ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1917/2018

Ședința publică din data de 15 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și următoarele din C. proc. civ.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că reclamanta, Întreprinderea Individuală A. este un profesionist, în sensul prevederilor art. 3 alin. (2) din C. civ. și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a C. civ., împrejurare care rezultă și din natura și obiectul contractului încheiat cu pârâtul, fiind incidente astfel dispozițiile art. 121 din C. proc. civ. privind competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul consumatorului.

Totodată, s-a mai reținut că, privitor la susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată în sensul că a convenit cu pârâtul în temeiul art. 121 și art. 126 alin. (2) din C. proc. civ. ca prezentul litigiu să fie soluționat de Judecătoria Constanța, acestea nu pot fi luate în considerare, în condițiile în care nu a fost identificată o astfel de clauză în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare și nici nu au fost depuse alte înscrisuri din care să rezulte o astfel de convenție a părților.

Prin sentința civilă nr. 2055/2018 din 19 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Constanța.

A fost constatat ivit conflictul negativ de competență, fiind suspendată din oficiu judecata cauzei și dispusă înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în principal că părțile au convenit ca orice litigiu rezultat din executarea contractului din speță, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.01.2013, modificat prin actul adițional încheiat la data de 21.08.2017, să fie soluționat de către Judecătoria Constanța, printr-o clauză atributivă de competență încheiată cu respectarea art. 121 și art. 126 C. proc. civ.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Constanța, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată are la bază acțiunea în pretenții întemeiată pe nerespectarea obligației privind plata prețului din contractul de vânzare - cumpărare cu plata în rate nr. 214 din 16 ianuarie 2013, modificat prin actul adițional din 21 august 2017, acțiune ce a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1025-1032 C. proc. civ.

Potrivit actului adițional încheiat la data de 21 august 2017, la contractul de vânzare-cumpărare enunțat, părțile au modificat cuantumul penalităților de întârziere și, totodată au stipulat o clauză atributivă de competență în favoarea Judecătoriei Constanța, convenind ca orice litigiu provenit din executarea contractului să fie soluționat de către aceasta.

Astfel, având în vedere natura raporturile invocate de către reclamantă se reține că pârâtul B. are calitatea de consumator, iar reclamanta Întreprindere Individuală A. pe cea de profesionist.

Potrivit dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

În cauza de față, la data încheierii actului adițional, respectiv 21 august 2017, obligația de plată a pârâtului era deja scadentă, fiind născut dreptul la despăgubire al reclamantei, context în care clauza privitoare la alegerea instanței competente a fost stabilită după nașterea dreptului reclamantei la despăgubire în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 214 din 16 ianuarie 2013.

Totodată, se reține că părțile au convenit asupra instanței competente prin actul adițional care a fost semnat atât de către reclamantă, în calitate de vânzătoare, cât și de pârât, în calitate de cumpărător.

Clauza, prin care părțile au stabilit de comun acord instanța competentă, este valabilă, fiind redactată în mod clar, precis și cu respectarea dispozițiilor art. 126 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2018.