ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 117/2018

HOTĂRÂRE

23.01.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 117/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 21 martie 2017, pe rolul Judecătoriei Constanța, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 5.094,44 RON, reprezentând rest neachitat din factura fiscală seria x nr. x/07.09.2016, emisă în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/15.03.2016.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamanta a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale invocate de către pârâtă prin întâmpinare, în considerarea clauzei de la art. 19 din contractul de prestări servicii nr. x/15.03.2016, prin care părțile au convenit ca eventualele litigii decurgând din contractul anterior menționat să fie soluționate de Judecătoria Constanța.

Prin sentința civilă nr. 10831/2017 din 6 octombrie 2017, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Constanța a reținut următoarele considerente:

În urma evocării dispozițiilor art. 107 alin. (1) și art. 129 C. proc. civ., instanța a constatat că sediul pârâtei este în București.

Având în vedere că pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței prin întâmpinare, în temeiul art. 130 alin. (3) și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la 2 noiembrie 2017, sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 15208 din 7 decembrie 2017, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut, în esență, următoarele considerente:

În urma evocării dispozițiilor art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanța a constatat că, prin clauza de la art. 19 din contractul dedus judecății, s-a convenit ca eventualele litigii decurgând din contractul încheiat între părți să fie soluționate de Judecătoria Constanța.

S-a reținut că Judecătoria Sectorului 4 București a fost nelegal sesizată prin declinare de către Judecătoria Constanța, contrar voinței părților exprimate în contract și contrar precizării exprese a reclamantei din răspunsul la întâmpinare, cărora trebuie să li se dea prevalență potrivit art. 1270 C. civ.

Având în vedere că reclamanta a sesizat instanța aleasă de părți prin clauza contractuală atributivă de competență, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 decembrie 2017, sub nr. x/2017.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Constanța - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Conform dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Dispozițiile legale anterior menționate permit părților ca, în cazul proceselor privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să aleagă o altă instanță decât aceea care, potrivit legii, ar fi competentă teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 5.094,44 RON, reprezentând rest neachitat din factura fiscală seria x nr. x/07.09.2016, emisă în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/15.03.2016.

Fiind vorba de o cerere prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță născut dintr-un contract, rezultă că părțile puteau să aleagă o altă instanță decât cea de la sediul pârâtei.

Or, potrivit clauzei de la art. 19 din contractul de prestări servicii nr. x/15.03.2016, "litigiile ce se vor naște în derulare vor fi supuse spre soluționare instanței de la locul de executare a contractului, respectiv la Judecătoria oraș Constanța".

Astfel, prin clauza atributivă de competență anterior menționată, părțile au convenit în mod valabil ca eventualele litigii decurgând din contractul încheiat între părți să fie soluționate de către Judecătoria Constanța.

Chiar dacă pârâta S.C. B. S.R.L. are sediul social în București, str. x, instanța supremă reține că în prezenta cauză nu este competentă teritorial instanța de la sediul pârâtei, ci instanța aleasă de părți, respectiv Judecătoria Constanța, întrucât dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. derogă de la dispozițiile art. 107 alin. (1) din același act normativ.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.