ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1122/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

După deliberare, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la 24 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 2.921,05 RON, precum și a penalităților contractuale de 0,5% pe zi de întârziere de la data scadenței facturilor, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1026 și următ. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3832/CC din 11 iulie 2024, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Deva a reținut că, potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun, respectiv conform dispozițiilor art. 107 și următ. din același act normativ.

De asemenea, a constatat că prevederile art. 121 C. proc. civ. stipulează în sensul că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) din cod rămânând aplicabile.

Judecătoria Deva a reținut că regula de competență instituită de art. 121 C. proc. civ. este de ordine publică, iar profesionistul nu are posibilitatea de a sesiza o altă instanță decât cea de la domiciliul consumatorului.

Totodată, a notat că, potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

În ceea ce privește noțiunea de "domiciliu" avută în vedere la stabilirea competenței de soluționare a cererii de valoare redusă instanța a reținut că se raportează la locuința unde se regăsește efectiv pârâtul, întrucât scopul dispozițiilor art. 87 C. civ. este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate despre existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Pe cale de consecință, a apreciat că este lipsit de relevanță domiciliul indicat în cuprinsul cărții de identitate, întrucât, față de dispozițiile legale antemenționate, domiciliul în fapt al pârâtei, în municipiul Cluj-Napoca, anterior formulării cererii de chemare în judecată, având caracter de continuitate și fiind menționată în bazele de date privind evidența persoanelor, determină competența teritorială a judecătoriei în circumscripția căreia pârâta locuiește efectiv, respectiv a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 2200 din 20 februarie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca, raportat la calitatea părților de profesionist, respectiv de consumator, a apreciat că este incidentă regula de competență prevăzută de art. 121 C. proc. civ., stabilirea competenței urmând a fi realizată prin luarea în considerare a domiciliului pârâtei, iar nu a reședinței acesteia.

Deși a admis că scopul art. 87 C. civ. este de a permite părților să fie înștiințate despre existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, a apreciat că acesta poate fi atins prin citarea părții la locul indicat ca fiind locuința principală, precum reședința declarată, cum este cazul în speță.

Reținând că textul de lege care reglementează regula de competență face referire doar la domiciliul părții, iar prezumția conform căreia reședința va fi considerată domiciliu, în sensul art. 90 alin. (1) C. civ., nu este aplicabilă, având în vedere că domiciliul pârâtei este cunoscut, a considerat că instanța competentă este cea în circumscripția căreia se afla, la data sesizării instanței, domiciliul pârâtei, respectiv Judecătoria Deva.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să soluționeze cauza, pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta A. S.A., prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 2.921,05 RON, precum și a penalităților contractuale de 0,5% pe zi de întârziere de la data scadenței facturilor emise.

Referitor la competența teritorială de soluționare a cererilor cu valoare redusă, dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că aceasta se stabilește "potrivit dreptului comun".

Art. 121 C. proc. civ. stipulează în sensul că "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

În considerarea calității părților de profesionist/consumator, prin norma legală enunțată legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul consumatorului.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, fiind definit la art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Dacă titularul și-a declarat domiciliul sau reședința, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza mențiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancțiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menționată la art. 91 alin. (2) din actul normativ menționat, care prevede că în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

În doctrina și în practica judiciară, s-a reținut constant că noțiunea de domiciliu se interpretează într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoștințarea părții despre existența litigiului, ci și în facilitarea prezentării acesteia în fața instanței pentru a-și formula apărările și a exercita căile de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că, potrivit verificărilor efectuate din oficiu de Judecătoria Cluj-Napoca la Direcția pentru Evidența Populației și Administrarea Bazelor de Date, pârâta B. figurează, încă din 4 mai 2023, cu reședința în Municipiul Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, aceasta fiind prelungită succesiv, până la data de 11 noiembrie 2025.

Față de această împrejurare, Înalta Curte, la stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, va da prevalență locuinței efective a pârâtei, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile procesuale ce se impun, domiciliul menționat în cartea sa de identitate fiind lipsit de relevanță, de vreme ce aceasta a îndeplinit formalitățile prevăzute de art. 91 alin. (1) C. civ., făcând opozabilă terților reședința sa.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.