ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2855/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2855/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 482/110/2006 (5638
din 16 octombrie 2006 nr. vechi) reclamantul I.N. a chemat în judecată pe
pârâta SC C. SA - Borzești cu sediul municipiul Onești , solicitând a se
dispune obligarea acesteia la plata sumei nete de 1.104.469.165 lei ROL
restanță la data de 19 decembrie 2003 actualizată la data plății și a dobânzii
legale aferente ; a sumei de 581.692.162 lei ROL netă datorată tot la 19
decembrie 2003 , actualizată la data plății ca diferență de impozit la stat.
S-a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei
de 46.989.637 lei ROL, achitați de reclamant în locul pârâtei cu titlu de
impozit la data de 19 iulie 2006 , sumă de asemenea indexată cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut, în
principal, că între părți a avut loc un litigiu având ca obiect drepturile de
autor la care pârâta este obligată către el, ce a fost soluționat prin sentința
civilă nr. 280 din 08 septembrie 1995 a Tribunalului Bacău, astfel cum a fost
schimbată prin decizia civilă nr. 3736 din 30 septembrie 2003 a Curții Supreme
de Justiție.
La data de 23 octombrie 2003 a solicitat pârâtei să
execute de bună voie sentința susmenționată, actualizarea sumelor ce-i erau
datorate cu titlu de drepturi de autor, reprezentând suma totală brută de
2.208.312.709 lei ROL, din care suma de 1.548.294.74 lei către el și suma de
660.014.869 cu titlu de impozit către stat.
Pârâta i-a achitat suma de 443.828.675 lei la data de
19 decembrie 2003, iar la stat cu titlu de impozit suma de 78.322.707 lei.
Ca urmare a depunerii de către reclamant a
declarației de venit global pe anul 2003, Administrația Finanțelor Publice a
analizat situația plății impozitului datorat pentru anul 2003 și a stabilit ca
pentru suma brută 522.151.382 lei impozitul datorat era de 125.312.344 lei și nu
de 78.322.707 lei cât a plătit pârâta, astfel că el a fost obligat să plătească
în lotul acesteia suma de 46.989.637 lei ROL, cu titlu de impozit.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția
autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, cu
motivarea că a achitat sumele cuvenite reclamantului, astfel cum s-au stabilit
prin sentința civilă 280/1995, cum a fost modificată prin Decizia civilă nr.
83/2000 a Curții de Apel Bacău, respectiv suma de 443.218.675 lei ROL.
Prin încheierile din 14 februarie 2007 și 21
februarie 2007 instanța a respins ca nefondate excepțiile invocate privind
autoritatea de lucru judecat și prescripția dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 94 din 13 februarie 2008
Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul
Nicolae Ioan în contradictoriu cu pârâta C. SA Borzești.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma
totală de 229.319 lei RON cu titlu de pretenții (reactualizate la 28 septembrie
2007), reactualizate la data plății efective cu indicele de inflație.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de
2564,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a
reținut că în urma unui proces ce a făcut obiectul dosarului nr. 491/1995 al
Tribunalului Bacău și soluționat irevocabil la data de 30 septembrie 2003,
reclamantul, în calitate de coautor al brevetului de invenție nr. 80130/1981, a
obținut obligarea pârâtei la plata sumei nete de 443.828.675 lei (decizia civilă
nr. 83 din 13 octombrie 2000 a Curții de Apel Bacău).
Pârâta a fost notificată de reclamant (scrisoare
recomandată nr. 5388 din 23 octombrie 2003) să îi achite suma menționată
reactualizată și să achite impozitul legal datorat la stat, însă aceasta a
plătit reclamantului numai suma de 443.826.675 lei ROL și numai o parte (15%)
din impozitul datorat către stat, astfel că reclamantul a fost obligat să
plătească în locul pârâtei suma de 46.989.637 lei, cu titlu de impozit, la 19
iulie 2006.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă
efectuată în cauză, care a respectat obiectivele stabilitate de instanța de
judecată, rezultă că la data de 28 septembrie 2007 suma totală netă cuvenită
reclamantului este de 229.319 lei RON (172.124 lei RON, reactualizarea sumei
cuvenite cu titlu de drepturi de autor și a sumei plătită cu titlu de impozit +
57.195 lei dobânzi legale).
În temeiul art. 274 C. proc. civ. s-au acordat
reclamantului și cheltuieli de judecată, dovedite în cauză, în suma de 2564,43
lei RON, reprezentând cheltuieli de transport, cazare, onorariul de expertiză
și taxă judiciară de timbru.
Prin decizia civilă nr. 60 din 20 mai 2009 pronunțată
de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
și conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul SC C. SA Borzești,
județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 94 din 13 februarie 2008
pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 482/110/2006.
S-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că
:
S-a admis în parte acțiunea și pe cale de consecință
:
A fost obligată pârâta SC C. SA Borzești, jud. Bacău
să plătească reclamantului I.N. suma de 522.386.350 ROL, sumă netă,
reprezentând valoarea actualizată cu indicele de inflație pentru perioada mai
2000-decembrie 2003, a sumei de 443.828.675 lei stabilită prin decizia nr.
83/2000, pronunțată în dosarul nr. 1958/1999 al Curții de Apel Bacău, cu titlu
de drepturi de inventator, recunoscute reclamantului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului
suma de 5.324,90 RON cu titlu de diferență de impozit în cuantum de 46.222.093
ROL achitat de reclamant în locul pârâtei la data de 19 iulie 2006, sumă
reactualizată pentru perioada 19 iulie 2006-28 februarie 2009.
S-a respins ca nefondat apelul reclamantului I.N.
împotriva aceleiași sentințe civile.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței
apelate.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma
de 835 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru,
timbru judiciar și onorariu expert.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a avut în
vedere următoarele:
Prin decizia civilă nr. 83 din 13 octombrie 2000 a
Curții de Apel Bacău (rămasă irevocabilă) apelanta - pârâtă a fost obligată să
plătească apelantului-reclamant suma netă de 443.828.675 lei, cu titlu de
drepturi bănești cuvenite inventatorului.
Apelanta - pârâtă a achitat suma datorată la data de
19 decembrie 2003, situație în care datorează apelantului - reclamant o
diferență de bani reprezentată de actualizarea, în raport de rata inflației, a
sumei datorate, de la data pronunțării hotărârii judecătorești la data plății
efective.
In cauză, apelanta a susținut că dreptul la acțiune
pentru pretențiile deduse judecății este prescris, însă s-a apreciat că în mod
corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la
acțiune, deoarece termenul de prescripție începe să curgă de la data
pronunțării irevocabile a deciziei 3736 din 30 septembrie 2003 a Curții Supreme
de Justiție prin care s-a respins recursul împotriva deciziei civile nr.
83/2000 a Curții de Apel Bacău. Nu se poate reține o altă dată de începere a
cursului prescripției, deoarece abia la această dată dreptul creditorului a
fost cert, fiind îndreptățit a cere îndeplinirea obligației stabilite prin
hotărârea judecătorească.
Apelantul reclamant a solicitat acordarea și a
dobânzilor la sumele restante, însă se va aprecia ca aceste daune - interese nu
sunt debite decât atunci când debitorul este pus în întârziere, conform
dispozițiilor art. 1081 C. civ., punere în întârziere ce se efectuează printr-o
notificare.
Apelantul - reclamant a notificat apelanta - pârâtă
la data de 23 octombrie 2003 situație în care nu poate fi obligată apelanta -
pârâtă la plata dobânzii pentru suma stabilită în anul 2000 prin hotărâre
judecătorească; nu poate fi obligat nici pentru suma plătită ca impozit de
apelantul - reclamant la 19 iulie 2006, acesta nepunând în întârziere pentru
această sumă apelanta - pârâtă.
S-a efectuat în apel o expertiză contabilă care a
stabilit că suma datorată apelantului-reclamant, reprezentând reactualizarea
sumei de 443.828.675 lei stabilită prin decizia civilă nr. 83/2000 a Curții de
Apel Bacău este de 522.386.350 ROL, sumă la care este îndreptățit acesta.
S-a apreciat totodată că apelantul - reclamant este
îndreptățit a primi suma achitată pentru apelanta - pârâtă, ca impozit la suma
ce trebuia să o primească, sumă ce se impune a fi plătită în valoare
actualizată cu indicele de inflație.
A fost reactualizată suma achitată ca impozit de
apelantul-reclamant pentru apelanta - pârâtă rezultând suma de 5314,9 ROL, sumă
la care este îndreptățit apelantul - reclamant. Ambele sume urmează a fi
actualizate la data plății, așa cum s-a stabilit de instanța de fond în mod
corect.
S-a considerat că relevantă în cauză este expertiza
efectuată în apel, deoarece s-a avut în vedere indexarea drepturilor bănești cu
indicele de inflație conform prevederilor din H.G. nr. 499/2003 (în vigoare la
acea dată) , neputând fi pusă în discuție o recalculare a drepturilor cuvenite
inventatorului sau o verificare a notei de calcul privind valoarea drepturilor
bănești cuvenite acestuia, stabilite prin decizia civilă nr. 83/2000 a Curții
de Apel Bacău - așa cum a făcut expertul ( fila 252) în expertiza efectuată la
fondul cauzei.
Apelantul - reclamant a mai invocat și un alt motiv
de apel privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, susținând că acestea
sunt în valoare de 2900,13 lei, motiv ce nu a fost reținut, deoarece cuantumul
cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta a fost calculat și
indicat chiar de apelantul - reclamant în concluziile scrise (fila 293 dosar de
fond) și reținute ca atare de instanță.
1.Împotriva acestei decizii, în termen legal a
declarat și motivat recurs apelantul-reclamant I.N. , criticând-o pentru următoarele
motive:
a. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori
ceea ce nu s-a cerut.
In dispozitivul hotărârii se arată că instanța ar fi
admis apelul pârâtei, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului
suma de 522.336.35o ROL suma neta în decembrie 2003, deși aceasta a cerut să
plătească numai 76.899.383 ROL și nimeni nu a cerut indexarea cu indicele de
inflație a sumei de 443.328.675 ROL.
b. Întrucât instanța a dat o sumă necerută, nu se
poate susține că s-a admis apelul pârâtei SC C. SA, astfel că și obligarea
reclamantului de plata către pârâta a sumei de 835 ROL nu are baza legală.
c. Suma de 522.386.350 ROL este datorată
de pârâta la 19 decembrie 2003 și nu este actualizată la data
plății, așa cum s-a cerut în mod expres prin cererea de chemare în judecata.
d. Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii
.
Cadrul procesual este stabilit de reclamant prin
cererea de chemare în judecată. În considerentele deciziei recurate se face
precizarea că reclamantul a solicitat și acordarea dobânzilor la sumele
restante, însă s-a apreciat că aceste daune interese nu sunt debite decât
atunci când pârâta este în întârziere, conform dispozițiilor art. 1081 C. civ.,
punerea în întârziere efectuându-se printr-o notificare .
Dar chiar instanța de apel constată în continuare că
apelantul-reclamant a notificat apelanta pârâtă la data de 23 octombrie 2003
și a tras concluzia contradictorie că în acest caz nu poate fi obligată apelanta
pârâta la plata dobânzii pentru suma stabilită în anul 2000 prin hotărâre
judecătorească și nici pentru suma plătită ca impozit de apelantul reclamant la
19 iulie 2006,
acesta nepunând în întârziere pentru aceasta sumă apelanta pârâtă.
Contradicția rezultă din împrejurarea că în perioada
2000-2003 a continuat judecata în acel ciclu procesual, iar dobânzile erau
solicitate chiar prin cererea de chemare în judecata din ianuarie 1995 și erau
prevăzute în regula 53 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 aprobat
prin H.G. nr. 152/1992, baza legală a întregului proces, care prevedea acordarea
dobânzilor la creanțe pe întreaga perioadă cuprinsă între data când trebuia
făcută plata și până la data plății efective în 19 decembrie 2003.
În
ceea ce privește dobânzile datorate de pârâtă după 2003, se constată că
instanța de apel a omis notificarea din 23 octombrie 2003, pe care o
consemnează în considerentele deciziei.
e. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a
solicitat întregirea drepturilor bănești cuvenite inventatorului la 19 decembrie
2003 (data plății efective a creanței), conform legislației speciale
în domeniul brevetelor de invenție. În tot cuprinsul deciziei recurate,
instanța de apel nu face nicio referire la aplicarea modului de calcul din legea
specială și nici la motivele pentru care în această cauză s-a opus aplicării acestei
legislații.
Din analiza deciziei recurate a rezultat că aceasta este
lipsită de temei legal, întrucât a ignorat în totalitate și fără nici o motivare
modul legal de calcul al drepturilor bănești cuvenite inventatorului cuprins în
H.G.R. nr. 152/1392, precum și împrejurările de fapt esențiale pentru dezlegarea
pricinii, așa cum s-a arătat. Nu s-a ținut cont de faptul că în perioada
2000-2003 cauza a fost în stare de judecată la Curtea Supremă de Justiție, iar
în 23 octombrie 2003 pârâta a fost notificată.
f. Actualizarea sumei de 443.828.675 lei cu indicele
de inflație nu este motivată.
Pârâta a criticat decizia de apel pentru
următoarele motive, ce se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 5,7 și 9 C.
proc. civ.
a. Deși se reține că întrucât notificarea s-a făcut
la 23 octombrie 2003 nu se poate dispune obligarea pârâtei la plata dobânzilor
pentru suma plătită în anul 2000-pentru impozitul plătit în anul 2006
nefăcându-se punerea în întârziere, în final este obligată să achite o sumă
actualizată cu indicele de inflație.
b. În condițiile în care se reține lipsa punerii în
întârziere anterior anului 2003, pretențiile reclamantului anterioare datei de
16 octombrie 2003 sunt prescrise, acțiunea fiind formulată la data de 16
octombrie 2006.
Analizând decizia de apel în raport de criticile
formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat de reclamant:
a. Reclamantul nu are interes în formularea unei
critici prin care să susțină că partea adversă a fost obligată la mai mult
decât aceasta a cerut prin propria sa declarație de apel, din perspectiva art.
304 pct. 6 C. proc. civ.
Suma dispusă prin decizia de apel reprezintă
reactualizarea sumei la care a fost obligată pârâta prin hotărâre irevocabilă,
apreciindu-se motivat că acesta este prejudiciul suferit de către reclamant
prin achitarea acesteia la data de 19 decembrie 2003.
b. În condițiile în care, în temeiul probelor
administrate și a dispozițiilor legale apreciate relevante, instanța a stabilit
suma datorată, având în egală măsură în vedere cele arătate în analiza criticii
anterioare, nu este fondată critica de recurs referitoare la cheltuielile de
judecată.
c. Suma de 522.386.350 ROL reprezintă o
sumă-diferență de plată, reactualizată la data de 19 decembrie 2003.
În ceea ce privește reactualizarea sumei la data
plății, cerere formulată și în apelul reclamantului, în cauză sunt pe deplin
aplicabile dispozițiile alin. (3) ale art. 371
2
C. proc. civ.
Acest text legal prevede că: dacă titlul executoriu
conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza
valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda
și la actualizarea sumei; în cazul în care titlul executoriu nu conține niciun
asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de
cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a
obligației cuprinse în titlul executoriu.
Oricum, în decizia de apel s-a menționat că ambele
sume urmează a fi actualizate la data plății, așa cum corect s-a stabilit de
instanța de fond în mod corect. În acest context se reține dispoziția instanței
de apel referitoare la menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
d. În ceea ce privește plata dobânzilor, motivarea
deciziei de apel nu este contradictorie, nefiind atrasă incidența art.304 pct.7
C. proc. civ..
În condițiile în care se recunoaște formularea
notificării la data de 23 octombrie 2003, nerecunoașterea efectelor conferite
de art. 1081 C. civ. s-a făcut numai prin încălcarea acestor dispoziții legale
– din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nu se acordă în mod greșit
dobânzile datorate de la această dată până la data plății, respectiv 19
decembrie 2003. La această dată a intervenit plata sumei datorate, stabilită
prin titlul executoriu, de când creditorul este prejudiciat cu devalorizarea
intervenită.
Solicitarea de dobânzi în litigiul declanșat în anul
1995 nu prezintă relevanță în cel de față, partea trebuind să-și valorifice
drepturile procedurale în cadrul fiecărui dosar în parte, inclusiv prin
exercitarea căilor de atac legale.
În limitele criticilor formulate nu se poate analiza
relevanța notificării din anul 2003 în ceea ce privește plata impozitului făcut
în anul 2006.
e. În justificarea soluției pronunțate, instanța de
apel a făcut trimitere la expertiza efectuată în apel și argumentele pentru
care i s-a acordat relevanță acesteia, cu referire și la dispozițiile legale
apreciate ca fiind incidente, cu motivarea că acestea erau în vigoare la data
respectivă.
S-a mai reținut totodată, în mod corect, că nu poate
fi făcută o recalculare a drepturilor cuvenite inventatorului stabilite în
litigiul anterior, acestea fiind protejate de puterea de lucru judecat a
hotărârilor pronunțate în cauza respectivă.
Normele reținute sunt tot din legislația specială din
materia invențiilor, iar argumentele pentru care acestea au fost aplicate și nu
altele din materia respectivă, nu au fost contestate în cadrul criticii,
nefiind arătate motivele de nelegalitate sub acest aspect.
Notificării din data de 23 noiembrie 2003 i se acordă
efectele cuvenite prin prezenta decizie, iar relevanța celuilalt aspect invocat
nu este justificată.
f. Acordarea sumei reactualizate în raport de
indicele de inflație este motivată cu referire la expertiza efectuată în cauză
și dispozițiile legale apreciate ca fiind relevante.
În considerarea argumentelor reținute sub pct. d,
care se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte
urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în
consecință – celelalte critici, analizate din perspectiva dispozițiilor art.
304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., nefiind fondate.
Cu aplicarea și a art. 296 C. proc. civ., se va
modifica în parte decizia de apel, în sensul că se va admite și apelul declarat
de reclamant, în limitele acestei critici, dispunându-se obligarea pârâtei la
plata dobânzii legale aferente calculată pe perioada 23 octombrie 2003-19
decembrie 2003.
2.Cu privire la recursul declarat de pârâtă:
a. Motivarea deciziei de apel nu este contradictorie
sub aspectul relevat, nefiind fondat astfel motivul de recurs încadrat formal
în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aceasta întrucât dobânda este diferită de inflație.
Prin dobândă este sancționată plata cu întârziere a unei sume, în condițiile
art.1081 C. civ., pe când în cazul inflației are loc o reactualizare a sumei
datorate în funcție de devalorizarea monetară intervenită.
b. În ceea ce privește excepția prescripției
dreptului material la acțiune, argumentele pentru care instanța de apel a
apreciat-o ca fiind neîntemeiată sunt diferite de cele arătate în detalierea
criticii de recurs.
În aceste condiții, se constată că motivul de recurs
formulat nu are legătură cu modul de soluționare dispus prin decizia de apel,
susținut pe considerentele reținute, deși acesta trebuie să se circumscrie
hotărârii atacate.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile
formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc.
civ. și să dispună în consecință în ceea ce privește recursul declarat de
pârâtă.
Față de modul de dispunere în cauză, urmează să se
facă aplicarea art. 276 C. proc. civ. și să compenseze, în parte, cheltuielile
de judecată efectuate de părți, obligându-l pe reclamant la plata sumei de 600
lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Se vor păstra totodată celelalte dispoziții ale
deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA
Borzești împotriva deciziei nr. 60 din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel
Bacău, secția civilă, ca nefondat.
Admite recursul declarat de reclamantul I.N.
împotriva aceiași decizii.
Modifică, în parte, decizia în sensul că:
Admite și apelul declarat de reclamantul I.N.
împotriva sentinței civile nr. 94 din 13 februarie 2008 pronunțată de
Tribunalul Bacău.
Obligă pe pârâtă la plata a dobânzii legale aferentă
sumei de 443.828.675 lei, calculată pe perioada 23 octombrie 2003-19 decembrie
2003.
Compensează, în parte, cheltuielile de judecată și
obligă pe reclamant la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată către pârâtă.
Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.