ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 680/2021

HOTĂRÂRE

18.03.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 680/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de emitere a unei ordonanțe de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești în data de 20.12.2019, sub numărul x/2019, creditoarea S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței să dispună, obligarea debitoarei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 4260,20 RON, factură rămasă neachitată, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

Judecătoria Zărnești prin sentința civilă nr. 599 din 30 iulie 2020 a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de către pârât, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță de plată, formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Suceava.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că prezentul litigiu este de competența teritorială a instanței de la sediul debitoarei, adică a Judecătoriei Suceava, potrivit H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii.

Judecătoria Suceava, secția civilă prin sentința civilă nr. 3614 din 4 noiembrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.

În susținerea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că în interpretarea dispozițiilor art. 130 din C. proc. civ., față de voința creditoarei de a se adresa Judecătoriei Zărnești corelată cu neinvocarea excepției necompetenței teritoriale de ordine privată de către debitoare, competența teritorială în vederea soluționării litigiului revine Judecătoriei Zărnești.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Zărnești și Judecătoria Suceava care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Zărnești, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiul îl reprezintă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L., privind obligarea debitoarei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 4260,20 RON, factură rămasă neachitată, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

C. proc. civ. cuprinde reglementări referitoare la invocarea necompetenței teritoriale, atât cea de ordine publică, cât și cea de ordine privată, ca, de altfel, și a celei materiale, dar și la obligația instanței de verificare a competenței.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din textele de lege sus-menționate rezultă, pe de o parte, că excepția necompetenței teritoriale trebuie invocată în condițiile prescrise de art. 130, iar, pe de altă parte, că instanța de judecată trebuie să se pronunțe asupra acestei excepții la momentul verificării competenței, conform art. 131 alin. (1), stabilind dacă este competentă să judece pricina.

În măsura în care excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător ori dacă instanța nu a admis excepția și nu s-a dezînvestit la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată, inclusiv sub aspectul competenței teritoriale.

Instanța rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, fiind incidente dispozițiile art. 208 C. proc. civ., în sensul că întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Consecința nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, decât legea prevede altfel.

În speță, formularea și depunerea întâmpinării nu este facultativă, ci legea instituie ca regulă în sarcina pârâtului această obligație, iar nedepunerea întâmpinării în termenul legal (nici pe timpul procedurilor prevăzute la art. 201 C. proc. civ. și nici la primul termen de judecată din 28.05.2020), ci ulterior la data de 21.06.2020, trebuia să atragă decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, în condițiile dispozițiilor art. 130 coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, prin încheierea din 28.05.2020, s-a pus în vedere creditoarei să depună un extras de la ONRC cu privire la sediul debitoarei și să indice care este temeiul de drept pentru care Judecătoria Zărnești este competentă să soluționeze cauza, ceea ce duce la concluzia că Judecătoria Zărnești a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, încălcând astfel dispozițiile art. 130 C. proc. civ.

Astfel, prin prisma actelor procedurale de la primul termen 28.05.2020, la care părțile au fost legal citate, competența sub aspect teritorial de soluționare a cauzei a rămas dobândită Judecătoriei Zărnești.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) procedură civilă. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești,căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.