ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 318/2017

HOTĂRÂRE

23.02.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 318/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. x/07.04.2016, reclamantul Întreprindere Individuală A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.426 RON și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,12%/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut următoarele:

Stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze implică stabilirea calității părților în raport de categoriile juridice profesionist și consumator.

Prin urmare, instanța a constatat că raportul juridic dedus judecății este unul stabilit între un profesionist și consumatori, astfel că sunt incidente prevederile art. 121 și art. 126 C. proc. civ.

Conform art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului; dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.

Art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă.

Examinând validitatea alegerii de competență susținute de reclamant, instanța a reținut că părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 33/22.07.2013, modificat ulterior prin actul adițional semnat la data de 29.07.2014. Prin acest ultim act, reclamantul a acordat pârâților un termen suplimentar de 30 de zile pentru îndeplinirea obligației de plată integrală a prețului, iar părțile au convenit ca orice litigiu legat de contractul încheiat să fie soluționat de Judecătoria Pitești.

Având în vedere termenul de plată convenit de părți, dreptul la despăgubire al reclamantei (dreptul de a obține plata prețului bunurilor vândute) s-a născut la data împlinirii acestui termen, respectiv la data de 29.08.2014, iar alegerea de competență s-a făcut prin actul adițional încheiat la data de 29.07.2014.

Convenția părților prin care au stabilit competența de soluționare a litigiului ca fiind a Judecătoriei Pitești, fiind făcută anterior nașterii dreptului la despăgubire, este considerată nescrisă, astfel că nu va putea produce efectul convenit de părți în sensul atragerii competenței Judecătoriei Pitești.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ.: cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

În raport de prevederile art. 129 C. proc. civ., competența teritorială în materia soluționării acestor cereri are caracter exclusiv, fiind reglementată prin norme de ordine publică de la care părțile nu pot deroga de vreme ce convenția de alegere a competenței este considerată nescrisă.

Invocarea necompetenței teritoriale de ordine publică poate fi invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate (art. 130 alin. (2) C. proc. civ.).

În cauză, pârâtul B. are domiciliu în jud. Giurgiu, iar pârâtul C. are domiciliul în jud. Giurgiu.

În conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, localitățile de domiciliu ale pârâților se află în circumscripția Judecătoriei Giurgiu.

Prin urmare, domiciliul pârâților care au calitatea de consumatori se află în circumscripția Judecătoriei Giurgiu, iar nu în raza de competență a Judecătoriei Pitești.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), Judecătoria Pitești, secția Civilă prin sentința civilă nr. 6736/2016 din 14.11.2016 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești invocată din oficiu; a declinat competența soluționării cauzei privind pe Întreprindere Individuală A. în favoare Judecătoriei Giurgiu, județul Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 07.12.2016 sub nr. x/2016.

Judecătoria Giurgiu prin sentința civilă nr. 290 din 27.01.2017 a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantul A.; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat existența conflictului negativ de competență; potrivit art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata, dosarul cauzei fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, competentă să soluționeze conflictul ivit între Judecătoria Pitești și respectiv, Judecătoria Giurgiu.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a reținut următoarele:

Instanța a avut în vedere că, potrivit contractului ce face obiectul pretențiilor reclamantei, a fost stabilit un termen de plată anterior încheierii convenției prin care părțile au înțeles să stabilească instanța care se va pronunța asupra fondului cauzei.

Întrucât înainte de încheierea convenției de stabilire a instanței competente, termenul de plată pentru ultima rată s-a scurs, creanța cel puțin în aparență - în vederea evitării antepronunțării de către instanță - a dobândit caracter cert, lichid și exigibil, născându-se dreptul la despăgubire al reclamantei în sensul prevăzut de art. 126 C. proc. civ. atât în ceea ce privește debitul principal, cât și cel accesoriu.

În textul convenției se prevede faptul că alegerea instanței competente în cazul neplății va opera după expirarea noului termen instituit în acest sens pentru debitul principal. Însă, instanța are în vedere faptul că punctul 1 din Actul adițional de la fila x prevede faptul debitorul datorează penalități de întârziere chiar și în perioada termenului de grație pentru achitare a obligației principale.

Dreptul la despăgubire, cel puțin pentru creanța accesorie, în sensul prevăzut de art. 126 alin. (2) C. proc. civ., era în ființă la momentul alegerii instanței competente. Condiția prevăzută de textul legal era deci întrunită, întrucât nu se face nicio distincție între despăgubirea stabilită pentru debitul principal sau pentru cel accesoriu de către legiuitor.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Pitești și Judecătoria Giurgiu s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Pretențiile din acțiune sunt solicitate în baza raporturilor contractuale conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49 din 26 iunie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Conform art. 126 alin. (2) C. proc. civ. "În litigiile din materia protecției consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1) numai după nașterea dreptului la despăgubire".

În aplicarea dispoziției art. 126 alin. (2) C. proc. civ. se constată că dreptul la despăgubire al reclamantei s-a născut la data scadenței obligației de plată, stabilită contractual la data de 29 mai 2014. De asemenea, se constată că clauza atributivă de competență a fost inserată în actul adițional semnat de părți la data de 29 iulie 2014, ulterior, deci, nașterii dreptului reclamantei la despăgubire.

Așadar, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, competența devine absolută numai în lipsa alegerii de competență, situație care nu se regăsește în speța de față, părțile manifestând alegerea de competență teritorială în favoarea Judecătoriei Pitești.

În aceste context, Înalta Curte constată că Judecătoria Giurgiu a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept, reținând că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., dând eficiență clauzei atributive de competență inserată în actul adițional încheiat la data de 29 iulie 2014.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Judecătoria Pitești este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,