ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 90/2017

HOTĂRÂRE

14.04.2016

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 90/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.01.2016 pe rolul Judecătoriei Costești sub nr. x/2016, reclamantul Întreprindere Individuală A., prin reprezentant A., a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2.380 RON, reprezentând debit principal și a sumei de 2.331 RON, reprezentând penalități de întârziere (dobândă contractuală), cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 C. civ.

În ședința publică din data de 14.04.2016, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Costești.

Prin sentința civilă nr. 455/2016 din 14.04.2016 pronunțată de Judecătoria Costești a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Potrivit art. 121 C. proc. civ.: "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ.:

"În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

Între reclamant și pârâți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49/26.06.2013, ale cărui clauze stipulau obligația debitorilor de a plăti contravaloarea bunurilor achiziționate în sumă totală de 2.380 RON, în 10 rate lunare a câte 238 RON fiecare rată, până cel mai târziu la data de 30 a fiecărei luni, respectiv 30.07.2013 (prima rată) și 30.04.2014 (ultima rată). De asemenea, părțile au convenit în cuprinsul contractului ca în cazul neplății sau a plății cu întârziere a ratelor, pârâții vor fi obligați la plata daunelor-moratorii în cuantum de 0,28 % pentru fiecare zi de întârziere, acestea putând depăși cuantumul debitului restant.

Instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. "noțiunea de profesionist prevăzut la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării in vigoare a C. civ.."

Prin art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 legea stabilește regimul juridic al întreprinderilor individuale, astfel ca "întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului".

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 92/1992 privind protecția consumatorilor, prin noțiunea de "consumator" se înțelege "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale."

Față de aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că atât reclamantul, cât și pârâții, din prezenta cauză se circumscriu noțiunilor de "profesionist", respectiv de "consumator". Relațiile de ordin juridic dintre aceste părți sunt stabilite în cuprinsul contractului încheiat. Din însăși exprimarea gramaticală a textelor de lege evocate, se constată că în litigiile privind consumatorii se urmărește protecția juridică a acestora din urmă, astfel încât necompetența teritorială este una exclusivă, și prin urmare de ordine publică, putând fi astfel invocată din oficiu de către instanță.

Deși prin actul adițional încheiat la data de 30.06.2014, părțile au stabilit că instanța competentă în soluționarea unui eventual litigiu este Judecătoria Costești, județ Argeș, instanța a apreciat că în prezenta cauză nu suntem în situația în care legiuitorul a oferit părților dreptul de alegere a instanței competente, întrucât în baza art. 126 alin. (2) C. proc. civ., aplicabil situațiilor prevăzute de art. 121 C. proc. civ., alegerea de competență se poate face numai după nașterea dreptului la despăgubire.

Având în vedere că prin art. 2 din actul adițional încheiat la data de 30.06.2014, părțile au convenit modificarea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49/26.06.2013, în sensul că vânzătorul reclamant I.I. A. a mai acordat cumpărătorilor pârâți un termen de încă 30 de zile de la data semnării actului adițional pentru a se efectua în mod integral plata, instanța a constatat că data nașterii dreptului la despăgubiri este reprezentată de data scadenței, astfel cum a fost modificată, respectiv 29.07.2014. Așadar, părțile aveau posibilitatea să aleagă în mod legal instanța competentă în caz de litigiu numai ulterior datei de 29.07.2014.

În aceste condiții, întrucât dreptul la despăgubire al reclamantului nu era născut la data încheierii actului adițional prin care s-a stabilit alegerea instanței competente ca fiind Judecătoria Costești, instanța a reținut că această convenție este considerată ca nescrisă, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, instanța nu i-a dat eficiență juridică, urmând a aprecia competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile legale aplicabile, anume art. 121 C. proc. civ. Întrucât pârâții au domiciliul în localitatea Giurgiu, care se află în circumscripția Judecătoriei Giurgiu, conform H.G. nr. 337/1993 publicată în M.Of. nr. 188 din 6 august 1993, instanța a constatat că în cauză, competența aparține Judecătoriei Giurgiu - instanța de la domiciliul pârâților.

Față de cele expuse și având în vedere locul domiciliilor pârâților, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Costești, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect cerere de valoare redusă, în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 03 iunie 2016, sub nr. x/2016.

Judecătoria Giurgiu prin sentința civilă nr. 7811/2016 din 17 noiembrie 2016 a admis excepția de necompetență teritorială; în temeiul art. 133 alin. (2), coroborat cu art. 127 alin. (3), ambele din C. proc. civ., a constatat existența conflictului negativ de competență; potrivit art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata, dosarul cauzei urmând a fi înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, competentă să soluționeze conflictul ivit între Judecătoria Costești și respectiv, Judecătoria Giurgiu

În ceea ce privește excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, invocată de reclamant, instanța a reținut că părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49/26.06.2013, iar în Actul adițional încheiat la data de 26.06.2013 la acest contract au prevăzut că eventualele litigii generate de încheierea, executarea sau încetarea acestui contract vor fi soluționate de către Judecătoria Costești, jud. Argeș, dacă părțile nu vor conveni ulterior, în scris o altă instanță competentă.

Instanța a constatat că în situația de față sunt aplicabile disp. art. 126 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că părțile pot conveni în scris în cazul litigiilor născute, că procesele privitoare la bunuri și alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanțe decât acelea care potrivit legii ar fi competente teritorial să le judece.

Prin actul adițional la contractul de vânzare - cumpărare nr. x/26.06.2013, părțile au convenit în scris ca litigiul datorat neplății să fie soluționat de Costești, jud. Argeș, act semnat de toate părțile.

Având în vedere că părțile și-au ales competența teritorială, fiind aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Giurgiu invocată de reclamant.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Giurgiu și Judecătoria Costești s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Pretențiile din acțiune sunt solicitate în baza raporturilor contractuale conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49 din 26 iunie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Conform art. 126 C. proc. civ. părțile pot conveni, în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Prin actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare, părțile au convenit în scris ca litigiul datorat neplății să fie soluționat de Judecătoria Costești, județul Argeș, act semnat de toate părțile.

Așadar, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, competența devine absolută numai în lipsa alegerii de competență, situație care nu se regăsește în speța de față, părțile manifestând alegerea de competență teritorială în favoarea Judecătoriei Costești.

În aceste context, Înalta Curte constată că Judecătoria Giurgiu a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept, reținând că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., dând eficiență clauzei atributive de competență inserată în actul adițional încheiat la data de 30 iunie 2014.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Judecătoria Costești este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,