la orice instanță competentă, potrivit legii.

Chiar dacă în contractul privind acordarea creditului de marfă nr. 746 din data de 15.05.2014, la art. 12.1, părțile au stipulat că instanța care va soluționa litigiile ce vor apărea ulterior încheierii contractului este Judecătoria Pitești, competența de soluționare a litigiului de față nu este una exclusivă, ci alternativă, litigiul vizând drepturi de creanță.

Clauza atributivă de competență stipulată de către părți nu produce efecte în cauză având în vedere că debitoarea nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, ci instanța din oficiu.

În speță, clauza atributivă de competență inserată în contract nu atrage competența teritorială a Judecătoriei Pitești, ci manifestarea de voință în acest sens a creditoarei care a introdus acțiunea la Judecătoria Slatina și față de care debitoarea nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale, cu consecința că nici instanța nu mai putea ridica din oficiu problema competenței teritoriale.

Prin alegerea făcută de creditoare și necontestată de către debitoare, prima instanță sesizată a devenit exclusiv competentă să judece litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ a pierdut această prerogativă.

Aceasta, deoarece fiind cazul unei competențe teritoriale relative, neîncadrarea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. de către debitoare prezumă împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de judecată neputând să își decline competența din oficiu.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.