ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4418/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții P.C., B.N., M.D., ș.a., au

chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să dispună obligarea lui la

plata sumelor de bani reprezentând: 1) suplimentul postului în procent de 25%

din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în

procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1)

lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în

continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu; 2) suplimentul postului

în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de

salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data

de 1 ianuarie 2004 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu

indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării

plății efective, pentru fiecare din persoanele nominalizate, în funcție de data

angajării.

La termenul de judecată din 10 decembrie

2008, reclamanții P.C., B.N., ș.a., și-au precizat acțiunea, în sensul că

solicită obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata

suplimentului de post și suplimentului de treaptă de salarizare pentru fiecare

reclamant în parte printr-un act administrativ în care să se menționeze, urmare

unei negocieri, procentul suplimentului postului și suplimentului corespunzător

treptei de salarizare, dar care să nu fie mai mic decât cel stabilit de

instanțele judecătorești prin hotărâri definitive și irevocabile pentru

funcționarii publici din unitățile subordonate pârâtului Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, retroactiv, începând cu data de 1 ianuarie

2004, până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de

inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății

efective, în funcție de data angajării.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de

salarizare sunt prevăzute în art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999,

respectiv art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3597 din 22

decembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța

a reținut că deoarece textele de lege indicate de reclamanți reglementează doar

o vocație în privința obținerii suplimentului postului și suplimentului

corespunzător treptei de salarizare, iar nu drepturi care să poată fi

exercitate efectiv și nu prevăd posibilitatea negocierii lor, nici stabilirii

lor doar printr-un act administrativ, fără să existe dispoziție în legea

specială privind acordarea lor într-un anumit cuantum, acțiunea este

neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții, susținând în esență

următoarele critici:

Instanța de fond nu a analizat cu atenție

cererea reclamanților care avea ca temei legal dispozițiile prevăzute de art. 29

din Legea nr. 188/1999 republicată, prevederi care au fost doar suspendate prin

acte normative succesive și nu abrogate.

Recurenții au mai susținut și faptul că

nici un act normativ invocat de instanță la respingerea acțiunii nu conține

vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi și că dreptul lor

este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru

Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va

arăta în continuare.

Într-adevăr, potrivit art. 31 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999 (art. 29, în forma inițială a legii), republicată, cu

modificările și completările ulterioare, pentru activitatea desfășurată,

funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază,

sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare. Același articol prevede, la alin. (3), că

salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii

privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Prin art. 3 din O.G. nr. 6/2007 privind

unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul

unitar de salarizare, s-a prevăzut că „Gestiunea sistemului de salarizare a

funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu

încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate

potrivit legii”.

Or, în raport cu aceste din urmă

dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a

funcționarilor publici, în mod corect a reținut instanța de fond că nu există

bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și a

suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Într-adevăr, pentru a fi posibilă

calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici, este

necesară, așa cum corect a reținut și instanța de fond, fie adoptarea unui act

normativ cu forță juridică de lege, fie adoptarea de către Guvern a unei

hotărâri emise în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999.

Procedându-se astfel, s-ar nesocoti

Decizia Curții Constituționale nr. 820/2008, potrivit căreia instanțele

judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului în privința

acordării efective a unui drept eventual prevăzut de lege, dar care, evident,

în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.

Așadar, în condițiile în care nu

este, încă, reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la

salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că

acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorității ori a

instituției publice angajatoare la plata unor sume imposibil de calculat și, în

consecință, pronunțarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.

Pentru motivele arătate, recursul va

fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.C., B.N.,

ș.a., împotriva sentinței civile nr. 3597 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

octombrie 2009.