ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1925/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Deva la data de 21 noiembrie 2014, sub nr. 11237/221/2014, creditoarea

SC A. SA Simeria a formulat cerere privind ordonanța de plată prin care a solicitat

obligarea debitoarei C.A. la plata sumei de 4.821,15 RON, pentru mărfurile livrate,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 281 din 30 ianuarie 2015, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare

a ordonanței de plată formulată de către creditorul SC A. SA Simeria, în contradictoriu

cu debitorul C.A., în favoarea Judecătoriei Corabia.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Deva a reținut că potrivit art. 121 teza I C. proc. civ. cererile

formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la

instanța domiciliului consumatorului, iar din contractul depus la dosarul cauzei

nu rezultă indicii că debitorul ar acționa într-o altă calitate, decât aceea de

consumator.

În acest context,

instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 121 teza a ll-a

C. proc. civ., raportat la art. 126 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în

litigiile din materia protecției drepturilor consumatorului, alegerea instanței

competente poate interveni numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice clauză

contrară fiind considerată nescrisă, astfel că, alegerea de competență efectuată

prin intermediul contractelor este lipsită de eficacitate juridică, sens în care

a apreciat că nu este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta

acțiune, domiciliul debitorului consumator aflându-se în comuna Izbiceni, județul

Olt.

La Judecătoria

Corabia, dosarul a fost înregistrat la data de 26 martie 2015, sub nr. 11237/221/2014.

Prin sentința

civilă nr. 498 din 25 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Corabia a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale a instanței, invocată de creditoarea SC A. SA, fiind declinată

competența de soluționare a cauzei, având ca obiect ordonanță de plată, în favoarea

Judecătoriei Deva.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Corabia a apreciat, potrivit înscrisurilor din dosar că litigiul

este între doi profesioniști și vizează activitățile lor de comerț și de producție,

astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 teza I C. proc. civ., conform

cărora, cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse

numai la instanța domiciliului consumatorului.

În temeiul dispozițiilor

art. 133 și art. 135 C. proc. civ., instanța a constatat intervenit conflictul negativ

de competență, sens în care a dispus suspendarea soluționării cauzei și înaintarea

dosarului pentru soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un

conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele

două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța

regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Deva, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor

instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială

și teritorială.

În principiu,

normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția

situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă,

de ordine publică.

Regula de drept

comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ.,

conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Prin urmare, regula

înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție

legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Potrivit art.

109 C. proc. civ. „cererea de chemare în judecată formulată împotriva unei persoane

juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ

fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel

loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori

din fapte săvârșite de acesta”.

Conform art. 113

alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-art.

112, mai sunt competente (...) „instanța locului prevăzut în contract pentru executarea,

fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea,

rezoluțiunea sau rezilierea unui contract”.

În speță, Înalta

Curte constată că creditoarea SC A. SA Simeria a învestit Judecătoria Deva cu o

cerere pentru ordonanță de plată a sumei de 4.821,15 RON derivând din contractul

de vânzare-cumpărare încheiat între părțile în litigiu la data de 16 februarie 2013.

Din verificarea

acestui înscris aflat la fila 5 din dosarul Judecătoriei Deva, se reține că prin

art. 4 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, acestea au convenit

ca, „în cazul în care nu se va ajunge la înțelegere, cauza va fi supusă organelor

de justiție competente din Deva”.

Potrivit art.

126 alin. (1) C. proc. civ. „părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor

născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la

bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte

instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece,

în afară de cazul când această competență este exclusivă”.

În speța de față,

competența teritorială nu este exclusivă, reclamantul creditor având alegerea între

mai multe instanțe competente, potrivit art. 116 C. proc. civ., printre aceste instanțe

fiind și Judecătoria Deva, astfel că, în cauză se constată că sunt întrunite și

condițiile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora,

în cazul competenței teritoriale alternative mai este competentă și instanța locului

prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul

cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea uni contract.

Prin urmare, Judecătoria

Deva este instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, dar

și instanța convenită de părți.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.